„De fiecare dată când sun acasă, aflu că cineva a murit”. Tragedia COVID, trăită de la distanță de diaspora indiană
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe chat-urile WhastApp, în apelurile video sau audio, pe forumuri și pe grupurile de Facebook, uriașa comunitate a indienilor de peste granițe s-a îngrijorat, a purtat doliu sau s-a organizat pentru a da o mână de ajutor celor dragi aflați în țară, scrie New York Times.
Mai întâi a fost efortul de a-i găsit tatălui ei un pat la terapie intensivă. Apoi, prețul foarte mare al medicamentelor. În tot acest timp, a fost nevoie de nenumărate ore petrecute la telefon cu medici, familie și prieteni, în încercarea de a rezolva problemele logistice.
De la peste 8.000 de kilometri distanță, Anuja Vakil, o femeie din Marea Britanie, a făcut eforturi constante, timp de 12 zile, pentru a avea grijă de tatăl ei, Jatin Bhagat, aflat în stare critică cu COVID, într-un spital din Ahmedabad, în statul indian Gujarat.
Vakil știe că, chiar și așa, a fost norocoasă că tatăl ei a avut totuși parte de îngrijire medicală.
Numărul cazurilor de infectare COVID a explodat în India în ultimele săptămâni, ajungând la aproape 400.000 zilnic, depășind toate recordurile anterioare.
La fel de mult a crescut și nivelul anxietății și al durerii colective în rândul diasporei indiene.
În jur de 17 milioane de persoane din India trăiau în afara granițelor în 2020, potrivit unor statistici ONU. Alte milioane au descendență indiană parțială. Asta înseamnă că diaspora indiană este cea mai mare din lume.
În vreme ce India intra în coșmarul COVID, Marea Britanie tocmai începea o relaxare precaută. La timp. Londra a devenit un epicentru al eforturilor de susținere a sistemului sanitar din India.
Nicio casă nu a scăpat neatinsă
Mulți indieni din diaspora se organizează pentru a strânge bani pentru a cumpăra concentratoare de oxigen, atât de valoroase. Alții încearcă să îi pună pe pacienți în legătură cu cadrele medicale.
Primele livrări de ajutoare colectate în diaspora au sosit deja în India, odată cu ajutorul trimis de guvernele din Marea Britanie, SUA, Germania, Australia și inclusiv România.
Vakil a încercat să se concentreze pe lucrurile pozitive. În vreme ce a fost nevoită să stea departe de familia de acasă, ea spune despre comunitatea indiană din Londra că s-a dovedit a fi de mare ajutor.
Tatăl ei nu poate să vorbească, deoarece respiră cu ajutorul măștii de oxigen, dar reușește să dea din cap atunci când aude vocea fiicei lui, la telefon. Medicii sunt încrezători că bărbatul își va reveni.
„Sora mea mi-a spus «Te rog, vino acasă». Dar nu înțelege cât de greu este”, spune Vakil.
India a fost inclusă pe lista roșie din Marea Britanie săptămâna trecută, ceea ce înseamnă că aproape toate zborurile directe au fost suspendate. Puținii cetățeni care au permisiunea de a se întoarce trebuie să stea într-o carantină costisitoare.
Restricțiile, costurile mari și imposibilitatea de a părăsi locurile de muncă, dar și teama de infectare, înseamnă că mulți oameni nu pot pur și simplu să călătorească.
Pe măsură ce numărul de cazuri din India a început să crească, mulți indieni din diaspora au început să descrie conversațiile dureroase cu familiile și prietenii de acasă, dar și sentimentul de neajutorare simțit.
Jyoti Minocha, scriitoare și profesoară din Vancouver, Canada, a mărturisit că este îngrijorată pentru mama și sora sa. Cele două trăiesc în New Delhi.
Minocha a pierdut de curând o verișoară și spune că vorbește zilnic cu familia, la telefon.
„Străzile sunt goale, îmi spune sora mea. Singurul sunet pe care îl aud este cel al ambulanțelor”, declară ea, pentru cotidianul american.
„Vorbesc cu mama mea aproape în fiecare zi”, spune și Ansh Sachdeva, un student de 23 de ani de la Universitatea Bolton, din Anglia. „De fiecare dată când sun, aflu că cineva a murit. Și că cineva are COVID”, adaugă el.
Sachdeva explică că pe strada părinților săi din New Delhi, nicio casă nu a scăpat neatinsă. El a ajuns în India în noiembrie, pentru a-și ajuta părinții și bunicul, care se infectaseră.
Acum se teme că aceștia s-ar putea îmbolnăvi din nou, iar noile restricții de călătorie îl vor împiedica să ajungă acolo.
În ianuarie, mama sa era cea care era îngrijorată pentru el, într-un moment în care virusul lovea Marea Britanie, iar în India, numărul cazurilor scăzuse.
„Pentru ei, epidemia se terminase”, spune tânărul, cu referire la falsa speranță a indienilor, care i-a făcut să coboare garda la începutul anului.
Evident, epidemia nu se terminase. Indienii din diaspora au privit cu îngrijorare cum autoritățile din India permit reluarea meciurilor de crichet, a mitingurilor electorale și a adunărilor religioase uriașe.
„E aproape ca o zonă de război”
Marea Britanie adăpostește cea mai mare comunitate a indienilor din diaspora - undeva în jur de 1,5 milioane de oameni.
Harmeet Gill, un bărbat de 31 de ani, s-a născut în Londra, dar părinții lui sunt din statul Punjab, iar mare parte a familiei se află acolo.
„A fost un fel de lovitură dublă”, spune el, explicând că indienii din Marea Britanie s-au aflat printre grupurile minorităților etnice afectate în mod disproporționat de COVID.
„Am trecut prin asta aici și ne-am gândit: «Ei, măcar India e protejată». Se descurcau relativ bine”, spune Gill.
Dar această senzație nu a durat mult. Lunea trecută, unchiul lui Gill a murit de COVID. Mătușa sa a fost spitalizată joi. În alte condiții, întreaga familie ar fi plecat în India pentru a asista la funeraliile unchiului, un patriarh al unei familii foarte unite.
Gill spune că alături de durere și de tristețe, există o furie tot mai mare față de felul în care autoritățile au gestionat pandemia.
„Știu că ce s-a întâmplat acum nu ar fi trebuit să se întâmple”, spune el.
Medicii indieni din străinătate s-au implicat și ei în susținerea prietenilor și familiilor de acasă. Mulți se trezesc dimineață devreme pentru a răspunde zecilor de mesaje primite. Unii oferă consultații online.
Rajesh Hembrom, un bărbat de 43 de ani din statul Bihar, lucrează ca doctor în Marea Britanie din 2003. La fel și soția sa.
Când numărul de cazuri a început să crească în Anglia anul trecut, tatăl și surorile sale s-au îngrijorat.
„Erau chiar îngrijorați, iar acasă era un oarecare calm. Până când totul a erupt”, spune el.
În prezent, el oferă consultații pentru aproximativ 30 de persoane din India, coordonând îngrijirea lor sau oferind orice sfat posibil.
Unii dintre pacienții săi de la 8.000 de kilometri distanță au murit.
Vedem multă moarte în meseria noastră. Dar niciodată nu am văzut așa de mulți oameni apropiați care au murit sau ar putea să moară. E aproape ca o zonă de război într-un fel, dar fără un inamic vizibil.Dr. Rajesh Hembrom:
