Dr. Ștefan Cibian, expert în asistența externă pentru dezvoltare: „Dispariția USAID este un cataclism pentru sistemul de ajutor internațional pentru dezvoltare” 

Ce rol avea USAID

Pentru a arăta care este, în realitate, rolul acestor fonduri în relațiile internaționale, ce consecințe are decizia administrației Trump de a închide USAID, cum vor fi afectate țările partenere și cât de mult se va degrada sistemul multilateral global în urma deciziei americane, Libertatea a realizat un interviu cu dr. Ștefan Cibian, director executiv al Institutului de Cercetare Făgăraș. 

Cibian este Associate Fellow la Africa Programme, Chatham House – The Royal Institute of International Affairs. El predă cursuri pe teme precum: relații internaționale, dezvoltare internațională, organizații internaționale, Africa postcolonială, peacebuilding și reconstrucție postrăzboi la Masteratul în Dezvoltare Internațională al Departamentului de Științe Politice, Universitatea Babeș-Bolyai și la Masteratul în Afaceri Publice Globale al Departamentului de Științe Politice, Universitatea din București.

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Libertatea: Care a fost logica în baza căreia statele au creat fondurile pentru dezvoltare internaționale? 

Ștefan Cibian: Asistența externă pentru dezvoltare a apărut în versiunea în care o știm noi astăzi, în principal, după Al Doilea Război Mondial. Au existat diverse practici similare și înainte, însă Al Doilea Război Mondial a oferit o experiență traumatizantă multor state europene. A fost nevoie de o reconstrucție semnificativă și substanțială a țărilor europene, iar această reconstrucție s-a bazat în special pe fondurile oferite de Statele Unite. Această experiență de reconstrucție a țărilor europene este ceea ce stă la baza asistenței internaționale pentru dezvoltare de astăzi. Ulterior s-a extins această practică la nivel global. De asemenea, practicile acordării de ajutor extern de ajutor s-au dezvoltat în paralel și în relație cu un alt proces internațional amplu, și anume procesul de decolonizare. 

După Al Doilea război Mondial, aveam o serie de imperii care acopereau teritorii semnificative în această lume. La sfârșitul anilor ’50 și în anii ’60-’70, majoritatea coloniilor au devenit țări independente. 

Astfel, ajutorul pentru dezvoltare a reprezentat și o manieră, un instrument prin care fostele puteri coloniale au rămas în legătură cu țările care au devenit independente. De asemenea, este și o practică văzută de anumite țări ca una reparatorie. 

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Regimurile coloniale au extras multe resurse din zonele colonizate, iar populațiile care trăiesc în acele teritorii sunt nemulțumite de această experiență colonială care a avut un impact traumatizant și devastator asupra societăților respective, grupurilor etnice sau asupra respectivelor teritorii. 

Este un fenomen care continuă să aibă importanță și astăzi și care este strâns legat, cum spuneam, de această practică a ajutorului pentru dezvoltare. 

Un ultim aspect: aș puncta că această practică a ajutorului extern poate să însemne foarte multe lucruri, el nu înseamnă același lucru pentru toată lumea, înseamnă lucruri diferite chiar și pentru diverse instituții din aceeași țară. 

În același timp, lucrurile pot fi văzute relativ simplu. Vorbim de o practică în care o țară adesea mai dezvoltată oferă niște sume de bani sau asistență de un anumit fel sau altul către o țară care este în curs de dezvoltare. Acești bani pot fi văzuți ca un dar. Există o literatură care se uită la această practică de a oferi daruri la nivel internațional. Este este o practică destul de interesantă, pentru că înainte de cele două războaie mondiale, am avut o lume în care teritoriile erau cotropite, erau imperii care doreau să se extindă, nu se discuta în termenii de a oferi daruri altora. 

Recomandări

Dezmăț financiar al partidelor. Cheltuieli de 68,4 milioane de lei, subvenții de doar 42,31 de milioane de lei. Unde s-au dus cei mai mulți bani

Având în vedere că, după Al Doilea Război Mondial, ajungem la această practică, este cumva o realizare într-un anumit sens. Avem o perioadă în care țările sunt, să spunem, mai drăguțe unele cu celelalte și oferă astfel de daruri. 

Aceste daruri pot fi văzute și ele în diverse feluri. Pot fi daruri care chiar să ajute la dezvoltare. Avem, de exemplu, țările nordice care uneori au politici de ajutor pentru dezvoltare, văzute într-un mod mai altruist, chiar având o misiune reală de a susține dezvoltarea țărilor terțe, a țărilor partenere, în limbaj de dezvoltare internațională. 

Apoi avem țări unde acest instrument al ajutorului extern pentru dezvoltare devine un instrument într-o politică de comerț exterior sau într-o politică de relații externe. 

– Ce înseamnă acest lucru? 

– Înseamnă că sunt oferite aceste resurse pentru a dezvolta relații cu țările partenere, astfel încât să poată să crească partea de relații economice sau să existe o susținere pe anumite teme la nivel internațional din punct de vedere politic. 

De asemenea, avem și ceea ce se numește tied aid, de ajutor condiționat, și anume situația în care țara care oferă ajutor extern pune condiții de unde să fie cumpărate bunurile sau serviciile care vor fi cumpărate cu resursele respective, și anume ca aceste bunuri și servicii să fie cumpărate din țara care oferă asistența pentru dezvoltare. 

Ce vreau să spun este că această practică înseamnă foarte multe lucruri pentru diverși actori, fiecare actor dă un anumit sens acestor practici. 

În același timp sunt țări, numite în literatura dezvoltării internaționale țări dependente de ajutorul internațional, unde acest ajutor internațional este esențial pentru funcționarea țării. Există țări care depind de această asistență pentru dezvoltare în proporție de peste 50% din buget, iar USAID era unul dintre finanțatorii principali în acest mecanism. 

Africa, dependentă de asistența pentru dezvoltare

– Când vorbiți despre statele care depind foarte mult de aceste ajutoare externe, ne referim la Africa, la ce alte regiuni? 

– Personal mă uit la Africa, pentru că Africa este specializarea mea. Ne putem uita la țări precum Burundi, de exemplu, Somalia, țări care au un nivel de fragilitate crescut și care nu reușesc să mobilizeze resurse suficiente, încât să acopere costurile de operare pentru funcționarea statului. 

– După decizia administrației Trump de a sista aceste fonduri, puteți estima consecințele pentru aceste state? 

– Este o întreagă discuție despre de ce Statele Unite sau de ce administrația Trump a luat această decizie. Este o dinamică internă în Statele Unite cu care mediul internațional nu este foarte familiar. În esență, lucrurile arată foarte diferit dintr-o perspectivă americană versus o perspectivă internațională sau din perspectiva țărilor care primeau această asistență. 

În ceea ce privește perspectiva țărilor care primeau această asistență nu poate să fie o experiență plăcută să realizezi, de pe o zi pe alta, că niște contracte care aveau menirea să îți susțină dezvoltarea și pe care te bazai pentru investiții, pentru salarii, pentru diverse activități, toate aceste resurse dispar. 

Consecințele vor fi semnificative asupra multor procese legate de sărăcie, legate de hrană, legate de sănătate și asupra sectorului asistenței pentru dezvoltare la nivel global. 

Această practică a ajutorului extern stă la baza multor progrese pe care le-am făcut la nivel global în ultimele decenii. În momentul în care sume atât de importante dispar, automat avem de-a face cu un recul. 

Această decizie este un eveniment cataclismic pentru sistemul de ajutor internațional pentru dezvoltare. 

Vor exista instituții care n-o să poată să plătească salarii, probabil unele țări, chiar și ministere, nu vor putea să funcționeze. O analiză a impactului la nivel național al deciziei administrației Trump poate fi accesată aici. O să fie o serie de organizații care o să-și închidă probabil programele, o să concedieze angajații, n-o să mai lucreze cu beneficiarii cu care lucrau înainte. 

O să avem, în esență, milioane de oameni care nu o să mai primească asistența pe care o primeau în ceea ce privește hrana, în ceea ce privește contracararea unor aspecte ale sărăciei, în ceea ce privește starea lor de sănătate, anumite medicamente esențiale pentru persoanele respective sau pentru continuarea educației. 

O decizie cauzată de „poziționări ideologice”

– De ce sistarea acestor fonduri are cauze ideologice? Cum de s-a ajuns la un război ideologic purtat de populiștii de dreapta împotriva progresiștilor prin aceste fonduri dedicate combaterii sărăciei? 

– În Statele Unite, venim în urma unei campanii electorale care a continuat să polarizeze societatea americană. Această campanie a scos la iveală o serie de poziționării ideologice ale candidaților la președinție și ale partidelor care îi susțin. 

Istoric vorbind, dezbaterile politice în Statele Unite și poziția celor două partide se leagă foarte mult de intervenția statului, modul în care statul cheltuiește bani, modul în care statul respectă sau nu libertățile individuale, modul în care guvernul federal se poziționează în relație cu atribuțiile statelor care compun Statele Unite ale Americii. 

În prezent, avem un partid și un lider cu viziuni destul de îndreptate către dreapta extremă, care vede ca fiind eficient un stat cheltuind în esență mai puține resurse pentru programele naționale și pentru cele internaționale. Asistența pentru dezvoltare internațională este, în fapt, un program social.
E clar, din perspectivă politică de dreapta și în special conservatoare din Statele Unite, că acest ajutor nu este neapărat necesar. 

Vorbim despre o țară care are un sistem intern de asistență socială foarte puțin dezvoltat. iar republicanii nu cred că programele respective ar trebui să fie mai dezvoltate. Din contră, ei cred că sunt mult prea dezvoltate la acest moment. În consecință, este clar de ce aceste programe internaționale nu sunt bine văzute de Partidul Republican și în special de un leadership orientat mai degrabă către o extremă dreapta a spectrului ideologic. 

Pe de altă parte, este și o narativă legată de cum democrații tind să cheltuiască foarte mulți bani. Partea aceasta de cheltuire a banilor a fost pe masa electorală, s-a discutat foarte mult. 

Aș adăuga, de asemenea, că avem în această administrație o prevalență destul de crescută a persoanelor care vin cu o expertiză/experiență din domeniul de business, pe când politica de dezvoltarea internațională nu are o mare legătură cu mediul de afaceri. 

Se pare că nu există, cu puține excepții, nicio deschidere legată de a înțelege ce înseamnă acest ajutor în relațiile bilaterale ale Statelor Unite cu diverse țări. În același timp, asistența și colaborarea cu Israelul și Egiptul continuă, există, așadar, excepții la această decizie. 

Foarte probabil administrația va afla de la țările pe care le susținea până acum ce înseamnă, cât de important este ajutorul acesta pentru ele și care sunt consecințele. 

Vom vedem cum se va configura viitorul unei eventuale unități sau unui eventual departament în Departamentul de Stat, care să preia o parte din activitatea USAID. 

De punctat aici că nu este un trend nou. Cu câțiva ani în urmă, și Marea Britanie a decis să închidă DfID și să îl transforme într-un departament în cadrul Ministerului de Externe. Este oarecum șocant, pentru că Statele Unite sunt central poziționate în sistemul global al dezvoltării internaționale, este în esență un sistem generat de ajutorul SUA pentru Europa (Planul Marshall) și de viziunea președintelui Truman. 

Consecințele închiderii USAID asupra influenței SUA în anumite zone

– Își pierde America din puterea soft odată cu această decizie de a închide USAID? E corect să spunem că Statele Unite își vor pierde din influență în Africa odată ce sistează aceste foste fonduri? 

– Pentru a răspunde la această întrebare, cred că un aspect care trebuie avut în vedere este unul intern legat de Statele Unite, și anume că din punct de vedere istoric, există un pendulum între guverne și perspectivele internaționaliste sau izolaționiste. Nu este pentru prima dată când Statele Unite devin o țară mai izolaționistă, deși cu administrația Trump nu este foarte clar dacă așa va fi sau va fi un internaționalism american diferit față de ce am văzut până acum. Dacă această politică va fi continuată, fără discuții adaptată pentru fiecare țară în parte, desigur, puterea soft (discretă) a SUA se va diminua. 

– Cum va impacta decizia pentru relațiile sale bilaterale? 

– Țările care nu o să primească resursele nu vor fi fericite, dar și aici sunt nuanțe. Ajutorul extern pentru dezvoltare are parte de critici foarte acide, atât la nivel teoretic, cât și la nivel practic.

Vocile critice în relație cu asistența pentru dezvoltare punctează că acest sistem al asistenței pentru dezvoltare este, de fapt, un alt tip de practică neocolonială. Practic ai aceleași țări care înainte erau puteri coloniale, iar ele se numesc donatori și care, prin asistența pe care o oferă țărilor mai puțin puternice, mai puțin avute, reușesc să impună o agendă legată de politicile țărilor respective, o agendă legată de dezvoltarea țărilor respective, deși unul din principiile esențiale ale asistenței pentru dezvoltare este principiul numit ownership, în sensul în care fiecare țară ar trebui să își conducă singură procesul de dezvoltare. Desigur, în practică, aceste lucruri sunt întotdeauna mai nuanțate. 

În plus, există perspective critice care leagă nivelul de subdezvoltare al unor țări de acest mecanism de asistență pentru dezvoltare și de întreg sistemul capitalist global. Vorbim despre o critică a sistemului capitalist global care e văzut ca menținând în sărăcie, inclusiv prin aceste practici de dezvoltare internațională, anumite țări din această lume. 

Din această perspectivă, faptul că USAID este închis devine destul de interesant cel puțin din punct de vedere academic, pentru că va fi foarte interesant de văzut cum reacționează vocile care până acum criticau această practică a asistenței pentru dezvoltare. 

– Okay, tăiem sistemul care creează o dependență între statul slab de cel puternic, dar există alternative la acest sistem? Cum am putea să ajutăm aceste state să se întărească? 

– Aici va fi interesant de văzut exact ce anume se întâmplă. Pe de o parte, sunt voci care cumva accentuează că bun, dacă este responsabilitatea țării partenere să se dezvolte, ar trebui ca aceste țări să se descurce și să se dezvolte. Probabil că, dacă nu sunt aceste resurse, atunci actorii din societatea respectivă vor lucra și vor interacționa altfel și probabil vor avea alte rezultate. E interesant acest punct de vedere, poate să meargă în ambele direcții. 

Ajutorul extern pentru dezvoltare, mai ales în țările unde sunt sume substanțiale, are adesea un impact negativ asupra economiei, pentru că duce la niște resurse semnificative care intră în economie și care creează anumite dezechilibre economice. 

Dar, în același timp, aceste resurse susțin o serie de oameni, politici, instituții sau organizații. De asemenea, vorbim despre niște resurse pentru care în anumite țări diverși actori politici se luptă, de aici rezultă și unele războaie civile din anumite țări în curs de dezvoltare.  

În momentul în care ai o țară cu un buget semnificativ, ai de ce să te lupți pentru a ajunge la putere și nu să te lupți neapărat în alegeri, cât să creezi un grup armat și să confrunți guvernul ca să preiei puterea. În țările africane, în principal, avem această practică a preluării puterii prin luptă, prin lovitură de stat. 

Este o violență mult mai crescută politic în multe din țările din Africa și care se leagă de accesul la aceste resurse.

Lipsa acestor resurse, pe de o parte, poate să ducă la mai puține motive ca acele grupări să lupte unele cu altele și atunci oamenii poate stau împreună și încep să lucreze poate pentru dezvoltarea țării lor. 

Ajutorul extern pentru dezvoltare nu este însă singura resursă care vine în țările respective. Resursa principală sunt materiile prime, resursele naturale, drept consecință, aceste lupte pentru resurse vor continua, în multe regiuni, chiar dacă USAID nu mai dă acești bani. 

Mai mult, în statele care nu vor reuși să se stabilizeze și să găsească alte finanțări pentru funcționarea administrației centrale, e posibil ca această situație să genereze la rândul ei conflicte. 

Din punctul de vedere al guvernelor, evident că ele nu se bucură dacă acești bani nu mai ajung în bugetul țării și atunci automat perspectiva este una negativă și probabil că o să fie diverse încercări de a convinge administrația Trump să renunțe la anularea acestor contracte. 

Probabil sunt țări în care Statele Unite au anumite interese legate de materii prime. Vedem și apariția materiilor prime în discuțiile cu Ucraina sau cu Danemarca, de pildă. 

Este, așadar, posibil ca țările care dețin astfel de resurse și care sunt interesante pentru Statele Unite să se pună la masa negocierilor și să încerce să convingă administrația să ofere la schimb acest ajutor într-un fel sau altul. E posibil ca aceste ajutoare să nu vină neapărat în formă de ajutor extern de dezvoltare internațională, este posibil să fie sub altă formă. 

– Decizia administrației Trump va avea probabil impact și la nivelul sistemului internațional?

– Absolut, ea arată o degradare a sistemului multilateral actual. Să ai o țară care, conștient sau inconștient, ia decizii care subminează o instituție de bază a sistemului multilateral curent indică o degradare a acestui sistem. E o întreagă altă discuție legată de ce se va întâmpla la nivel internațional din perspectiva sistemului multilateral actual care se bazează (avem atâtea organizații internaționale, ONU inclus), pe acest sistem de asistență pentru dezvoltare. Dacă aceste bugete nu mai există, modul în care statele vor colabora și ce se va întâmpla la nivel internațional ar fi cu totul altfel. 

Pe de altă parte, faptul că USAID este închisă ca agenție nu înseamnă că Statele Unite nu o să mai facă nimic în această direcție. 

Va fi interesant de văzut ce vor face. În fapt, nu e foarte clar dacă Statele Unite, prin această decizie, abandonează total acest sistem multilateral sau doar vor alege să se axeze pe anumite aspect centrale pentru administrația actuală. Deciziile din următoarea perioadă vor avea însă un impact important asupra viitorului acestui sistem. Transformarea poate apărea atât în relație cu temele și instituțiile susținute și utilizate pentru cooperare internațională, cât și în relație cu ideologiile de bază (politice și economice) care stau la baza acestui sistem. 

– Administrația Trump a mai luat acest tip de decizii și în timpul primului mandat. 

– Corect, dar la acel moment nu exista războiul Rusiei în Ucraina și nu a fost articulată, la fel cum este acum, poziționarea țărilor autoritare în raport cu țările democratice. 

Acest război hibrid, la care tot facem referire, ne plasează în cu totul alt moment față de cum era în anii 2016-2019.  

Deciziile Statelor Unite vor avea un impact semnificativ pe dinamica între țările democratice și țările autoritare. 

USAID susținea foarte mult și partea de democratizare, organizațiile societății civile care lucrau și lucrează pentru dezvoltarea democrației în acele regiuni. Faptul că aceste resurse nu mai sunt acolo, dacă nu vor veni altele în loc, o să genereze un recul semnificativ în ceea ce privește democratizarea în anumite țări. Astfel este posibil să vedem o consolidare și mai semnificativă și un avans și mai puternic al facțiunilor autoritare în anumite țări și al țărilor autoritare în relație cu țările democratice la nivel global. 

Foto: Schutterstock

Urmărește-ne pe Google News