Va dura mult până să se estompeze discuţiile privind anihilarea celui mai căutat terorist din lume, Osama bin Laden. Personal, nu cred că e vorba de un triumf, aşa cum îl descriu autorităţile americane, cele care şi-l asumă exclusiv şi integral. La zece ani după odiosul atentat de la New York şi după ce, pentru găsirea lui, au fost investite uriaşe resurse financiare şi umane, este mai curând încheierea unui şir de eşecuri, care puneau sub semnul întrebării eficienţa cu care serviciile secrete cheltuiau banii contribuabililor americani. O reabilitare spectaculoasă a Administraţiei era obligatorie. Mai ales într- un moment în care preşedintele Barack Obama se pregăteşte să intre în campanie pentru al doilea mandat, iar SUA trece printr- un impas economic, pierzându-şi ecartul pe plan mondial. Aşa că bin Laden a fost găsit la timp, nu în peşterile afgane, ci într-o vilă de un milion de dolari, lângă Academia militară pakistaneză. De ce a fost ucis şi nu a fost luat prizonier de către mâna de Rambo, coborâţi în curte pe frânghii, ca la Hollywood, spre a fi dus în faţa justiţiei? Greu de spus. Exista oare temerea că, în instanţă, ar fi dezvăluit cine ştie ce secrete stânjenitoare pentru Washington? De ce cadavrul, cărat pe un portavion, imediat “a fost aruncat în mare”, în loc să fie pus în frigider şi să fi fost apoi invitaţi medici legişti din ţări NATO spre a asista la autopsie şi la analiza ADN? Iarăşi e dificil de răspuns. Care va fi reacţia Al Qaeda? Nimeni nu poate şti. Organizaţia – o demonstrează interminabila vânare a lui bin Laden, e cvasiimpenetrabilă. Împrăştiate pe mapamond, celulele ei au astăzi, probabil, lideri al căror fundamentalism e dublat de o pregătire intelectuală superioară. Dispariţia lui Osama nu înseamnă pieirea hidrei. În ce o priveşte, pentru România, reluarea insidioasă a temei închisorilor CIA de pe teritoriul ei poate avea efecte nebănuite.