EXCLUSIV. Cinci sirieni vorbesc despre durerea și disperarea din țara lovită de cutremur și măcinată de război. „Singuri în fața dezastrului”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mai mulți sirieni au declarat pentru Libertatea că se simt abandonați de restul lumii și au cerut liderilor internaționali să lase deoparte politica și să trimită urgent ajutoare pentru milioanele de oameni care au pierdut tot ce aveau.
Cuprins:
„Am fost lăsați singuri în fața dezastrului și ne simțim neputincioși”, a declarat pentru Libertatea un membru al White Helmets, organizație de voluntari care operează și în nord-vestul Siriei, în zonele controlate de rebeli. Acestea au fost și cele mai afectate de cutremurul din 6 februarie, în urma căruia aproape 6.000 de sirieni au murit, potrivit ultimelor date oficiale.
Bărbatul, care a dorit să-și păstreze anonimatul, face parte din echipa care acționează în provincia Idlib, unde ajutorul internațional este aproape inexistent. „Este o catastrofă. Pagubele sunt enorme. Inclusiv casa mea a fost distrusă”, a adăugat voluntarul.
Războiul civil, care durează de 12 ani, a rupt Siria în mai multe bucăți – controlate de regimul de la Damasc sau de rebeli – ceea ce îngreunează situația și face dificilă livrarea de ajutoare internaționale în zonele grav afectate.
Primul convoi umanitar al Națiunilor Unite a ajuns în zona controlată de opozanții președintelui Bashar al-Assad abia la patru zile după cutremur. În condițiile în care fusese trimis înainte ca seismul să aibă loc.
Pe 13 februarie, la o săptămână de la tragedie, președintele sirian a emis o autorizație de trei luni pentru ca ajutoarele ONU să ajungă în nord-vestul Siriei prin alte două puncte de trecere a frontierei dinspre Turcia. Până atunci, era aprobat un singur coridor umanitar între cele două țări, iar liderul de la Damasc, sprijinit de Rusia, a insistat ca toate donațiile să treacă prin zonele controlate de guvern.
„Situația e mult mai rea decât în poze”
„Aici situația e dramatică”, spune Georgina, o tânără de 18 ani din Alep, al doilea oraș sirian ca mărime. Deja distrus de luptele dintre rebeli și forțele proguvernamentale, orașul istoric a fost lovit din plin și de cutremurul de 7,8 pe scara Richter.
„Nu mai funcționează nimic, școlile și universitățile au fost închise. Mulți oameni și-au pierdut casele sau le-au fost atât de avariate, încât se tem să mai intre în ele, așa că s-au refugiat pe unde au putut, în biserici, moschei sau în corturi”, povestește tânăra.
Georgina spune că, în ciuda mobilizării societății civile, marea problemă este lipsa echipamentelor, fără de care victimele nu pot fi salvate. „Au fost multe situații în care oamenii au supraviețuit cutremurului, dar au murit pentru că n-au putut fi scoși la timp de sub dărâmături.”
În timpul unei vizite în Alep, Mirjana Spoljaric, președinta Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR), a cerut „acces umanitar deplin” în toate zonele afectate de cutremur.
„Este dificil să găsesc cuvinte pentru a descrie pierderile și suferința pe care le-am văzut. Oamenii sunt epuizați și speriați. Rezistența lor a fost distrusă de război. Serviciile de bază – apă curată, încălzire, asistență medicală, electricitate – erau extrem de slabe înainte de cutremur. Situația este și mai gravă azi. Ajutorul umanitar trebuie depolitizat, iar salvarea de vieți trebuie să fie o prioritate colectivă”, a declarat Spoljaric, potrivit The Guardian.
Situația e mult mai rea decât vedeți în fotografii și pe social media. În jur de 5,3 milioane de sirieni au fost afectați, cei mai mulți au rămas fără case, au pierdut totul în doar câteva clipe.
Sirienii își scot semenii de sub betoane cu mâinile goale
Ranwa Kamal Ashkar, care locuiește în Damasc, a explicat pentru Libertatea că mare parte din ajutorul oferit victimelor cutremurului vine tot din interiorul țării, de la cetățeni și organizații locale. Tinerii din capitala Siriei s-au organizat în grupuri și au plecat în zonele afectate, spune ea. Însă raportul dintre salvatori și victime este disproporționat – numărul celor afectați este uriaș.
„Voluntarii încă încearcă să salveze victimele prinse sub clădiri. E îngrozitor. Oamenii plâng și imploră să fie salvați de sub dărâmături, dar voluntarii n-au ce să facă. Îi aud, imploră ajutor, dar nimeni nu-i poate ajuta”, spune tânăra într-o discuție telefonică și izbucnește în lacrimi.
De cele mai multe ori, sirienii își scot semenii de sub dărâmături cu mâinile goale, pentru că nu există suficiente echipamente și mașinării pentru a muta plăcile de beton. O altă problemă este și lipsa combustibilului. „Ne lipsesc și cunoștințele necesare pentru a gestiona o asemenea criză. Avem nevoie de mult mai mult, avem nevoie de echipamente, de profesioniști”, spune Ranwa printre suspine.
Italia și România, primele țări europene care au sărit în ajutorul Siriei
Iar sancțiunile impuse de Occident Siriei îngreunează și mai mult eforturile de salvare, adaugă tânăra. „Din păcate, nici comunitatea internațională nu ne ajută prea mult.”
Însărcinatul cu afaceri al Uniunii Europene în Siria, Dan Stoenescu, a declarat pentru Reuters că blocul comunitar a strâns peste 50 de milioane de euro pentru a oferi ajutor sirienilor afectați de cutremur și pentru a susține misiuni de salvare atât în zonele controlate de guvernul lui Assad, cât și în cele loiale rebelilor.
„Este absolut nedrept să fim acuzați că nu acordăm ajutor, când, de fapt, de peste un deceniu facem în mod constant exact acest lucru, iar acum eforturile noastre sunt cu atât mai mari”, a adăugat Stoenescu.
Primul transport european – 30 de tone de ajutoare umanitare din partea guvernului italian, inclusiv patru ambulanțe și echipamente medicale – a aterizat sâmbătă la Beirut, în drum spre Damasc.
Și România </strong><a href="https://www.libertatea.ro/stiri/raed-arafat-peste-40-de-tone-de-echipamente-au-fost-trimise-in-zonele-afectate-de-cutremur-din-siria-4446823" target="_blank" rel="noreferrer noopener"><strong>a trimis marți 40 de tone de echipamente</strong></a><strong> care vor fi distribuite în toate zonele afectate de cutremur din Siria.
„Suferim de 12 ani”
Ranwa susține însă că țara ei are nevoie de ajutor pe termen lung și subliniază că acest cutremur doar a adâncit și mai mult criza umanitară în care se găsea Siria.
„Nu e vorba doar despre apă și mâncare, despre donații pentru o lună sau două. Cei mai mulți sirieni au pierdut absolut tot ce aveau. Suferim de 12 ani din cauza războiului, din cauza sancțiunilor, acum și din cauza cutremurului. Ne lipsesc o mulțime de lucruri esențiale, salariile sunt foarte mici. Suntem un popor distrus psihic, sănătatea noastră mentală e la pământ, avem nevoie de ajutor pentru a ne însănătoși”, explică femeia.
Înainte de cutremur, în jur de 4,1 milioane de persoane, în mare parte femei și copii, aveau nevoie de ajutor internațional pentru a supraviețui în nord-vestul țării, controlat de o alianță jihadistă și de facțiuni rebele susținute de Turcia, care se opun președintelui Bashar al-Assad, scrie BBC.
Anul trecut, aproximativ 600 de camioane cu donații au trecut în fiecare lună din Turcia prin Bab al-Hawa, singurul punct de trecere a frontierei pe care ONU a fost autorizat să-l folosească până recent.
Cer comunității globale ca în fața acestui dezastru să lase deoparte chestiunile politice și să trateze toți oamenii în mod egal. Și noi suntem oameni, și noi avem dreptul să trăim în pace, avem dreptul la o viață normală.
„Ne e groază de un nou cutremur mare”
Undele de șoc și îngrijorare se resimt chiar și în zonele care n-au fost puternic afectate de cutremur. În Homs, unul dintre cele mai populate orașe, doar câteva clădiri s-au prăbușit și câțiva locuitori au fost răniți. Dar n-au existat relatări oficiale despre aceste lucruri, spune pentru Libertatea Hala, care este studentă.
„Chiar dacă orașul nu a avut prea mult de suferit, toți suntem speriați și întristați de ceea ce ni se întâmplă. Ne e groază că un nou cutremur mare se poate produce în orice moment și poate că nu vom mai fi la fel de norocoși. În plus, multe blocuri din Homs s-au crăpat, iar oamenilor le este teamă să mai stea în casele lor, așa că locuiesc la rude sau prieteni”, povestește tânăra.
Siria nu poate face față singură acestei tragedii, mai ales că este o țară deja distrusă de război. Nu duceam o viață decentă nici înainte de cutremur, imaginați-vă cum e acum.
Sora ei, Joyce, adaugă că marea problemă este lipsa echipamentelor necesare pentru a scoate victimele de sub dărâmături, dar și incapacitatea țării de a-și ajuta propriii cetățeni.
„Siria nu este o țară bogată pentru a-i putea ajuta pe cei afectați și pentru a reconstrui orașele distruse din temelii. Nu există nici suficiente provizii pentru toți cei afectați. Milioane de oameni au rămas pe drumuri și nimeni nu știe ce se va întâmpla cu ei”, spune Joyce.
Sirienii au nevoie de libertate, am suferit destul, din 2011 încoace doar asta facem: suferim. Avem nevoie de ajutorul tuturor țărilor și de ridicarea sancțiunilor pentru a ne reconstrui țara.
