Jim Kalafus, un istoric american care a scris mult despre tragedia Lusitaniei, a povestit pe larg isprăvile lui Lizzie Samoilescu. Femeia şi soţul ei, originari din Paşcani, s-au stabilit în SUA, la New York, la începutul secolului trecut. În 1915, David, bărbatul ei, devenit un comediant apreciat, a plecat la bordul Lusitaniei către Marea Britanie, pentru a susţine câteva spectacole. Pe 7 mai 1915, nava a fost însă torpilată lângă coasta Irlandei de un submarin nemţesc, iar David a fost unul dintre cei 1.198 de călători care şi-au pierdut viaţa.
La scurt timp după tragedie, simţind o şansă de îmbogăţire, Lizzie a pretins statului german despăgubiri de 520.000 de dolari, echivalentul a peste 11 milioane de dolari în zilele noastre, pretextând că soţul ei ar fi avut asupra lui, în momentul dramei, toate bijuteriile familie, plus un sac cu 2.500 de monede de aur şi mai multe blănurile scumpe.
Văduva a rămas în SUA tot restul vieţii
După o cercetare minuţioasă a documentelor din proces, Kalafus a tras concluzia că totul a fost o escrocherie a lui Lizzie Samoilescu, pentru că femeia nu a putut proba existenţa vreuneia din bijuterii. Cu toate acestea, Lizzie a primit din partea statului german, în locul unei acuzaţii de fraudă şi înşelăciune, suma cerută.
Deşi în volumele care au abordat subiectul nu există nici o fotografie cu soţii David şi Lizzie Samoilescu, artişti comedianţi de profesie, Lynne Stearn, o rudă a familiei Samoilescu, a răspuns apelului nostru şi ne-a trimis o poză-document cu cei doi, foarte rară, realizată, se pare, în 1913, cu doi ani înaintea scufundării Lusitaniei. Tot de la o rudă apropiată de-a celor doi am aflat că Lizzie a avut mare grijă de banii dobândiţi, că nu a mai părăsit Statele Unite şi oraşul New York după moartea soţului ei, dar şi că a ajutat financiar câţiva verişori şi nepoţi stabiliţi în Anglia.