De ce a votat „Franța de peste mări” cu Marine Le Pen. Acum 35 de ani, tatăl ei, susținător al colonialismului, era gonit din Martinica
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În departamentele și comunitățile de peste mări, pe fondul unui absenteism pronunțat, candidata extremei-drepte a fost beneficiara unui vot de protest față de Emmanuel Macron și față de puterea centrală de la Paris, scriu Les Echos și Rtbf.
În ciuda înfrângerii clare suferite la nivel național, Marine Le Pen poate găsi un motiv de satisfacție în mica sa victorie obținută în teritoriile de peste mări - fostele colonii franceze.
Martinica, stat care în urmă cu cinci ani îi acordase doar 22% din voturi, i-a oferit în runda finală a prezidențialelor de duminică peste 60%. Scorul ei este și mai impresionant în Guadelupa, unde s-a apropiat de pragul de 70%. În 2017, adunase aici doar 25%. Dovada că demonstrațiile ostile față de sosirea ei, în luna martie, nu s-au materializat la vot.
Aceeași tendință a fost înregistrată în Guyana, unde Marine Le Pen a trecut de la 35% din voturi în 2017 la 60% duminică. La fel s-a întâmplat în Saint-Martin (55%) și Saint-Barthélemy (60%).
Pe Insula Reunion, teritoriul de peste mări cu cel mai mare număr de alegători, Le Pen a câștigat, de asemenea, cu aproximativ 60% din voturi. Raportul de forțe este similar în Mayotte, unde a obținut 59% din voturi.
Doar în Polinezia Franceză și în Noua Caledonie a câștigat Emmanuel Macron, cu 52%, respectiv 61% din voturi.
Important, în fiecare caz, absenteismul a fost cu mult peste media națională: 40% în Reunion, peste 50% în Martinica și Guadelupa și chiar peste 60% în Guyana Franceză.
De la Jean-Marie la Marine
Rezultatele obținute de Marine Le Pen marchează o evoluție spectaculoasă a sentimentului alegătorilor din aceste teritorii franceze pentru partidul de extremă-dreapta din Franța.
În 1987, localnicii din Martinica au organizat un protest masiv, ocupând pista aeportului din Lamentin, cu scopul de a împiedica aterizarea avionului lui Jean-Marie Le Pen, tatăl lui Marine, fostul șef al partidului ei (numit pe atunci Frontul Național) și candidat la prezidențiale, scrie Francetvinfo.
Jean-Marie Le Pen, un antisemit și islamofob, dar și un susținător al colonialismului, nu era deloc bine văzut în Franța de peste mări. Nu a ajutat nici faptul că, cu câteva zile înainte de a zbura spre Martinica, el a comentat pe tema arestării criminalului în serie Thierry Paulin, insistând asupra faptului că acesta își avea originile în Martinica.
În cele din urmă, avionul lui Le Pen nu a mai aterizat în Martinica și a fost deviat spre Guadelupa, de unde a plecat spre Paris câteva ore mai târziu.
În martie, și Marine Le Pen s-a văzut huiduită de un grup de protestatari în Guadelupa. Dar rezultatele votului au arătat că, în cele din urmă, populația a avut o altă opinie.
Un vot de neîncredere în puterea de la Paris
Rezultatul lui Le Pen ar putea fi explicat printr-o combinație de factori. Toate aceste teritorii au votat masiv în primul tur pentru stângistul radical Jean-Luc Mélenchon, un vot de protest, care s-a transferat apoi în mare parte spre candidata Rassemblement National (RN), percepută drept „antisistem”.
Relevant a fost și absenteismul ridicat. Astfel, potențialii alegători ai lui Macron au lipsit de la urne, în vreme ce votanții lui Le Pen s-au mobilizat.
Potrivit Les Echos, alegerea poate fi explicată printr-o „reacție împotriva statului central”, dar și printr-un vot de protest și de neîncredere în politica COVID impusă de Paris.
Povestea are rădăcini adânci. Așa-numitul „scandal al Clordeconei” este adesea citat pentru a explica neîncrederea unei părți a populației față de autoritățile din Franța metropolitană. Acest pesticid a fost utilizat timp de aproape 20 de ani în plantațiile de banane din Guadelupa și Martinica. A fost interzis în 1990, fiind suspectat că a provocat numeroase boli.
„Emmanuel Macron nu este responsabil pentru această poveste, dar nu a luat poziții în favoarea localnicilor. El a pus sub semnul întrebării faptul că și cancerele de prostată, nașterile premature sunt cauzate într-adevăr de clordeconă, în timp ce populația aștepta o declarație fermă în acest sens”, a declarat pentru Rtbf istorica Myriam Cottias.
După izbucnirea pandemiei de Covid, cu măsurile restrictive impuse, această amintire dureroasă a ieșit imediat la suprafață. Astfel se explică parțial reticența populației din aceste regiuni cu privire la vaccin. Politica vaccinării obligatorii a personalului medical a declanșat o mobilizare masivă. „Demonstrațiile masive antivaccin au exprimat o mare neîncredere față de puterea centrală”, a explicat Cottias.
„Este mai mult decât sfidare, este furie față de puterea centrală. Starea de asediu era încă în vigoare acum două luni în Antile. Aveam sentimentul că suntem împiedicați să trăim”, a spus ea.
Nu în ultimul rând, campania lui Le Pen, care s-a axat pe puterea de cumpărare, a găsit un răspuns în anumite regiuni unde costul ridicat al vieții alimentează un sentiment de furie împotriva Parisului.
„Marine Le Pen a trimis multe semnale către teritoriile de peste mări. Într-un fel, ea a cules ceea ce a semănat”, a explicat pentru Les Echos Frédéric Micheau, director general adjunct al Institutului OpinionWay.
În general, a mai spus acesta, rezultatele reflectă succesul campaniei de „de-demonizare” purtate de Marine Le Pen, de când a preluat frâiele Frontului Național.
„Uitarea istoriei”
În ciuda acestor argumente, Myriam Cottias a observat totuși că alegătorii care au pus ștampila pe Le Pen par să își fi uitat istoria și „să-și fi pierdut busola”.
„Este ca și cum, dintr-odată, istoria a fost ștearsă. Și nu mai luăm în considerare lecțiile pe care le-am învățat. Ne supunem intereselor și fanteziilor imediate”, a spus Cottias. Spre exemplu, promisiunii (lui Le Pen) de a nu împinge vârsta de pensionare la 65 de ani, așa cum dorește Emmanuel Macron, a explicat ea.
Dar mai profund, a observat Cottias, este faptul că alegătorii de peste ocean au uitat cine este Marine Le Pen, ideologia sa și istoria familiei sale politice.
„Eu însămi sunt din Martinica la origine”, explică Myriam Cottias. „Acolo, unii îi neagă esența rasistă. Operațiunea de transformare pe care a realizat-o Marine Le Pen a funcționat. E ca și cum istoria nu ar fi lăsat urme. În calitate de istoric, acest lucru îmi ridică întrebări”, a spus ea.
„Aceste țări au o istorie a sclaviei, în care s-a dezvoltat gândirea rasistă. Ele încă trăiesc urmările acestei istorii rasiste. Există o mare neînțelegere”, a adăugat ea.
