De ce nu sunt luate în calcul unele sporuri în dosarul de pensie? Avocata ne spune și ce avem de făcut pentru a le obține
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ne-am tot întrebat și noi, și cititorii noștri, de ce ne confruntăm cu această situație absurdă: când depunem dosarul de pensie, ni se spune că nu vor fi luate în seamă adeverințele care atestă unele sporuri, indemnizații etc. Și ni se sugerează ”să dăm în judecată angajatorul”. Avocata lămurește lucrurile.
Cuprins:
Ideea de pornire este eronată: nu angajatorul trebuie acționat în instanță, ci casa de pensii, explică avocata Alexandra Gabriela Velican (foto; Alexandra.velican@yahoo.com).
Ce sporuri (nu) sunt acceptate în dosarul de pensie
”În prezent, legea pensiilor nr. 263/2010 prevede o enumerare cu caracter limitativ a sporurilor permanente care sunt luate în calcul la stabilirea dreptului la pensie. Și, de obicei, orice alte venituri care nu se regăsesc în lege nu sunt luate în considerare. De exemplu, sporurile pentru ore suplimentare, de noapte, muncă în acord global, prime și indemnizații cu caracter temporar și alte asemenea, nu sunt valorificate la pensie. Această practică nu este legală, întrucât legea pensiilor are la bază principiul contributivității. Dacă pentru o serie de sporuri angajatorul a reținut și a virat contribuțiile la bugetul de asigurări sociale, atunci sporurile respective trebuie incluse în baza de calcul a pensiei” – detaliază avocata.
Casa de pensii trebuie acționată în judecată, nu angajatorul
”În acest caz, după comunicarea deciziei de pensie, aceasta trebuie contestată în termen de 30 de zile la Casa de Pensii, invocându-se motivele de nelegalitate privind veniturile nevalorificate. Abia după parcurgerea procedurii prealabile obligatorii ne putem adresa instanței de judecată. Însă va fi acționată ca pârâtă Casa de Pensii. Nu societatea care a eliberat adeverința. Acțiunea în instanță se bazează pe faptul că Legea nr. 263/2010 conține prevederi care contravin principiilor legale stabilite în doctrină și jurisprudență.”
Procesul poate dura între 6 luni și 1 an
”Dosarul se depune la secțiile specializate ale Tribunalului competent teritorial. Iar durata totală de soluționare a litigiului poate varia între 6 luni și 1 an, de regulă. Dacă procedura juridică și termenele procedurale au fost respectate întocmai, au fost depuse la dosar toate actele necesare, corecte și complete și au fost invocate temeiurile de drept aplicabile, contestația are șanse foarte mari de succes”, conchide Alexandra Gabriela Velican.
