Cum încearcă să își revină o comunitate din Mexic, la doi ani după un cutremur devastator
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un cutremur de magnitudine 7,5 ar putea lovi oricând Bucureștiul, potrivit estimărilor făcute de specialiști.
Cuprins:
- În septembrie 2017, Mexicul a fost zguduit de un seism cu magnitudine 8,2, iar efectele lui se resimt și astăzi.
- Libertatea prezintă, printr-o traducere din ziarul mexican „La Jornada”, povestea unei comunități din țara latino-americană, în speranța că dacă se iau măsuri eficiente de prevenție, efectele unui potențial dezastru ar fi mai mici decât în Mexic.
de Alonso Urrutia, traducere de Andrada Lăutaru
“Cum să vă spun că mă simt? Doar uitați-vă la mine.” Sprijinindu-se pe un baston, Hipólito Bautista, în vârstă de 71 de ani, își asumă, cu o doză mare de melancolie, destinul care transcede din acea zguduire de neuitat din 2017, care a îngropat o mare parte din colonia Zapata și, împreună cu ea, pe soția sa, Victorina. În acea după-amiază, ea a ajuns sub casa care s-a prăbușit, iar o grindă i-a străpuns capul, ucigând-o într-o clipită.
Bărbatul regretă șansa pe care i-a oferit-o viața în acea după-amiază în care au murit 27 de oameni, ca urmare a cutremurului care a zguduit orașul Jojutla și l-a îngropat în ruine, o întâmplare din care comunitatea nu reușește să-și revină. De atunci, economia nu merge ca înainte și oamenii resimt asta în viața lor de zi cu zi: nu există piață, nu există bani.
”Am văzut doar case și garduri întinse pe toate părțile”
Nenorocirea pe care Hipólito o simte în urma morții Victorinei îl împiedică să aprecieze că este unul dintre cei mai norocoși oameni din Zapata, cartierul care a fost cel mai devastat; în mijlocul tristeții sale, casa sa a fost deja reconstruită.
În Zapata au căzut străzi întregi, spune Enedina Villalba, care a avut norocul ca, atunci când s-a întâmplat nenorocirea, să se întoarcă din orașul vecin, Chiconcuac. Venea cu autobuzul, dormind.
”M-am trezit în mijlocul țipetele femeilor. Când am deschis ochii, am văzut doar case și garduri întinse pe toate părțile”, își amintește el, în timp ce așteaptă începutul slujbei care comemorează cel mai tragic eveniment de care își amintesc cei din această comunitate.
De îndată ce evenimentul (secular) care comemorează incidentul se încheie, primarului Juan Ángel Flores îi este greu să vorbească despre procentajul progreselor în reconstrucție. Fiecare caz este diferit. Pretenția sa este ca reconstrucția orașului să se finalizeze înainte de terminarea mandatului său, în 2021.
E greu să spunem dacă promisiunile sale vor fi îndeplinite, deoarece reconstrucția orașului avansează în ritmuri diferite; încă nici nu a ajuns la palatul municipal, susținut provizoriu, astfel încât să nu se prăbușească până se vor obține bani pentru a-l restaura.
Locuitorii visează la reconstrucția caselor
Așezată pe o bancă de sub adăpostul din plastic improvizat, plasată în mijlocul a ceea ce era casa sa, devenită acum un loc pustiu, Tomasa Irasoque, ajunsă deja la o anumită vârstă, identifică în cutremurul din acea zi de 19 septembrie originea unei întregi serii de calamități.
Lipsa formalităților o împiedică să-și reconstruiască locuința, în mijlocul unui blocaj birocratic; tensiunile generate de tragedie au precipitat moartea soțului ei, iar suferințele se acumulează deja, amenințându-i și ei starea de sănătate.
- ”Ce vă spun că aveți?”
- ”Ei spun că este vorba despre depresie, răspunde ea. O depresie care i-a crescut tensiunea, i-a provocat un glaucom acut care ar putea duce la orbire, iar acum merge cu un baston, pe care își odihnește corpul voluminos.
Deși întregul ei corp este atât de fragil, încât s-ar putea prăbuși în orice clipă, ea se întoarce cu religiozitate în fiecare zi în acest pustiu, hotărâtă să-și construiască din nou casa, chiar dacă nici Slim (fundația Carso Group), nici guvernul nu i-au spus încă cine se va ocupa de partea financiară.
”Uitați, aceasta a fost casa mea”, adaugă în momentul în care arată o fotografie, care are numărul 629, de pe bulevardul 18 martie.
Ritmul accelerat de reconstrucție a casei din față poate fi văzut de pe proprietatea sa: lucrarea ”în roșu” a fost ridicată, acum se realizează finisajele.
Procesul de reconstrucție din Jojutla stă sub semnul capriciului, al norocului? În multe cazuri, renovarea locuinței depinde de depășirea blocajelor birocratice sau lămurirea aspectelor legale cu privire la autenticitatea proprietății, confuzii care au ieșit la suprafață odată cu cutremurul.
”Este ceea ce este”, răspunde un om care privește cu răbdare clădirea Bisericii Sfintei Cruci. O lucrare care a început de la temelii, pentru că originalul - care era departe de conceptul modernist pe care îl va avea acum - s-a transformat în moloz.
Povestea vieții sale este aproape identică, în ceea ce privește sechelele ei, cu cea a majorității victimelor: cutremurul nu a încetat să îi tulbure zilele.
