Cum a ajuns monumentul din Piața Revoluției, „Cartoful”, simbolul libertății pentru un skater și ce spune artistul despre cei care-i „profanează opera”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe 26 decembrie, acum 31 de ani, după o revoluție sângeroasă, România gusta din libertate. Noul guvern Petre Roman anula mai multe interdicții comuniste. Cum ar fi obligativitatea de a te adresa cu „tovarășe”, interzicerea avortului, rațiile la căldură, mâncare, benzină. 16 ani mai târziu, se construia în Piața Revoluției Memorialul Renașterii, un monument adesea numit de trecători „Cartoful”, devenit unul dintre locurile preferate ale skaterilor din București.
Artistul Alexandru Ghilduș avea 37 de ani la Revoluție. Skaterul Răzvan Popescu nici nu era născut. Cei doi nu se cunosc, dar au ceva în comun: Alexandru Ghilduș a realizat Memorialul Renașterii, cunoscut popular drept „Cartoful” din Piața Revoluției, loc unde lui Răzvan Popescu îi place să facă trick-uri, scrie Școala 9, o platformă publicistică având ca temă educația, fondată și finanțată de BRD, dar scrisă de jurnaliști independenți.
Monumentul ridicat în memoria eroilor Revoluției a devenit în ultimii ani loc de întâlnire și de antrenament pentru comunitatea bucureșteană de skateri. Poliția i-a alungat fiindcă skate-urile au stricat inelul construcției. S-au întors de fiecare dată, atrași de simeza alunecoasă ca de un magnet.
Dar de la ultima renovare a monumentului, skaterii nu mai au voie să se dea acolo. Și locul unde s-a câștigat libertatea are restricții.
Școala 9 i-a provocat pe Răzvan Popescu și pe Alexandru Ghilduș la o dezbatere, la distanță, despre libertate și ce înseamnă ea astăzi, la 31 de ani de la câștigarea ei.
Răzvan, unul dintre skaterii cunoscuți ai comunității și trainer în domeniu, spune că locul e mai ofertant decât un skate-park și că autoritățile ar trebui să încerce să-i înțeleagă. Alexandru Ghilduș, designerul Memorialului, e bucuros că tinerilor le place să își petreacă timpul la monument, dar nu înțelege de ce îl vandalizează. „O extremă este să interzici total, o alta este să dai libertatea totală, când, de fapt, adevărul e undeva la mijloc”, spune acesta.
„Pentru mine, fiecare bordură, fiecare stâlp, fiecare țeavă poate să fie un loc în care eu pot să revin și să mă dau acolo. Majoritatea oamenilor doar trec pe lângă și nu li se pare nimic deosebit acolo”, explică Răzvan cum își alege locurile.
Locul ăsta reprezintă libertatea pentru mulți dintre noi, libertatea pentru care cei dinaintea noastră s-au luptat ca noi să o avem, generația mea și cei de după mine. Și e foarte ciudat că eu nu pot să mă exprim în mod direct. Eu așa mă simt liber, făcând chestia asta. De ce nu sunt liber să fac asta mai ales aici?
Răzvan Popescu, skater
Citește în continuare un dialog memorabil la distanță între două generații diferite, pe Școala 9 BRD.
