Caniculă, România fierbe. Cum te protejezi de soare, de căldura extremă și cum previi deshidratarea

Cuprins:

Pericolele la care ne expunem vara

Vara există mai multe pericole. Trebuie să ne protejăm de aceste pericole și să știm ce să facem în caz de accident.

Expunerea la soare

Soarele este vital pentru omenire. Fără el, nu ar exista viață pe Pământ. În ciuda importanței sale vitale, lumina soarelui emite radiații nocive pentru sănătatea umană. Lumina soarelui este compusă din mai multe tipuri de raze: raze gamma, raze infraroșii, raze ultraviolete, raze X și lumina vizibilă pentru ochiul uman. Radiațiile care afectează cel mai grav organismul sunt razele ultraviolete (UV), care reprezintă 8% din radiația solară.

Principalele efecte ale radiațiilor solare

Decolorarea pielii
Arsurile
Îmbătrânirea pielii și ridurile
Uscarea
Producția excesivă de vitamina D, care întărește tendința de formare a pietrelor la rinichi
Cataracta
Formarea leziunilor precanceroase
Cancerul de piele – cel mai grav efect

Este important de știut că celulele pielii care au suferit arsuri de mai multe ori pot suferi o mutație ireversibilă care ar putea provoca boli în viitor. Examinarea medicală preventivă – este important să observați orice modificări anormale ale alunițelor. Este deosebit de important să consultați un dermatolog dacă apare o modificare a formei sau culorii, pentru a verifica dacă marginea aluniței nu este uniformă și dacă dimensiunea acesteia depășește 6 mm.

Populații cu risc

Există grupuri de populație cu sensibilitate ridicată la radiațiile solare, printre care: persoanele cu pielea deschisă la culoare, persoanele cu pielea care se arde ușor, persoanele cu părul roșcat și ochii deschiși la culoare, persoanele cu multe alunițe și negi, sugarii, persoanele în vârstă, persoanele care iau medicamente care le cresc sensibilitatea la lumina soarelui, sportivii care se antrenează în soare și persoanele care lucrează în aer liber (paznici, pescari, fermieri, constructori etc.).

Prevenire

Protecția împotriva razelor solare este importantă pe tot parcursul anului, nu numai vara sau la plajă, începând din copilărie. Razele ultraviolete ale soarelui pot pătrunde prin nori sau ceață la fel de bine ca în zilele însorite. Razele ultraviolete sunt, de asemenea, reflectate de suprafețe precum apa, cimentul, nisipul și zăpada. Bronzarea artificială (solariu, cabină de bronzat sau lămpi solare) expune utilizatorul la radiații ultraviolete.

Perioada dintre orele 9:00 și 16:00 este cea mai periculoasă pentru expunerea la radiațiile ultraviolete sub cer. Radiațiile ultraviolete sunt deosebit de puternice la sfârșitul primăverii și la începutul verii.

Ministerul Sănătății recomandă o serie de metode simple de protecție împotriva radiațiilor solare (beneficiile fiecărui sfat sunt specificate mai jos):

Încercați să stați la umbră, mai ales la mijlocul zilei
Purtați haine care să protejeze pielea expusă
Purtați o pălărie cu boruri largi care să vă protejeze fața, capul, urechile și gâtul
Purtați ochelari de soare care să vă acopere fața și să blocheze cât mai mult radiațiile UVA și UVB
Folosiți o cremă de protecție solară cu factor de protecție solară (SPF) între 15 și 50 (loțiunile de protecție cu SPF mai mic de 15 nu sunt eficiente), care protejează atât împotriva radiațiilor UVA, cât și UVB
- Aplicați-o pe pielea expusă la soare – este important să vă asigurați că îl aplicați pe toate zonele corpului, fără a omite zonele pe care nu este aplicat (de exemplu, gâtul, umerii și spatele).
- Aplicați loțiunea cu aproximativ 15-30 de minute înainte de expunerea la soare, deoarece loțiunea are nevoie de timp pentru a fi absorbită de piele și pentru a începe să o protejeze. Se recomandă aplicarea înainte și după intrarea în apă
- Trebuie reaplicată la fiecare 40-80 de minute
- Evitați bronzarea artificială

Umbra

Este posibil să reduceți riscul de leziuni ale pielii și de cancer de piele dacă stați la umbră, sub o umbrelă, un copac sau alt fel de acoperământ. Cel mai bun mod de a vă proteja pielea este să aplicați o loțiune de protecție solară sau să purtați haine de protecție când sunteți în aer liber, chiar și la umbră.

Îmbrăcăminte

O cămașă largă cu mâneci lungi și pantaloni lungi din țesătură densă oferă cea mai bună protecție împotriva razelor ultraviolete ale soarelui. O cămașă udă oferă o protecție semnificativ mai redusă împotriva radiațiilor ultraviolete decât o cămașă uscată. Culorile închise pot oferi o protecție mai bună decât culorile deschise.

Dacă nu puteți purta haine de acest tip, încercați să purtați cel puțin o cămașă sau haine de plajă. Rețineți că factorul de protecție solară al unei cămăși obișnuite este mai mic de 15, astfel încât poate fi necesară și o altă protecție.

Pentru o protecție maximă, purtați o pălărie cu boruri largi care să vă umbrească fața, urechile și gâtul. Țesăturile dense, cum ar fi pânza, sunt cele mai bune pentru protejarea pielii împotriva razelor ultraviolete. Nu folosiți pălării de paie cu găuri prin care poate pătrunde lumina soarelui. O pălărie de culoare închisă poate oferi o protecție mai bună împotriva radiațiilor ultraviolete.

Dacă purtați o șapcă cu cozoroc, trebuie să vă protejați și urechile și gâtul cu haine care acoperă aceste zone și să utilizați o cremă de protecție solară cu factor de protecție solară de cel puțin 15 sau să rămâneți la umbră.

Ochelari

Ochelarii de soare protejează ochii împotriva razelor ultraviolete și reduc riscul de cataractă. De asemenea, protejează pielea delicată din jurul ochilor.

Cei mai potriviți sunt ochelarii de soare care blochează atât razele UVA, cât și UVB. Ochelarii de soare cu protecție laterală sunt deosebit de potriviți, deoarece împiedică pătrunderea razelor ultraviolete din lateral.

Protecție solară

Razele ultraviolete ale soarelui pot provoca leziuni ale pielii în doar 15 minute. Aplicați protecție solară înainte de a ieși în aer liber, chiar și în zilele ușor înnorate sau răcoroase. Nu uitați să aplicați un strat gros pe toate părțile expuse ale pielii. Rugați pe cineva să vă ajute să aplicați crema pe zonele greu accesibile.

Cum funcționează crema de protecție solară – majoritatea cremelor de protecție solară acționează prin absorbția, reflectarea sau dispersarea razelor solare. Acestea conțin substanțe chimice care interacționează cu pielea pentru a o proteja de razele ultraviolete. Compoziția cremelor de protecție solară variază; dacă pielea reacționează negativ la o cremă de protecție solară, încercați o altă cremă sau consultați un medic.

Factorul de protecție solară (SPF) – Produselor de protecție solară li se atribuie un număr care specifică factorul de protecție solară (SPF). Acesta clasifică eficacitatea lor în blocarea razelor ultraviolete. Cu cât numărul este mai mare, cu atât protecția este mai bună. Utilizați un produs de protecție solară cu un factor de protecție solară de cel puțin 15.
Reaplicare – Produsul de protecție solară își pierde eficacitatea în timp. Reaplicați-l dacă stați la soare mai mult de două ore, precum și după înot sau transpirație.
Data expirării – Verificați data expirării produsului de protecție solară. Termenul de valabilitate al unui produs de protecție solară care nu are dată de expirare este de maximum trei ani, dar termenul de valabilitate este mai scurt dacă a fost expus la temperaturi ridicate.
Cosmetice – Există creme de machiaj și balsamuri de buze care conțin unele dintre substanțele chimice prezente în produsele de protecție solară. Dacă acestea nu au un factor de protecție solară de cel puțin 15, nu le utilizați ca protecție solară.

Evitați bronzarea artificială

Utilizarea unui solar, a unei cabine de bronzat sau a unei lămpi solare se numește „bronzare artificială”. S-a constatat o corelație între bronzarea artificială și diferite tipuri de cancer de piele, inclusiv melanomul (cel mai mortal tip de cancer de piele), carcinomul cu celule scuamoase și cancerul ocular (melanomul ocular).

Deshidratarea

Unul dintre cele mai frecvente pericole ale verii este deshidratarea, cauzată de perturbarea echilibrului hidric. Deshidratarea apare de obicei în timpul activităților sportive de lungă durată, când pierderea de lichide din organism, în principal prin transpirație, depășește aportul de lichide. Când pierderea de lichide depășește 2% din greutatea corporală, apar tulburări funcționale și cognitive. Când pierderea de lichide depășește 5%, începe scăderea ratei de transpirație, iar fluxul sanguin către piele scade, iar capacitatea de a disipa excesul de căldură acumulat în organism este afectată. Un deficit de lichide care ajunge la 6-10% din greutatea corporală reduce toleranța la efort fizic prin scăderea debitului cardiac, producția redusă de transpirație și fluxul sanguin redus către piele și mușchi. Dehidratarea poate fi astfel un factor care contribuie, direct sau indirect, la apariția insolației.

Hidratarea

Cuvântul cheie în timpul verii este hidratarea. Setea este un mecanism care ar trebui să ne protejeze organismul, dar acest mecanism nu este suficient de sensibil. Prin urmare, organismul poate începe să piardă apă înainte de a simți setea. La persoanele sănătoase, culoarea urinei poate servi ca indicator pentru verificarea echilibrului hidric – urina de culoare foarte deschisă indică o hidratare adecvată, iar urina de culoare închisă este un semn al necesității de a bea apă (rehidratare).

În principiu, trebuie să vă hidratați frecvent, apa fiind preferabilă băuturilor dulci. Cafeaua și ceaiul conțin cofeină, care este un diuretic (efectul său depinde de concentrația din băutură), dar sunt totuși considerate băuturi, în special în concentrația moderată care este în general obișnuită în Israel.

Este important să se mențină aportul zilnic total de lichide; cantitățile sunt detaliate mai jos.

Următoarele recomandări se referă la condiții normale. În condiții climatice calde, în timpul activității fizice și în timpul bolii, se recomandă creșterea aportului de lichide în funcție de necesități.

Aportul zilnic recomandat de apă este:

Femei: între 8-10 căni
Bărbați: între 10-12 căni
Copii – în funcție de vârstă

Aportul mediu de apă pe persoană, pe zi, în litri și în căni

Vârsta (ani)/ Băieți/ Fete

1-3/ 0,9 litri pe zi (4 căni)/ 0,9 litri pe zi (4 căni)

4-8/ 1,2 litri pe zi (5 căni)/ 1,2 litri pe zi (5 căni)

9-13/ 1,8 litri pe zi (8 căni) 1,6 litri pe zi (7 căni)

14-18/ 2,6 litri pe zi (11 căni) 1,8 litri pe zi (8 căni)

Sursa: Food and Nutrition Committee of the US National Academy of Science.

O cauză majoră a deshidratării este o stare numită „deshidratare voluntară”. O serie de studii au arătat că subiecții care practică activități fizice în condiții climatice calde și sunt capabili să se hidrateze fără restricții consumă aproximativ 50% din cantitatea de lichide pe care o pierd prin transpirație. Fenomenul deshidratării voluntare este mai pronunțat atunci când apa nu este ușor accesibilă, când apa este caldă, sărată sau nu are un gust plăcut. Prin urmare, pentru a evita deshidratarea, cantitatea de lichide care trebuie reînnoită în timpul activității fizice trebuie planificată în avans, astfel încât cantitatea băută să corespundă cantității de lichide pierdute prin transpirație.

Se acceptă împărțirea stărilor de deshidratare în trei niveluri. La fiecare nivel, vor apărea semne caracteristice și tratamentul adecvat:

Deshidratare ușoară (până la 2%) – senzație de sete, roșeață în zona feței, greață, puls rapid, reacții de neliniște și agitație, precum și o scădere a nivelului general de funcționalitate
Deshidratare moderată (3-5%) – Amețeli, dureri de cap, greață, vărsături, respirație scurtă, puls rapid și slăbiciune severă
Deshidratare severă (6-10%) – Tulburări severe de conștiență, tulburări de vedere și auz și halucinații

Este important să subliniem că deshidratarea poate apărea și dacă aveți antecedente de boli însoțite de vărsături și diaree, care sunt căi suplimentare de pierdere de lichide din organism.

Cum se tratează deshidratarea

Tratamentul principal constă în așezarea victimei la umbră, pe o suprafață care nu este fierbinte, oprirea oricărei activități fizice intense pe care o desfășura și rehidratarea organismului.

Deshidratare ușoară – Dați victimei să bea lichide. Cantități mici, treptat.
Deshidratare moderată – În caz de greață, vărsături și confuzie, este necesară perfuzia intravenoasă cu lichide.
Deshidratare severă – Infuzie de lichide și transport rapid la camera de urgență a spitalului.

Insolație

Insolația este o afecțiune extremă și gravă în care organismul produce căldură în exces, din cauza unei probleme la nivelul mecanismului care reglează temperatura corpului. Această afecțiune poate apărea chiar și dacă persoana este complet hidratată.

Există o distincție acceptată între două tipuri de insolație:

Insolația clasică apare la anumite grupuri, cum ar fi: persoanele în vârstă, sugarii și persoanele care suferă de afecțiuni cronice sau care sunt tratate cu diverse medicamente și al căror organism are o problemă cu mecanismul de reglare a temperaturii; acestea sunt afectate de o creștere bruscă a temperaturii mediului. Majoritatea victimelor suferă de insolație în timpul unei valuri de căldură. În plus, am asistat la cazuri în care copiii au fost uitați într-o mașină încuiată, în care temperatura a ajuns la 50-60 de grade Celsius în 1-2 ore, provocând insuficiență a sistemelor corpului, insolație și deces.
Insolația de efort apare la persoane sănătoase și chiar tinere care desfășoară activități fizice intense, de obicei într-un mediu foarte cald și umed. În acest grup, persoanele care iau medicamente, stimulente sau droguri sunt mai vulnerabile. Insolația cauzată de efort fizic se definește prin hipertermie extremă (temperatura corpului peste 40 de grade Celsius în momentul colapsului), însoțită în stadiul acut de afectarea sistemului nervos central și insuficiență multisistemică, care se dezvoltă în 24-48 de ore dacă victima nu este diagnosticată și tratată corespunzător. Aproape toate victimele insolației de efort sunt îmbibate de transpirație și au pielea palidă în momentul colapsului (șoc cardiogen), spre deosebire de pielea uscată, fierbinte și roșie descrisă în cazul insolației (clasice) care nu are legătură cu efortul fizic. În prezent, se acceptă că cauza principală a insuficienței multisistemice care însoțește insolația este răspunsul inflamator acut.
Creșterea temperaturii corpului în timpul activității fizice este influențată de intensitatea activității, condițiile de mediu, îmbrăcămintea, greutatea echipamentului transportat, echilibrul hidric și factori personali (construcția corpului și compoziția țesuturilor).
Hipertermia în timpul activității fizice provine din căldura metabolică (căldura generată de mușchii activi), care se acumulează mai rapid decât este dispersată de sistemul cardiovascular și de sistemul sudoripar. În timpul activității fizice intense se generează de 15-20 ori mai multă căldură decât în repaus. Acest lucru poate crește temperatura corpului cu 1 grad Celsius la fiecare 5 minute dacă căldura nu este dispersată din corp într-un ritm care să corespundă ritmului de generare a căldurii. Astfel, în câteva minute se poate acumula o cantitate mare de căldură în organism, care se va manifesta sub formă de hipertermie extremă și poate evolua spre insolație.

Simptomele insolației

În multe cazuri, victima poate suferi o pierdere bruscă a cunoștinței. Semnele precoce pot fi: amețeli, slăbiciune extremă, halucinații, instabilitate, convulsii, tulburări de vorbire, transpirație abundentă, confuzie, creșterea ritmului cardiac și a frecvenței respiratorii.

Cum se tratează insolația

În ambele cazuri, este important să se solicite urgent asistență medicală!

Până la transport, este important să se asigure o respirație optimă. Dacă persoana este conștientă, capul trebuie înclinat ușor înapoi pentru a deschide căile respiratorii sau pentru a permite aerului să circule în direcția sa. În caz de pierdere a cunoștinței, resuscitarea trebuie efectuată de o persoană instruită în acest sens. Victima trebuie mutată într-un loc răcoros și umbrit, pe cât posibil, trebuie să i se scoată hainele groase și trebuie să i se toarne zeci de litri de apă pe corp. Dacă este prezentă o persoană calificată, se recomandă începerea unei perfuzii. Nu trebuie administrate medicamente pentru scăderea febrei. Este important de reținut că răcirea victimei prin turnarea unei cantități mari de apă peste ea, ventilarea corpului și așezarea acesteia pe o suprafață care nu este fierbinte poate duce la recuperarea acesteia în mai puțin de o oră.

Gravitatea afectării multisistemice și rata mortalității din cauza insolației sunt direct proporționale cu aria de sub curba temperaturii corporale critice (peste 40 de grade Celsius). Durata de timp în care țesuturile se află peste temperatura critică, și nu temperatura maximă a corpului, este cea care determină gravitatea leziunii și potențialul de recuperare. Când răcirea se face rapid și temperatura corpului și funcțiile cognitive revin la valori normale în decurs de o oră de la apariția simptomelor, majoritatea pacienților cu insolație se recuperează complet. Opinia acceptată este că, atunci când victimele insolației de efort sunt diagnosticate și răcite într-un timp scurt de la colaps, iar zona de sub curbă este mică și joasă, prognosticul este mai bun și majoritatea se recuperează fără complicații. Pe de altă parte, victimele insolației care nu sunt diagnosticate la timp sau nu sunt răcite rapid, iar zona de sub curbă este mare și înaltă, tind să aibă o morbiditate și mortalitate asociate crescute.

Nu uitați: bucurați-vă de soare, protejați-vă sănătatea!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE