Cum poți comunica între continente fără internet sau telefonie mobilă. Povestea radioamatorului „profesionist” YO2YA
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lugojeanul Marius Iacob, cunoscut în mediul radioamatorilor sub indicativul YO2YA, a acceptat să vorbească cu reporterii „Libertatea” despre pasiunea sa pentru radioamatorism și despre particularitățile acestui sport neolimpic, care are propria structură organizațională: Federația Română de Radioamatorism
Cuprins:
„Am avut în familie un radioamator, pe tatăl meu. Am tot stat pe lângă el și am prins microbul. Mai târziu, microbul s-a dezvoltat, am devenit tot mai pasionat și am ajuns să lucrez în domeniul radiocomunicațiilor”, își începe povestea Marius Iacob, alias „YO2YA”.
Pentru cineva care nu are legătură cu domeniul, termenii folosiți de radioamatori par complicați. Pentru pasionați, lucrurile sunt foarte simple. „În principiu, comunicăm la distanțe mai mici sau mai mari, distanțe mari fiind legături intercontinentale, cu niște echipamente, stații radio, auto-construite sau, mai nou, cumpărate de la producători specializați. Partea frumoasă e că oricine are un telefon mobil acum în buzunar poate să vorbească în orice colț al lumii, dar se folosește de o infrastructură preexistentă. Noi folosim doar o stație radio, o antenă”, explică radioamatorul sportiv Marius Iacob.
Strămoșii lui „csf, ncsf”
Are indicativul „YO2YA” și spune că, fără a depinde de internet sau telefonie, doar cu ajutorul stației radio poate vorbi inclusiv între continente. „De exemplu, dacă sunt în Timișoara pot vorbi pe unde scurte cu stații din Australia, din America de Nord sau America de Sud. În principiu comunicăm prin voce sau telegrafie, Morse. Instalăm o antenă și folosim reflexiile pe ionosferă (n.r. - pătura superioară a atmosferei, cuprinsă între 100 și 1.000 km). Mai nou, chiar sunt comunicații cu reflexii pe suprafața Lunii. Asta e „top of the top” în domeniul nostru, al radioamatorilor. Avem niște felii în spectru radio, avem niște bucățele care sunt ale noastre, ale radioamatorilor”, explică Marius Iacob mecanismul de comunicare prin unde radio.
Pentru a prinde o legătură intercontinentală în timpul zilei, radioamatorii au nevoie de o anumită frecvență radio. „Lansez apel general și am șanse foarte mari să îmi răspundă un corespondent. În primul rând, facem un schimb de așa-zise controale, unde eu îi transmit corespondentului calitatea semnalului. Primesc de la el același raport, poziția geografică, informații despre vreme, informații tehnice despre echipamentele folosite și antene. Mesajele sunt scurte, foarte scurte. Există prescurtări acolo. Ca să nu spui bună dimineața, transmiți un «g» și un «m» la corespondență. Oricine știe că înseamnă «good morning». Din multe litere mai rămân doar două. Practic, înainte să apară «csf – ncsf» (n.r. - prescurtarea de la ce să faci, nu ai ce să faci), noi aveam deja lista de prescurtări și o foloseam. O parte din semnalistica noastră a fost împrumutată și de comunicațiile pe internet”, arată „YO2YA”.
Examen cu o agenție guvernamentală
O legătură radio poate să dureze de la 30 de secunde sau un minut până la zeci de minute „în funcție și de abilitățile de a comunica cu un străin din lumea largă”. Ca să poți fi un radioamator „trebuie să ai în primul rând niște cunoștințe destul de solide despre fizică, partea de electricitate, un pic de electronice și cunoștințe despre geografie”.
„După aceea, există un regulament de radiocomunicații, care trebuie învățat. O agenție guvernamentală ne examinează, ne testează cunoștințele și, dacă trecem examenul, primim autorizație pentru a vorbi în spectrul radio. În primul rând, trebuie să respecți intervalele de frecvență strict alocate, n-ai voie să emiți unde vrei tu, pentru că spectrul radio e o resursă limitată și trebuie foarte bine gestionată”, a adăugat Marius „YO2YA”.
În privința investițiilor în echipamente, acestea sunt foarte variate, dar pot porni de la câteva sute de euro și pot ajunge la câteva zeci de mii de euro, „în funcție de ce vrei, ce-ți place și de bugetul de care dispui”.
Salvatori în situații speciale
Radioamatorii știu că una dintre regulile de aur este ca „fiecare să își respecte felia lui”. Sunt însă și situații în care radioamatorii aflați pe frecvență pot ajuta la salvarea unor vieți omenești. „Au mai fost, de-a lungul timpului, radioamatori solicitați de Salvamont pentru a asigura comunicațiile în caz de urgență. Există o secțiune specială a regulamentului dedicată și acestui capitol. Chiar s-au salvat și vieți omenești. La începuturile mele am trăit o experiență: un navigator dădea un apel de urgență în banda de radioamatori. Se afla pe un vas în Mediterană și avea o problemă. Nu știa unde trebuie să emită, avea foarte puține cunoștințe. L-am îndrumat spre frecvența pe care poate fi auzit și a primit ajutor”, a rememorat Marius Iacob.
Rolul comunicațiilor speciale în vreme de război
Potrivit lui „YO2YA”, radioamatorii au un rol foarte important în caz de război sau de unele dezastre naturale. „La cutremurul din 1977 au picat toate variantele de comunicații existente la vremea respectivă. Timp de câteva ore, radioamatorii au asigurat comunicațiile din diverse puncte ale țării cu Bucureștiul. În cazul războiului din fosta Iugoslavie, după ce a fost bombardată toată infrastructura de comunicații, radioamatorii au fost singurii care au mai transmis informații despre persoane dispărute sau bolnavi în viață. A fost un pic forțată treaba asta, la limita regulamentului, dar în cazuri de forță majoră s-a folosit și varianta asta”, a arătat Marius.
La începutul războiului din Ucraina, în momentul în care a fost decretată legea marțială, a existat un paragraf prin care a fost suspendată orice activitate de radioamatorism. „Aveau nevoie combatanții de liniște în spectrul radio pentru a asculta alte transmisiuni. Și atunci au fost oprite stațiile, la propriu. A ținut vreo patru luni liniștea asta radio”, a explicat Marius. Ulterior, radioamatorii ucraineni au început să reapară pe frecvențele specifice. „Nu am discutat probleme politice. Doar chestiuni tehnice și legate de hobbyul nostru”, a explicat radioamatorul bănățean.
Versus noile tehnologii
Întrebat dacă noile tehnologii afectează radioamatorismul, domeniu de care este atât de pasionat, Marius a răspuns făcând analogia cu un sport „poate mai cunoscut: navigația și iahtingul”: „Primele mijloace de navigație pe mare au folosit forța vântului. În timp s-a ajuns la motoare cu aburi, motoare pe cărbune. Acum sunt motoare pe bază de uraniu și alte minunății. Totuși, cele mai frumoase, cele mai spectaculoase curse de iahting rămân cele care folosesc forța vântului. Așa este și în cazul nostru, al radioamatorilor: tehnica a evoluat. Dar marile concursuri și provocările care apar ne țin în priză și ne folosim inclusiv de tehnica nouă de comunicații. Plăcerea rămâne, totuși, aceea de a reuși cu o stație proprie să poți face legături care de care mai exotice”, spune Marius, cu dezamăgirea că pasiunea pentru radioamatorism moștenită de la tatăl său se oprește la el, fiul său nefiind pasionat de domeniu.
Realist2023 17.03.2024, 21:45
Acum vreo 25 de ani eram apropiat de o ruda prin alianta, mare radioamator bucurestean - s-a dus la cele vesnice intre timp. Nu stiu cum mai e acum, dar pe vremea aceea radioamatorii internationali formau o comunitate mai restransa si solidara - tipul asta facea rost de medicamente rare (oncologice, etc) si ajuta VOLUNTAR diverse persoane .