Drumurile credinței care duc la Iași. Episcopia romano-catolică organizează slujbe în limba engleză pentru studenții și muncitorii străini
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Zeci de tineri din Nigeria, Coasta de Fildeș, Italia, Franța, Germania sau din Filipine se închină săptămânal la Episcopia Romano-Catolică din Iași, unde preotul Lucian Păuleț ține în fiecare duminică o slujbă de Liturghie în limba engleză.
Părintele Lucian Păuleț a fost impresionat să se trezească, la începutul lunii noiembrie, cu un cuplu de americani în impunătoarea catedrală catolică din Iași. La liturghie participau cei câțiva zeci de studenți cu care preotul era obișnuit deja, majoritatea de la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” din Iași.
Americanii, turiști de confesiune catolică ce luau la pas România, au căutat pe Internet un loc unde ar putea să se închine și să asculte o slujbă în engleză și au găsit anunțul publicat de episcopie pe site.
”O casă departe de casă”
”Au citit lecturile alături de noi, în limba engleză, au stat la slujbă și au mers mai departe. Am mai avut un cuplu din Cehia care a venit două duminici la slujbă, ce tot așa - erau în trecere prin zonă. Prin natura ei, Biserica trebuie să fie universală. E aceeași Biserică și în România, în Rusia, în SUA și trebuie să existe aceeași preocupare pentru toți credincioșii, chiar dacă ei sunt de culoare sau din alte colțuri ale lumii. Nu contează de unde vin dacă sunt suflete care au nevoie să fie atinse de Cristos, așa că vin la noi, îi învățăm, îi ajutăm”, povestește părintele Lucian Păuleț.
A numit proiectul ”O Casă departe de Casă” și spune că lucrul la care are întotdeauna grijă este să nu folosească vreodată cuvântul ”străin”. ”Ei nu sunt străini, când intră în biserică, sunt de-ai noștri”.
Proiectul slujbelor catolice în limba engleză la Iași e vechi de cel puțin zece ani, doar că slujbele nu au fost mereu organizate într-un cadru formal. Ba se făceau în timpul săptămânii, ba la Seminarul Teologic, au fost și unele întreruperi, însă din 2018, din toamnă, se țin cu regularitate la catedrala ”Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iași.
Primii enoriași pe care i-a avut acum mai bine de 10 ani părintele Lucian Păuleț au fost din Malaezia. Studenți la Medicină, la Iași.
Astăzi, studenții vin de pe mai multe continente și din multe țări - Nigeria, Coasta de Fildeș, Scoția, India, Italia, Franța, Germania sau Cehia. Nu sunt toți vorbitori nativi de limbă engleză, dar participă cu entuziasm la slujbe.
Un grup aparte, povestește părintele Păuleț, e din Filipine, 28 de persoane, cu tot cu familii, care lucrează în construcții într-un sat din apropierea Iașului.
Fiindcă sunt un grup compact, preoții din Iași, de la catedrală, mai merg la parohia locală la evenimente importante și țin slujbe speciale pentru ei, mai ales că sunt vorbitori nativi de engleză și pot participa activ în timpul liturghiei.
După slujbă, studenții străini mănâncă sarmale gătite de români
”Cu toții se simt foarte bine în grupul nostru - avem grijă și noi să fie bine. Sunt fascinat de următorul lucru: un tânăr de 20 de ani preferă să stea duminică o oră, că nu durează niciodată mai mult slujba, în biserică, când ar putea să facă orice altceva. E plecat de acasă, e scăpat de tutela părinților, de presiunea comunității, însă el vine la biserică pentru că alege să facă asta, iar noi trebuie să îi susținem această deschidere”, mai spune părintele Lucian Păuleț.
Încet-încet la Iași s-a format și o comunitate, povestește preotul. Enoriașii vin să se spovedească, dar și în afara slujbelor au loc tot felul de întâlniri la care participă și românii, care le pregătesc studenților străini mâncare cu specific românesc. Sarmalele le plac cel mai mult, adaugă părintele.
Preotul crede că oamenii au nevoie să nu se simtă abandonați când sunt departe de casă. Să simtă că au alături alți oameni și în credință, dar și în viața de zi cu zi.
Preotul Lucian Păuleț a fost plecat mai mulți ani la studiu în SUA și își amintește că a fost o perioadă în care, deși avea tot confortul necesar acolo, nu-și dorea nimic mai mult decât să vină acasă. Iar acum crede că i s-a dat șansa de a sta alături de astfel de oameni pe care-i înțelege, pentru că a simțit și el ce simt ei astăzi; „M-am gândit deseori că de aceea mă călăuzește Dumnezeu în misiunea asta și că, într-un fel, am fost reînnoit.”
