Cum arată o relație sănătoasă între părinți și adolescenți în era digitală: „Primul pas e ascultarea: fără judecată, fără panică”

Platformele de social media au reacționat în anumite cazuri – TikTok a fost cea mai vocală dintre ele, fiind și cea mai populară printre tinerii din generația Z. Aceasta, alături de Facebook sau Instagram au implementat anumite măsuri de siguranță, care să limiteze contactul pe care adolescenții sau copiii îl pot avea cu persoane adulte, conținutul la care aceștia au acces, sau introducerea unei limite de timp pe care cel mic îl poate petrece în aplicație. Ba chiar, recent, TikTok a interzis hashtag-ul #SkinnyTok, care punea în pericol adolescentele. Acestea au însă și anumite limitări: în lipsa unui adult care să îl supravegheze, adolescentul poate fi expus la conținut nepotrivit sau ar putea să mintă cu privire la vârsta pe care o are în aplicație și să acceseze în acest fel conținutul care nu este restricționat.

Am vrut să înțelegem mai bine pericolele la care sunt expuși tinerii în social media în 2025, cum pot fi aceștia protejați și cum arată o relație sănătoasă între părinte și copil în ceea ce privește expunerea la mediul digital. Pentru asta, am discutat cu Mihaela Nabăr, directorul executiv al fundației World Vision România, care ne-a explicat și efectele pe care le pot avea comentariile negative, bullyingul și trendurile periculoase asupra celor mici.

Libertatea: Care sunt principalele pericole pentru tineri în social media în 2025?

Mihaela Nabăr: Riscurile s-au diversificat: de la conținut sexualizat și fake news, la presiunea socială sau bullying. În studiile World Vision, peste o treime dintre adolescenți au raportat că au fost abordați cu mesaje cu tentă sexuală. Într-un context electoral, peste 80% au primit conținut politic, adesea fără să-l poată evalua critic. Copiii din medii vulnerabile sunt cei mai expuși – ei au mai puțin sprijin din partea adulților și o protecție digitală precară. Platformele sociale au început să răspundă, dar pentru ca siguranța copiilor online să fie reală, e nevoie de cooperare între stat, societate civilă, educatori și industrie.

Libertatea: Ce impact au comentariile negative asupra adolescenților și cât de importante sunt funcțiile de control?

Mihaela Nabăr: Comentariile toxice pot afecta grav stima de sine, mai ales în adolescență, când identitatea e în formare. În această perioadă fragilă, validarea socială este extrem de importantă, iar feedback-ul negativ – mai ales cel public – poate provoca anxietate, retragere sau chiar depresie.

Funcțiile de control – precum blocarea automată a mesajelor din partea necunoscuților, filtrarea comentariilor sau posibilitatea de a raporta conținutul ofensator – devin instrumente esențiale. Dar aceste mecanisme funcționează cu adevărat doar atunci când adolescentul înțelege de ce le folosește. Aici intervine educația emoțională, digitală și sprijinul constant din partea părinților și profesorilor.

Controlul parental are un rol major în acest ecosistem de siguranță. Nu este vorba despre supraveghere excesivă, ci despre crearea unui cadru de încredere și protecție. Adulții pot seta limite clare privind timpul petrecut online, aplicațiile folosite sau tipurile de interacțiuni permise. În același timp, trebuie să-i învețe pe adolescenți să recunoască pericolele, să se exprime când se simt vulnerabili și să caute ajutor fără frică.

Libertatea: Cum poți convinge un adolescent să-și introducă vârsta reală online?

Mihaela Nabăr: Prin dialog și empatie, nu prin interdicții. Tinerii trebuie să înțeleagă că introducerea vârstei reale le oferă beneficii: acces la feed-uri adecvate, limitări ale conținutului riscant, timp de utilizare reglementat. Când adolescenții înțeleg că aceste mecanisme sunt pentru protecția lor – nu pentru a-i controla – devin mai receptivi. E un proces de construire a încrederii, care implică familia, școala și comunitatea digitală. Rolul părinților este esențial: ei trebuie să fie parteneri de încredere în acest proces. Să discute deschis despre riscurile online, să asculte fără a judeca și să sprijine autonomia copilului. De asemenea, este nevoie ca școala și comunitatea să contribuie prin educație digitală constantă și adaptată realității actuale.

Libertatea: Cum pot părinții folosi social media pentru a se conecta cu adolescenții?

Mihaela Nabăr: Prin prezență sinceră, nu supraveghere excesivă. Dacă un părinte e curios și deschis – de exemplu, întreabă ce trenduri urmărește copilul sau ce creatori de conținut îi plac – poate deschide un spațiu de dialog real. Platforme ca TikTok, de exemplu, oferă și „Family Pairing”, o funcție care permite părinților să seteze împreună cu adolescentul limite de timp sau tipuri de conținut. Dar cel mai important este ca adolescentul să simtă că are sprijin, nu că este monitorizat. Încrederea se construiește, nu se impune.

Libertatea: Cum arată o relație sănătoasă între adolescenți și părinți în era digitală?

Mihaela Nabăr: O relație sănătoasă înseamnă libertate cu sprijin. Adolescentul se simte suficient de în siguranță încât să spună: „ceva m-a deranjat pe net” sau „am văzut un trend care m-a speriat”. Platformele pot susține acest cadru – prin funcții de semnalare și protecție -, dar relația dintre copil și adult e esențială. Ideal ar fi ca regulile despre tehnologie (cât timp, ce tip de conținut) să fie discutate împreună, nu impuse unilateral. Asta oferă stabilitate, nu doar control.

Libertatea: Ce pot face părinții dacă adolescentul e afectat de rețelele sociale?

Mihaela Nabăr: Primul pas e ascultarea: fără judecată, fără panică. Apoi, pot apela la funcții digitale care să ajute – cum ar fi notificările de pauză, limitarea timpului online sau blocarea conținutului sensibil. Totuși, sprijinul real vine din afara ecranului – discuții, timp petrecut împreună, validare emoțională. Doar așa rețelele sociale nu devin un refugiu toxic, ci un spațiu cu limite și sprijin.

Libertatea: Ce ar trebui să facă rețelele sociale pentru a preveni bullyingul?

Mihaela Nabăr: Să investească mai mult în prevenție, nu doar în reacție. Platformele au început să dezvolte filtre, avertismente automate sau posibilitatea de a ascunde comentarii ofensatoare. Sunt pași buni. Dar adolescenții trebuie implicați activ în crearea acestor politici – ei știu cum arată un mesaj abuziv sau un trend periculos, chiar înainte ca acesta să devină vizibil pentru moderatori. Soluția reală e colaborativă: platforme + tineri + educatori + ONG-uri. Combaterea bullyingului online nu înseamnă doar moderare tehnologică, ci o cultură digitală a respectului și empatiei -, iar pentru asta e nevoie de implicare constantă și coordonată.

Libertatea: Cum apar trendurile periculoase și cum pot fi oprite?

Mihaela Nabăr: Trendurile riscante se bazează pe nevoia de validare rapidă. Adolescenții care nu se simt apreciați în viața reală pot căuta această validare în provocări online – uneori periculoase. În spatele unui „challenge” viral stă, de multe ori, un strigăt după atenție sau apartenență. Platformele au început să reacționeze: derulează campanii de educație digitală sau afișează avertismente la căutările sensibile. Dar intervenția trebuie să vină devreme – prin educație media, discuții despre emoții și sprijin psihologic. Prevenția începe în clasă și în familie, nu în algoritm.

Libertatea: De ce e important sprijinul ONG-urilor pentru platformele sociale?

Mihaela Nabăr: Pentru că ONG-urile cunosc realitatea „din teren”. World Vision, de exemplu, lucrează cu adolescenți din comunități rurale, unde un copil de 12 ani poate avea acces la internet, dar nu și la un adult care să-i explice riscurile, să-l ajute să filtreze conținutul sau să-l susțină când se simte expus ori atacat online. ONG-urile pot aduce această voce în fața platformelor – cu date, povești, soluții.

Libertatea: Pot comunitățile online (de exemplu BookTok, comunitatea celor pasionați de cărți și literatură) să ofere sprijin adolescenților?

Mihaela Nabăr: Da – atunci când sunt bine moderate și ghidate. BookTok, spre exemplu, a transformat lectura într-un act cool. Adolescenții se conectează pe baza pasiunilor comune, nu doar a aparențelor. Astfel de spații pot deveni refugii sigure, unde un tânăr se simte înțeles. Platformele ar trebui să susțină și să promoveze aceste inițiative – nu doar să blocheze conținut nociv, ci să încurajeze activ conținut pozitiv. Iar educatorii și părinții pot folosi aceste comunități pentru a crea punți de comunicare reale.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE