Cum funcționează terapia prin jurnal. Alexandra Bădiță, expert: „Uneori e suficient să-ți oferi cinci minute să te conectezi cu tine, să-ți scrii recunoștința sau un gând care ți se repetă în minte”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Tot mai mulți oameni caută astăzi soluții pentru anxietate, burnout sau momente de blocaj emoțional, iar terapia poate veni de multe ori dintr-un loc mult mai simplu: o foaie de hârtie și un pix. Tehnica terapia jurnalului, cunoscută internațional drept „journaling therapy”, este o componentă de dezvoltare personală și un instrument de autocunoaștere, după cum susține Alexandra Bădiță (36 de ani), originară din Pitești.
Cuprins:
Este coach și expert în journaling și storytelling. „Această transformare vine în completarea felului în care ne descărcăm amalgamul de gânduri pe hârtie și adaugă o identitate unică: aceea de a trăi o viață împlinită, fericită, impresionantă”, susține aceasta.
Cum a descoperit Alexandra arta scrisului
La 25 de ani, deși părea că are stabilitate în viața ei, Alexandra se confrunta cu atacuri de panică și anxietate constant. A mers la psihoterapie și terapeuta a îndrumat-o să țină un jurnal. După câteva sesiuni, spune că a văzut diferența.
„Deși mai scrisesem în jurnal de la 8 ani și mai ales în timpul liceului, asta era altceva.” S-a mutat la Londra și a început să studieze, unde spune că a avut acces la un alt nivel de dezvoltare personală, cursuri de coaching și mentorat. „Nu am încetat niciodată să studiez. Deși nu pare, este un domeniu vast și mereu găsesc conexiuni cu alte domenii de aplicabilitate”, susține Alexandra.
Bădiță deține o diplomă de terapia jurnalului și de introducere în neuropsihologie. Este autoarea cărții „Write Your Way To Happiness” și a jurnalului „Impress Yourself Every Day” și a urcat pe scene din Marea Britanie, Cipru, California, Olanda, Albania și România pentru a prezenta beneficiile scrisului.
În 2021, a colaborat cu Florina Russu, profesor la o școală din Cluj, pentru a crea un jurnal dedicat copiilor. Timp de un an a predat copiilor de clasa a V-a și a VI-a, și ei au venit cu idei despre ce le place să scrie și ce nu. „Apoi am pornit într-un turneu virtual prin mai multe școli din 12 orașe din țară (orele încă se țineau online).” A urmat să predea și la orele de dirigenție copiilor de la clasele III-XII.
În 2022, a organizat primul summit internațional de Journaling în Educație, pe care l-a susținut online cu invitați din 8 țări. „Proiectul a intrat în pauză din lipsă de fonduri și lipsa de interes pentru a introduce aceste ore și în alte școli”, povestește aceasta.
Tot atunci a lansat și prima academie din România dedicată scrisului în jurnal.
Studiile despre sănătatea emoțională
În ultimii ani, studiile despre sănătatea emoțională arată același lucru: oamenii au nevoie să își înțeleagă trăirile. Unele clinici de psihoterapie din SUA folosesc deja „journaling therapy” în programele de recuperare emoțională.
Alexandra susține că știința a descoperit de mulți ani beneficiile scrisului, iar primele însemnări într-un jurnal datează din vremea hieroglifelor din Egiptul antic. „Multe personalități au ținut de-a lungul timpului jurnale emoționante și pline de lecții dobândite. Unul dintre cei mai implicați cercetători in descoperirea beneficiilor scrisului este prof. James Pennebaker de la Universitatea din Texas, pe care am avut onoarea să-l și intervievez pentru cartea mea”, spune aceasta. El a făcut numeroase studii pentru a descoperi că scrisul are efecte și asupra sănătății fizice, nu doar emoționale.
Într-unul dintre studii, a împărțit în două grupuri pacienții operați recent dintr-un spital. Un grup a scris despre durere, emoții, suferința pe care o resimt, iar celălalt grup a scris despre copacul pe care îl vedeau de la fereastră. După doar 4 zile, cei din primul grup s-au refăcut după intervenție. „Scrisul ajută la procesarea emoțiilor și asta are efecte și asupra fizicului.”
Alte studii susțin că scrisul de mână are beneficii asupra memoriei și asupra creierului. „Măsurători din neuroștiință au demonstrat și ele schimbările în bine atunci când scriem”, susține Bădiță.
Beneficiile terapiei prin scris
Scrisul în jurnal are beneficii atât pentru sănătatea emoțională, cât și pentru cea fizică. Alexandra ne povestește că scrisul în jurnal ne poate ajuta să ne cunoaștem mai bine, să depășim anxietatea și depresia, să vindecăm traume sau să ne dezvoltăm inteligența emoțională.
„Scrisul de mână îmbunătățește memoria de lungă durată și ajută creierul să facă diferite conexiuni între informații noi și cele deja stocate. Prin eliberarea emoțiilor negative și reducerea stresului, ne îmbunătățim sistemul imunitar și reducem șansele de a ne îmbolnăvi pe fond de stres. Această terapie aduce claritate în gânduri și emoții, în obiective și în felul în care interacționăm cu noi înșine și cu cei din jur”, relatează Alexandra.
Experta sugerează că, cu ajutorul tehnicii jurnalului, te poți cunoaște mai bine, poți exprima cine ești în esență și poți deveni o versiune mai bună a ta, indiferent de vârstă, religie, domiciliu sau profesie, scrisul te ajută să construiești relații sănătoase cu cei din jur și să ai o viață împlinită.
Cum diferă terapia jurnalului de simplul scris într-un jurnal personal
Alexandra spune că felul în care majoritatea vede scrisul în jurnal se referă la notarea activităților de peste zi. Diferența este însă majoră. Jurnalul pe care îl păstrăm în vremea liceului era o descătușare despre adulții care nu ne înțelegeau, un act de rebeliune atunci când trăiam drame în dragoste, la școală sau cu cercul de prieteni, iar în jurnalul terapeutic se merge la un nivel mai profund, unde explorăm emoțiile, învățăm să ne ascultăm dialogul interior. „Există mai multe tehnici în funcție de ce ne dorim să obținem, că e un jurnal în care vindecăm ceva din trecut, că ne gestionăm starea prezentă și căutăm soluții, că vrem să rescriem subconștientul sau să planificăm ceva nou”, spune aceasta.
Alexandra ne spune că există foarte multe tehnici, de la întrebări ghidate la scrisori, dialog sau tehnici asociate cu diverse abordări din dezvoltarea personală. „În Academie, filosofia pe care ne bazăm este Intenție – Acțiune – Rezultat. Adică ne setăm o intenție la fiecare sesiune, dar avem și o intenție pe care o urmărim în procesul în sine.”
Prin această tehnică poți clarifica tot ce îți dorești să obții, să comunici mai sănătos și să îți setezi niște limite sănătoase în relațiile cu cei din jur. „În etapa de acțiune, încep să lucrez cu obstacole, observare, introspecție, plan, obiceiuri noi, până când ajung la rezultate intermediare și la transformare”, concluzionează Bădiță.
Recomandări și sfaturi pentru a ține un jurnal
Alexandra recomandă să începem cu pași mici și constanți. Un prim exercițiu la îndemână este să găsim în fiecare zi un moment de 5–10 minute doar pentru noi și să notăm câteva motive de recunoștință. Important este să păstrăm acest obicei timp de trei săptămâni. „Observă apoi ce s-a schimbat și cum te simți. Uneori e suficient să-ți iei cinci minute să te conectezi cu tine, să-ți scrii recunoștința sau un gând care ți se repetă în minte”, spune ea.
Potrivit Alexandrei, în România există deja o deschidere mai mare față de discuțiile despre sănătatea emoțională. „Dacă acum câțiva ani nu se vorbea aproape deloc despre mersul la terapie, astăzi există un dialog, chiar dacă în unele medii rămâne un subiect tabu. Probabil la fel se va întâmpla și cu terapia jurnalului”.
Diferența, spune ea, este în modul în care privim acest proces: „Atâta timp cât îl tratăm ca pe un hobby, va rămâne un hobby. Jurnalul poate deveni o unealtă de vindecare, dar asta necesită curaj și să intrăm în profunzimi, să fim pregătiți să integrăm ceea ce descoperim și să facem schimbări după ce conștientizăm anumite lucruri”, adaugă ea.
Alexandra amintește aici un citat atribuit lui Henry Ford: „Indiferent dacă tu crezi că poți sau nu poți, ai dreptate.” Cele mai frecvente pretexte rămân „nu știu” sau „nu am timp”. „Doar o persoană care este pregătită să se deschidă către conștientizare va putea pune deoparte aceste scuze”, spune ea.
„Am avut mulți oameni care au venit la un atelier și și-au dat seama cât de puternic este scrisul abia în momentul în care au pus pixul pe hârtie”, concluzionează Alexandra.
Fotografii: Cristina Fiofil
