Otara intreaga a asistat inmarmurita la groaznicul accident de la Mina Vulcan. Linistea vacantelor a fost intrerupta brusc si tragic de moartea cumplita a celor 14 mineri in maruntaiele Vaii Jiului. Ieri, la ora la care scriam aceste randuri, corpul sfartecat al celui de-al paisprezecelea mai era cautat, inca, de echipele de interventie. Nu cu mult timp in urma, o explozie la santierul naval din Constanta ridica la cer sufletele altor muncitori. Asta dupa ce, cu doar cateva zile inainte, o alta explozie, la bordul aceleiasi nave, ardea alti patru. Si exemplele pot continua. Din ce in ce mai multe accidente de munca se petrec in Romania. Prea multe!
De fiecare data scenariul e acelasi: nerespectarea normelor de protectie a muncii. Chiar asa de indolenti sa fie muncitorii romani?! Sigur, trebuie sa recunoastem o meteahna a unora din meseriasi, caracteristica noua, si pe care o auzim des: „Las? ca merge si-asa!”. Tare mi-e teama insa ca, in cele mai multe cazuri, indolenta le apartine patronilor. Si la Mina Vulcan, si la Constanta, patron e statul. Si atunci, ca si acum, se mai face o comisie, se mai dau cateva zeci de milioane fami-liilor victimelor si, gata, ne-ntoarcem la treaba.
Oare cati inalti functionari ai statului, cati ministri si-au mai vizitat in ultimii ani fabricile?! Sa vada in ce conditii groaznice se munceste?! Sa vada ca muncitorii care cracnesc isi risca slujbele si asa mizerabil platite?! Sa vada ca, in multe locuri, se incalca „normele de protectie a muncii” pur si simplu de frica sefilor?! Doar cu despagubiri si comisii, vom continua sa avem asemenea tragedii din ce in ce mai des…