Cum a salvat un chitarist sute de oameni de pe un vas de croazieră care se scufunda. „Eram în mijlocul oceanului, în întuneric, într-o furtună cumplită”

„Care este localizarea vasului?”, spune vocea de la capătul stației, printre zgomotele valurilor care se auzeau puternic pe vasul Oceanos.

„Probabil suntem undeva între portul din East London și orașul Durban”, răspunde Moss Hills. Încercase de câteva ori să ia contact cu cineva prin stația de la panoul de comandă al navei.

„Nu, nu, care sunt coordonatele navei?”, întreabă din nou vocea. „Ce funcție ai?”.

„Păi, niciuna, nu sunt membru al echipajului. Sunt chitarist. Sunt aici cu soția mea, care cântă la chitară bass, mai avem cu noi și un magician…”.

Așa a decurs discuția dintre Moss Hills, un chitarist care lucra pe vasul de croazieră Oceanos împreună cu soția lui, și cineva de pe un alt vas aflat la distanță de ei, undeva în larg. Era 3 august 1991, noaptea, iar furtuna nu dădea semne că se va opri curând.

Căpitanul a decis să navigheze, în ciuda condițiilor meteo

Moss Hills realizase cât e de puternică furtuna în ziua aceea, mai devreme, la cină. Îi observase pe chelneri cum se străduiau să țină în echilibru farfuriile cu mâncare și băuturile, deși în mod normal nu aveau astfel de probleme. Moss e din Zimbabwe și obișnuia să cânte împreună cu soția sa pe navele de croazieră.

În ziua respectivă, vântul puternic a amânat de mai multe ori plecarea din East London spre Durban, Africa de Sud.

Moss și soția lui, Tracy, aveau amândoi în jur de 30 de ani atunci. De obicei, cântau pe punte, dar din cauza vremii, au mutat petrecerea în interior. Moss se străduia să-și țină echilibrul în timp ce cânta la chitară, pentru că nava se tot înclina.

După cină, Tracy a hotărât să pregătească o geantă de urgență, pentru orice eventualitate. Apoi, luminile s-au stins brusc. Niciun membru al echipajului nu a apărut să dea instrucțiuni. Moss, care nu se speria ușor, a devenit neliniștit.

„Eram pe vas, în mijlocul oceanului, în întuneric, într-o furtună cumplită. Mi s-a strâns stomacul”, povestește pentru BBC Moss Hills, ajuns acum director de croazieră.

Le-a cântat pasagerilor, ca să se liniștească

Când s-au aprins luminile slabe de avarie, Moss a urcat în salon ca să verifice instrumentele muzicale. Le-a găsit pe toate împrăștiate pe jos. Atunci a realizat că nu mai aude zgomotul constant de fundal al motoarelor. Nava nu mai avea putere și încetinise. Era însă lovită din toate părțile de valuri.

Oamenii erau speriați, se simțeau anxioși. Plantele, scrumierele, scaunele – toate obiectele din sală alunecau dintr-o parte în alta.

După o oră, tot nu știau nimic, iar tensiunea creștea. Ca să-i calmeze pe pasagerii panicați, Moss și ceilalți au început să cânte. Pe măsură ce timpul trecea, Moss și-a dat seama că nava se înclină din ce în ce mai mult.

Vasul se scufunda, echipajul pleca

Agățați de balustrade, chitaristul și un alt entertainer, un magician din Yorkshire, Marea Britanie, pe nume Julian, și-au croit drum sub punte, lovindu-se în final de mai mulți membri ai echipajului și ofițeri care alergau care-încotro, unii purtând veste de salvare.

„Arătau panicați. I-am întrebat ce se întâmplă, dar nimeni nu ne-a răspuns, parcă nici nu eram acolo”, povestește Moss, la 30 de ani de la eveniment, pentru BBC.

Cei doi bărbați și-au continuat drumul spre sala motoarelor, unde nu era nimeni, un lucru neobișnuit pentru un astfel de vas – întotdeauna trebuie să fie cineva în sala motoarelor. Ușile metalice, groase, care acționau ca o barieră de siguranță, împiedicând trecerea apei de la un compartiment la altul al unei nave în caz de inundație, erau închise ermetic. Dar de partea cealaltă se auzea apa lovindu-se de pereții vasului, îți amintește Moss.

Oceanos se scufunda.

Cântăreții și magicianul i-au pus pe oameni în bărcile de salvare

Moss, Tracy și ceilalți entertaineri au devenit brusc responsabili pentru viețile a sute de oameni. Nu aveau habar cum să evacueze nava și nici cum să coboare bărcile de salvare pe apă ori cum să le pornească. Dar nu exista nimeni altcineva la acel moment calificat să o facă.

Una câte una, bărcile au fost coborâte. Ca să le țină în echilibru cât urcau oamenii, Moss a stat cu un picior în barcă și unul pe punte. Fiecare barcă avea 90 de pasageri, unii țipând de frică.

„Am lăsat bărcile să plutească așa pe apă, au fost luate de valuri. Era întuneric, era foarte frig, dar nu ne-am oprit”, povestește chitaristul.

Căpitanul fuma în spatele navei. „Era în stare de șoc”

Oceanos era deja mult înclinat, iar lansarea la apă a bărcilor pline de oameni devenise imposibilă. Moss și-a dat seama că este prea periculos să continue pentru că i-ar putea răni pe oameni, în încercarea de a-i salva. Timp nu mai era, așa că el și ceilalți au plecat în căutarea căpitanului sau a unui ofițer, dar nu au găsit pe nimeni.

În cabina căpitanului, unde era panoul de bord de unde e condus vasul, nu era nimeni. Moss nu avea nicio idee la ce folosește tot acel echipament. Chitarisul și colegii lui au încercat să transmită prin radio semnale SOS.

„Strigam la stație SOS!, SOS!, și așteptam să-mi răspundă cineva”, povestește Moss. Până la urmă, răspunsul a venit, iar bărbatul a fost pus în legătură cu alte două nave mai mici, aflate cel mai aproape de Oceanos, care i-au spus să-l caute pe căpitan. L-a găsit, în cele din urmă, undeva în partea din spatele navei. Stătea pe întuneric și fuma. Moss i-a spus că au nevoie urgent de el.

Se uita la mine cu ochii mari și îmi spunea doar atât: „Nu e nevoie, nu e nevoie”. Cred că era în stare de șoc.

Moss Hills:

„Unul dintre noi trebuie să supraviețuiască”

Cele două nave care erau aproape de Oceanos aveau doar câte o barcă de salvare, așa că nu puteau ajuta prea mult. Însă au transmis mai departe coordonatele Oceanos către autoritățile africane, care aveau capacitatea de a organiza o misiune de salvare aeriană.

În timp ce furtuna lovea puternic vasul de croazieră, Moss și Tracy au așteptat împreună ajutorul. Coborâseră o ultimă barcă, dar la bord mai erau încă jumătate dintre pasageri.

„Cred că nava se duce și noi, odată cu ea”, i-a spus Moss soției lui.

Cei doi au împreună o fată, pe Amber, care avea atunci 15 ani. A fost și ea la bordul navei, dar debarcase cu doar câteva zile în urmă, pentru că începea școala.

„Nu poate să-și piardă ambii părinți”, își amintește Moss că a spus atunci. „Orice s-ar întâmpla, trebuie să ne asigurăm că măcar unul dintre noi scapă de aici”.

Oamenii, panicați, au sărit direct în apă

Trecuseră trei ore de când ceruse ajutorul când Moss a auzit primul elicopter deasupra navei. Doi scafandri au coborât pe punte și i-au cerut ajutorul chitaristului. L-au instruit pe repede-nainte, în cinci minute, despre cum să le pună oamenilor hamul, pentru a-i ridica în elicopter.

Moss își amintește cum scafandrii i-au spus să fie foarte atent la cum leagă hamul, pentru că, dacă face doar un singur lucru greșit, ar putea cădea din el.

În timp ce misiunea de salvare era în curs, nava s-a scufundat mult sub nivelul valurilor. Oamenii au intrat în panică și au sărit direct în apă. A fost nevoie ca autoritățile să arunce după ei o barcă gonflabilă.

În total, cinci elicoptere au participat la misiunea de salvare, făcând drumuri spre țărm și înapoi cu câte 12 oameni odată. Epuizați, Moss și Tracy au fost printre ultimii evacuați.

„Dacă cineva vrea să rămână, să rămână”

Oceanos s-a scufundat complet la 45 de minute după ce ultima persoană de pe vas a fost evacuată. Nimeni nu și-a pierdut viața.

Moss și Tracy locuiesc acum în Liverpool. Au continuat să cânte pe nave de croazieră mulți ani de-atunci. Moss este director de croazieră. La aproape 30 de ani de la scufundarea lui Oceanos, Tracy preferă să nu vorbească despre cât de aproape au fost să moară, ea și soțul ei. Moss, în schimb, crede că este cumva terapeutic să facă asta.

„Nu sunt invincibil, dar dacă am reușit să trec prin asta, pot trece prin orice”, spune Moss Hills.

Yiannis Avranas și patru ofițeri superiori din echipajul de pe Oceanos au fost găsiți vinovați de neglijență în serviciu de o instanță din Grecia, însă nimeni nu a fost arestat. Avranas a continuat să fie căpitan pe un feribot până a ieșit la pensie.

Avranas a spus că a plecat de pe navă pentru a supraveghea misiunea de salvare din elicopter și a considerat că e mai bine așa pentru siguranța tuturor. Mai târziu, el a declarat în presă că „atunci când dau ordinul de abandonare a navei, nu contează când plec eu. Toți trebuie să părăsească nava, dar dacă cineva vrea să rămână, să rămână”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE