Doljenii își cinstesc morții în Joia Mare, ei strigându-le numele pe malul apei sau aprinzând focuri în cimitire pentru a le ține de cald spiritelor care revin pe pământ în noaptea de Joimari, atunci când se deschid mormintele. Mii de focuri au fost făcute în această noapte, în mai multe localități din județul Dolj, însă oamenii din satul doljean Salcia sunt cunoscuți pentru conservarea tradițiilor din Ziua Patimilor.
Săptămâna Patimilor pentru doljeni reprezintă momentul prielnic pentru a-și pomeni persoanele dragi care au trecut în lumea de dincolo. Aprinderea focurilor rituale, împărțirea colacilor, oalelor, lumânărilor sunt tradiții care se petrec în ziua de joi, dinainte de Paşti, a şaptea săptămână a Postului Mare, zi cunoscută sub denumirea de Joia Mare, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joia Verde, Moşii de Joimari.
Se spune că, în noaptea de Joimari, când se deschid mormintele, cerul, uşile Iadului şi ale Raiului, spiritele celor morţi se întorc spre a petrece sărbătorile pascale cu cei vii. Morţii veniţi stau pe la vechile lor locuinţe până la Înălţare, când se fac pomeni pentru sufletele celor plecaţi, iar aceştia se întorc de unde au venit cu colacul şi cu oala pe care le-au căpătat.
“Întrucât la Joia Mare, când sosesc morţii, nu este atât de cald se aprind focuri pentru fiecare mort, în curţile sau grădinile caselor, pe mormânt sau lângă mormânt, sau pentru toţi morţii laolaltă, în curtea bisericii sau la cimitir. Focurile morţilor încearcă să menţină un echilibru între lumea celor vii şi lumea celor morţi”, susține Amelia Etegan, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj.
Focurile se aprind din lemnele unor arbori sacri, asociaţi cultului strămoşilor: se foloseşte bozul uscat, lemnul de alun, rupte cu mâna, şi nu tăiate cu securea.
Aprinderea focurilor rituale, în ziua de Joia Mare, este o practică întâlnită mai ales în satele din nord-vestul judeţului Dolj, la confluenţa cu Mehedinţi, ajungând până dincolo, la românii din Timocul Sârbesc.
În localitățile din sudul județului Dolj, femeile ies pe malul apei pentru a-și striga morții, dar și pentru a se ruga de sănătatea familiilor. Femeile din Bechet, spre exemplu, îşi pregătesc dinainte locul ales pentru vărsatul apei, pe malul Jieţului, loc curat, pe care îl marchează cu nuiele de salcie verde, îndoite în arcade şi înfipte în pământ.
“În dimineaţa de Joimari, însoţite de o copilă de 10-14 ani, merg cu găletuşa şi ulcica pentru a săvârşi ritualul vărsării apei, atât pentru cei morţi, cât şi pentru cei vii. Fiecare mort e strigat pe nume şi primeşte ulcica cu apă aruncată din Jieţ pe sub arcadele de salcie. Trochiţe cu lumânări aprinse se pun pe apă care să facă legătura cu lumea de dincolo, cu cei dispăruţi din neam. Multe lumânări se aprind pe nisipul apei care au acelaşi rol ca şi focurile aprinse la morminte: să încălzească morţii, să le deschidă calea venirii pe pământ în zilele Paştelui. De aici femeile merg în cimitir unde aprind lumânări, varsă apă şi la morminte şi împart, de post, pentru fiecare mort”, a mai precizat Amelia Etegan.
Tradiția populară mai spune că, în noaptea de Joimari, fetele sunt vizitate de Joimăriță pentru a vedea cât au muncit. Dacă acestea sunt prinse dormind, vor fi leneșe și neputincioase tot anul.