Femei din justiție vorbesc despre ce a însemnat pentru ele judecătoarea Curții Supreme a SUA, Ruth Bader Ginsburg: „Țara își plânge acum unul dintre cei mai mari oameni ai justiției”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Judecătoarea Ruth Bader Ginsburg, a doua femeie care a ocupat un loc la Curtea Supremă a SUA, a murit vineri la 87 de ani. O luptătoare pentru egalitatea de șanse, Ginsburg a fost o inspirație pentru multe femei și tinere care au ales cariera juridică datorită ei, scrie The Lily, publicație deținută de The Washington Post.
Cuprins:
- „M-a învățat că pot lucra pentru justiție și pot crește o familie în același timp”
- „M-a ajutat să-mi păstrez nivelul profesional”
- „Câți oameni pot spune că au lucrat pentru idolul lor?”
- „Dă tot ce poți, asta este cea mai importantă lecție pe care am învățat-o”
- „Oamenii au perceput-o ca o activistă pentru drepturile femeii, dar ea a luptat de fapt pentru drepturile tuturor”
Moartea lui Ruth Bader Ginsburg a fost anunțată vineri de Curtea Supremă a SUA. La scurt timp după anunț, sute de americani s-au adunat pe treptele instanței și au adus flori și lumânări în semn de recunoștință față de judecătoare.
Ginsburg s-a născut în Brooklyn în 1933 și a studiat Dreptul la Harvard. În anii 70, a lucrat cu Uniunea Americană pentru Libertăți Civile, un ONG fondat în urmă cu 100 de ani care oferă asistență juridică în cazurile în care consideră că libertățile civile sunt în pericol. Ca membru al Curții Supreme, Ginsburg a susținut drepturile femeilor și ale minorităților.
Mai multe femei care au cunoscut-o pe Ruth Bader Ginsburg au relatat pentru The Lily cele mai frumoase amintiri pe care le au cu aceasta.
„M-a învățat că pot lucra pentru justiție și pot crește o familie în același timp”
Ruthanne Deutsch, fondator al biroului de avocatură Deutsch Hunt PLLC și fostă asistentă judiciară pentru Ginsburg în perioada 2007-2008:
Am început să lucrez ca asistent judiciar pentru judecătoarea Ginsburg în ziua în care fiul meu a împlinit 10 ani. A fost o inspirație pentru mine, un mentor și o prietenă.
Țara își plânge acum unul dintre cei mai mari oameni ai justiției. Eu îmi plâng unul dintre cei mai buni șefi pe care i-am avut vreodată.
M-a învățat că pot lucra pentru justiție și pot crește o familie în același timp. O să-mi lipsească.
„M-a ajutat să-mi păstrez nivelul profesional”
Edith Roberts, editor la SCOTUSbloc, a lucrat pentru Ginsburg:
O judecătoare înnăscută, un om care nu judeca alegerile altora. Și-a petrecut mare parte din carieră luptând pentru drepturile femeii și egalitatea de șanse, asigurându-se că alte femei nu vor fi nevoite, așa cum a pățit ea, să-și ascundă sarcina sub haine largi ca să-și păstreze locurile de muncă.
Niciodată nu mi-a dat impresia că nu este de acord cu alegerea mea de a renunța la cariera juridică pe care o aveam de 23 de ani pentru a-mi crește copiii.
În schimb, s-a dat peste cap ca eu să-mi păstrez nivelul profesional, cerându-mi să vorbesc la evenimente și să scriu o prefață la biografia ei, ba chiar recomandându-mă pentru slujba la care în final m-am întors.
A vrut să se asigure că fiecare femeie își va găsi locul ei, la Academia Militară, într-o fabrică sau la volanul unui minivan. Și-a dorit ca următoarele generații de femei să aibă șansă să facă lucrurile așa cum trebuie.
„Câți oameni pot spune că au lucrat pentru idolul lor?”
Amanda L. Tyler, profesor de Drept la Universitatea din California, a lucrat pentru Ginsburg în perioada 1999-2000:
Una dintre poveștile mele preferate cu judecătoarea Ginsburg este din anul în care am lucrat pentru. Am început în 1999. Entuziasmul inițial s-a transformat în îngrijorare, pentru că atunci judecătoarea a avut o primă bătălie cu cancerul chiar înainte de sesiunea Instanței Supreme din acel an.
Presa a presupus pur și simplu că operația și tratamentul o vor ține acasă, de unde va asculta înregistrările discuțiilor.
Am fost norocoasă să fiu prima care a ajuns în acea zi de luni, 4 octombrie, prima zi a sesiunii, pentru că am putut fi eu cea care a răspuns la telefon când a sunat judecătoarea. Era în mașină, în drum spre instanță.
„Amanda”, mi-a spus, „sună-l pe judecătorul șef și spune-i că vin”.
Povestea asta vorbește despre curajul, tenacitatea și devotamentul judecătoarei Ginsburg. La fel a dus și lupta cu cancerul. Și-a asumat rolul de om aflat în serviciul public pentru că știa cât este important să se asigure că tuturor aparține Constituția.
Câți oameni pot spune că au lucrat pentru idolul lor?
„Dă tot ce poți, asta este cea mai importantă lecție pe care am învățat-o”
Ginger Anders, firma de avocatură Munger, Tolles&Olson LLP, a lucrat pentru Ginsburg în perioada 2004-2005:
Lucrând ca asistentă pentru Ginsburg în 2004 a fost o experiență care mi-a definit cariera. Chiar dacă pe-atunci nu era o figură atât de populară în spațiul public cum a devenit ulterior, m-am simțit recunoscătoare să pot lucra pentru ea datorită realizărilor ei ca susținător al drepturilor femeilor. Dar vorbea foarte puțin despre asta și foarte rar vorbea despre ea.
În schimb, în fiecare zi venea la muncă și dădea tot ce putea. Pentru ea, asta însemna perseverență: a perfecționa fiecare opinie, până când orice cuvânt inutil era scos și fiecare nuanță era perfectă, perseverență în a obține cel mai corect rezultat legal, chiar dacă nu este cel mai convenabil, perseverență în a fi bun cu colegii, chiar și în cele mai tensionante cazuri.
Acea perseverență este, fără îndoială, ceea ce a consacrat-o. Este cea mai importantă lecție pe care am învățat-o de la ea, o lecție pe care mă străduiesc să o aplic în munca mea.
Prezintă-te, dă tot ce poți. Asta a făcut ea. Până ieri. Acum se odihnește.
„Oamenii au perceput-o ca o activistă pentru drepturile femeii, dar ea a luptat de fapt pentru drepturile tuturor”
Roberta Cooper Ramo, avocată la Modrall Sperling, prima femeie președinte a American Bar Association și veche prietenă a judecătoarei Ginsburg:
Ultima dată când am vorbit cu ea a fost prin e-mail, acum două luni. Eram amândouă triste că nu vom vedea niciun spectacol de operă vara asta.
Era atât de minunată. De fiecare dată când venea în New Mexico, chiar dacă trebuia să fie practic vacanța ei, ne lăsa să profităm de ea. Le citea copiilor, participa la întâlniri ale organizațiilor de avocați sau ale feministelor, pentru că înțelegea cât e de important pentru noi să avem pe cineva ca ea în New Mexico.
Și aprecia cultura în toate felurile ei. Credea și lupta pentru diversitatea culturii noastre.
Oamenii au perceput-o ca pe o militantă pentru drepturile femeilor, ceea ce era adevărat, dar de fapt ea a luptat pentru drepturile tuturor oamenilor.
Ce iubesc cel mai mult la New Mexico este că celebrăm frumusețea diferențelor dintre culturile noastre.
Și asta încerca ea să facă în lege, în sala de judecată: se asigura că orice om are șansa de a-și trăi viața la potențialul maxim. Ceea ce promite SUA.
