Dorina Lazăr, la 79 de ani: „Îmi doresc să nu mă mai doară genunchii și să fie pace în țara asta!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Îndrăgita actriță Dorina Lazăr a împlinit, pe 7 noiembrie, 79 de ani. Aniversarea însă a prins-o într-o ipostază mai mult casnică, o mică problemă de sănătate ținând-o momentan acasă, unde a primit însă numeroase felicitări și flori de la prieteni, rude și admiratori.
Cu umoru-i binecunoscut, fosta directoare a Teatrului Odeon a declarat pentru Libertatea că se bucură de această zi specială. „Aranjez flori în vază, ceea ce este foarte romantic și tocmai am făcut o ciorbă de zarzavaturi, ceea ce este mai puțin romantic!”, a precizat Dorina Lazăr.
La vârsta venerabilă pe care a împlinit-o și pe care nu o arată, marea actriță are câteva dorințe pe care le-a împărtășit cu același prilej:
Îmi doresc să nu mă mai doară genunchii, să fie pace în țara asta, iar această schimbare politică să fie cât de cât pe bune, să nu avem parte de fripturism. Și sper să mai fiu valabilă la cap, să fiu de ajutor familiei, comitetului de bloc și prietenilor!Doina Lazăr:
Dorina Lazăr s-a născut la 7 noiembrie 1940. A moştenit talentul artistic de la mama sa, actriţă, la rândul ei, la Teatrul Bulandra din Bucureşti.
În anul 1961 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Facultatea de Teatru, secţia Actorie, la clasa profesorului Ion Finteşteanu, avându-i ca asistenţi pe Sanda Manu şi Dem Rădulescu.
A debutat în acelaşi an la Teatrul Regional Bucureşti, unde a început cu roluri de figuraţie, pentru ca mai apoi să interpreteze personaje precum Erinie în „Muştele”, de Jean Paul Sartre, Mașa în „Trenul blindat”, de Vsevolod Visnevski, regia Vlad Mugur, Freulein în „Mateiaş Gâscarul” de Alexandru Andrițoiu, regia Vlad Mugur, Coana Tarsiţa în „Iaşii-n carnaval”, de Vasile Alecsandri, regia Dinu Cernescu, sau Leda în „Amphytrion 38” de Pastor, regia Dinu Cernescu.
În anul 1969 debutează ca actriţă pe scena Teatrului Giuleşti, actualul Teatru Odeon, unde a jucat de-a lungul anilor în peste 50 de roluri. În ultimii ani de activitate, Dorina Lazăr a întruchipat personajele Ecaterina cea Mare în „Casanova” după „Memoriile lui J. Casanova”, Chiriachița în „Titanic Vals”, Dogsborough în „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită”, Gutuie în „Pyramus & Thisbe 4 You”, Rose în „Camera de hotel”, Doamna în „Ionesco – cinci piese scurte”, Grete în „Şefele”, Aneta Duduleanu în „Gaiţele” sau Actrița de caracter în „Astă seară se joacă fără piesă”.
În anul 1970 a debutat în teatrul TV în „Răpirea preafrumoaselor sabine”, regia Adrian Georgescu şi Dan Damian, în care a jucat alături de Gina Patrichi, prezenţa sa pe micul ecran fiind continuată în anul 1974 cu rolul din piesa „Plicul”, în care a jucat alături de Cornel Vulpe şi Octavian Cotescu şi cu seria „Lumini şi umbre”, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu, Mircea Mureșan (1979–1982).
În anul 1974, Dorina Lazăr a debutat în film, cu rolul Cârciumăresei din pelicula „Păcală”, regia Geo Saizescu, cu Sebastian Papaiani în rolul principal. Au urmat roluri memorabile realizate pentru marele ecranîn pelicule precum „Saltimbancii”, „Semnul Şarpelui”, „Ştefan Luchian”, „Fram” (1983), „Năpasta” (1985), „Liceenii” (1987), „Balanţa” (1992).
De asemenea, pe Dorina Lazăr publicul a admirat-o în filme precum „Titanic vals” (1994), „Neînvinsă-i dragostea” (1993), „Binecuvântată fii, închisoare” (2002), „Amen” (2002), regia Costa Gavras, „Modigliani” (2004), sau „Funeralii fericite” (2013), „București NonStop” (2015).
A rămas în memoria publicului în urma rolului taximetristei Angela din filmul „Angela merge mai departe” (1982).
În anul 1996 a devenit director artistic al Teatrului Odeon, în mandatul în care director al instituţiei a fost regizorul Alexandru Dabija, iar din anul 2003 a fost manager general al teatrului. În mandatul său, desfăşurat până în anul 2017, instituţia a demarat mai multe proiecte interesante. Mandatul său a fost încheiat brusc, printr-o decizie contestată a Primăriei Capitalei, în urma căreia actrița a acționat în instanță instituția, având câștig de cauză pe fond.
Dorina Lazăr aeste o artistă multipremiată în ţară şi peste hotare, printre distincţii fiind de menţionat trofeul „Leul de bronz” la Festivalul Internațional de Teatru de la Arezzo pentru spectacolul „Năpasta” (1979), Cea mai bună actriță de film, acordat de Asociația Cineaștilor din România, pentru rolul Angela din „Angela merge mai departe” (1982), sau Cea mai bună actriță de film la Festivalul de Film “Henri Langlois” de la Tours (Franța) pentru rolul Ea din „Frumos e în septembrie la Veneţia” (1986).
În anul 2000 Preşedinţia României a decorat-o cu Ordinul Național “Serviciul Credincios” în grad de cavaler, urmând alte şi alte premii care au răsplătit talentul artistic inegalabil al Dorinei Lazăr: Premiul pentru cea mai bună actriță, acordat de Ministerul Culturii și Cultelor pentru rolul Grete din „Șefele”, de W.Schwab (2003), Premiul UNITER pentru întreaga activitate ca actriță (2008), Premiul pentru întreaga activitate la Premiile Municipiului București pentru Artă și Cultură, Secțiunea Artele Spectacolului (2009), Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul Internațional de Film TIFF, Cluj (2010), Premiul pentru Management Cultural în cadrul Galelor Iașului Universitar (2010), Premiul Elena Deleanu pentru continuitatea valorilor teatrului românesc în programul managerial al Teatrului Odeon, acordat de Asociaţia Culturală Diallog (2011) şi Titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor decernat de Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa (2012).
