Explicații juridice care arată de ce numirea lui Pahonțu la șefia SPP a fost viciată din punct de vedere legal. Georgiana Iorgulescu, avocat: „Trebuia să fie respinsă în CSAT pentru lipsa documentelor cerute de lege”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lucian Pahonțu a fost numit de către CSAT pe postul de director SPP, în anul 2005, fără ca acesta să fi dat declarație pe proprie răspundere privind necolaborarea cu Securitatea. Lipsa unui document important la dosarul privind numirea sa în funcția publică ridică întrebarea dacă această numire a fost una legală și dacă legislația românească prevede sancțiuni în această speță.
Cuprins:
Într-un interviu pentru Libertatea, Georgiana Iorgulescu, fostă directoare executivă a Centrului pentru Resurse Juridice, explică prevederile legale, aflate în vigoare în anul 2005 și tertipurile folosite de Lucian Pahonțu pentru a ocoli prevederile legii privind deconspirarea securităţii ca poliţie politică.
Își poate pierde Pahonțu funcția din cauza acestei ilegalități?
„Nu există o sancțiune de acest gen în lege, de pierdere explicită a mandatului pentru nedepunerea declarației. Dar acesta poate fi revocat din funcție de către președintele României. Exact cum a fost numit, tot la fel de bine poate fi revocat, mai cu seamă dacă numirea a fost viciată de lipsa documentelor necesare candidaturii. Dar acest lucru pare că nu se va întâmpla pentru că «propriile simțuri» par a înlocui obligațiile legale și eventualele verdicte oficiale”, explică Georgiana Iorgulescu.
Iorgulescu este membră în boardul Centrului de Resurse Juridice.
Reamintim că Recorder și Snoop au publicat recent investigații care arătau, cu documente de arhivă, că șeful SPP, Lucian Pahonțu, a avut un rol activ în represiunea manifestațiilor în zilele revoluției române și că nu și-a depus la dosar declarația pe proprie răspundere că nu a fost lucrător sau colaborator al fostei Securități.
Ce prevedea legea referitoare la numirea lui Pahonțu
-Libertatea: Lucian Pahonțu a fost numit de către CSAT pe postul de director SPP, în anul 2005, fără ca acesta să fi dat declarație pe proprie răspundere privind necolaborarea cu Securitatea. Cât de legală a fost această numire la acel moment, în lipsa acestui act? Ce prevedea legislația la acea vreme?
-Georgiana Iorgulescu: Conform art.3 alin.1 din Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, în vigoare la momentul numirii lui Lucian Pahonțu, adică decembrie 2005, acesta trebuia să depună, anterior numirii, o declaraţie autentică, pe propria răspundere, potrivit legii penale, privind apartenența sau neapartenenţa ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică. Înțeleg că acest document nu a existat la acel moment, după cum nu există nici acum. Lipsa unui document solicitat de lege ridică problema cu privire la legalitatea numirii, nefiind îndeplinită o condiție de fond obligatorie.
Pe scurt, dacă un document cerut de lege nu se află la dosar, se cheamă că dosarul este incomplet și, pe cale de consecință, persoana respectivă nu poate fi numită într-o funcție publică. Unde anume se depunea declarația la momentul anului 2005 rezultă din art.3 alin.2: Declaraţia prevăzută la alin. (1) se va depune odată cu cererea de numire sau cu declarația de acceptare a candidaturii.
-Există vreo formă de răspundere legală pentru faptul că șeful SPP nu a trimis niciodată la CNSAS o declarație pe proprie răspundere prin care să-și asume că nu a fost lucrător sau colaborator al Securității?
-Art.24 alin.1 din Legea nr.187/1999, în vigoare în 2005, prevedea, pentru nerespectarea prevederilor legii, răspunderi generice, neparticularizate la cazuri concrete, de tipul răspundere penală, civilă, administrativă sau disciplinară, după caz. Din punctul meu de vedere, candidatura domnului Pahonțu, în 2005, trebuia să fie respinsă în CSAT pentru lipsa documentelor obligatorii cerute de lege.
Cu privire la locul depunerii, începând cu anul 2006, prin OUG nr.16/2006, s-au adus completări și modificări Legii nr.187/1999. Prin noul articol 3¹ s-a instituit obligația tuturor persoanelor numite sau alese în demnități publice de a completa o declarație autentică, pe proprie răspundere, cu privire la apartenența sau neapartenenţa ca agent ori colaborator al poliţiei politice comuniste. Deci, și a dlui Pahonțu. Declarația nu se depunea la CNSAS, ci la șeful instituției (!). Contrar celor afirmate de reprezentanții CNSAS, în opinia mea, indiferent dacă persoana în cauză a depus ori nu declarația, CNSAS avea obligația, conform alin.1, de a proceda la verificări, citez: Verificarea se face din oficiu pentru persoanele care au fost alese sau numite în demnităţile ori în funcţiile prevăzute la art. 2 lit. a)-f), inclusiv pentru cele aflate în exerciţiul respectivelor demnităţi sau funcţii la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2006.
A interpreta legea altfel, în sensul în care nu se poate efectua o verificare în lipsa declarației, lipsește legea de însăși scopul ei, anume de verificare, între altele, a integrității funcției publice din perspectiva, cel puțin morală, a apartenenței sau nu la structurile poliției politice comuniste. Împrejurarea că lipsește o atare declarație face, desigur, imposibilă existența unei eventual fals în declarații și a consecințelor penale și de pierdere a mandatului, dar nedepunerea declarației este un fapt cel puțin imoral și care ar trebui să ducă la revocarea de către cei care i-au numit a persoanelor care eludează legea chiar în lipsa unei sancțiuni exprese în lege.
Aceeași obligație de depunere a declarației pe proprie răspundere, respectiv a verificării din oficiu, este reluată în art.5 din OUG nr. 24/2008, care a înlocuit Legea nr.187/1999. Pe scurt, obligația depunerii declarației este din anul 1999, iar obligația CNSAS de a verifica din oficiu este din anul 2006. Aș spune că, cu atât mai mult, cu cât această declarație un există, CNSAS trebuia să avertizeze asupra acestui fapt și să treacă la verificări. Termenul „din oficiu” exact acest lucru înseamnă.
-Își poate pierde Pahonțu funcția din cauza acestei ilegalități?
-Nu există o sancțiune de acest gen în lege, de pierdere explicită a mandatului pentru nedepunerea declarației. Dar acesta poate fi revocat din funcție de către președintele României. Exact cum a fost numit, tot la fel de bine poate fi revocat, mai cu seamă că numirea a fost viciată de lipsa documentelor necesare candidaturii. Dar acest lucru pare că nu se va întâmpla, pentru că „propriile simțuri” par a înlocui obligațiile legale și eventualele verdicte oficiale.
„Această opacitate totală a Parlamentului este departe de orice control civil al serviciilor de informații”
-Comisia de Apărare din Parlamentul României nu s-a arătat niciodată interesată de acest aspect, deși parlamentarii din această comisie au atribuții de control asupra SPP. În fapt, Parlamentul României nu a publicat niciodată un raport public privind activitatea de control asupra SPP. Ce prevede legislația în acest sens?
-Nu știm ceea ce se întâmplă în Comisiile de apărare, siguranță națională și ordine publică din Parlament în materia efectivă de control parlamentar, pentru că nu există o astfel de informare publică. În art.31 din Legea nr.191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază se face referire la faptul că este secret de stat doar activitatea operativă a serviciului. Prin urmare, orice excede acestei sfere ar trebui să fie public. Nu știm despre rapoartele de activitate când au fost depuse, dacă au fost depuse, dacă au fost dezbătute și la ce concluzie s-a ajuns. Această opacitate totală a Parlamentului este departe de orice control civil al serviciilor de informații (pentru că este și un serviciu de informații, un numai de pază) într-o societate democratică.
-Cum vor putea afla românii dacă SPP a respectat legile în vigoare, în privința cheltuirii bugetului public al instituției, în cei 20 de ani de când Pahonțu conduce SPP?
-Nu vor afla decât dacă se schimbă toată legislația din domeniul serviciilor de informații, oricare ar fi acelea, începând cu demilitarizarea lor, regândirea CSAT (care e un fel de al doilea for executiv), a controlului civil asupra acestora, a limitării numărului de mandate etc. Legislația e desuetă, dar se pare că niciun actor statal nu dorește să se atingă de acest statu-quo mai apropiat de Rusia decât de țările UE. În fine, ar mai fi competentă în materia controlului financiar Curtea de Conturi, dar eu cel puțin nu am cunoștințe cu privire la astfel de demersuri.
-Care sunt carențele legii de funcționare a SPP din perspectiva standardelor democratice?
-Legea SPP, cum am spus mai sus, nu e diferită de legislația care guvernează alte servicii de informații. Adică învechită, opacă. De pildă, de ce trebuie SPP să fie coordonat de CSAT? De ce este el organ de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale? Păi, dacă ar fi cum zice președintele, doar un serviciu de pază (dar nu e), nu poate fi coordonat, fiind vorba de pază și protecție, de MAI în loc de CSAT? De ce are un șef militar și nu civil? Pentru că legea nu prevede nimic cu privire la acest lucru. Și nici cu privire la competențele personale necesare, nici cu privire la durata mandatului și motivele de revocare. Apoi, trebuie să înțelegem că CSAT nu este for legislativ în nicio materie. Hotărârile acestuia nu pot adăuga în niciun fel la lege, dar acest fapt este imposibil de aflat câtă vreme acestea sunt nepublice.
Directorul SPP are nevoie de certificat ORNISS
-Instituțiile abilitate ar fi trebuit să îi verifice trecutul și pentru a i se oferi accesul la certificatul ORNISS. Și pe această temă a existat un rateu instituțional.
-Este limpede că, lucrând cu informații clasificate (probabil nivelul strict secret de importanță deosebită), directorul SPP are nevoie de certificat ORNISS, eliberat de Oficiu, dar verificat în prealabil de o structură care, potrivit HG nr.585/2002 privind aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor de securitate, este, în cazul SPP, însuși SPP pentru personalul propriu, conform art.152, alin.1, lit. d). Nu știm, în acest caz concret, dacă această verificare prealabilă a făcut-o SPP ori, pentru evitarea unui conflict de interese, poate SRI. În funcție de nivelul de secretizare la care va trebui să aibă acces persoana candidată, acesta completează Anexele nr.15,16 și 17 din HG nr. 585/2002.
Pentru acces la informații de tip „secret”, Anexa nr.15, formular de bază, conține, într-adevăr o întrebare cu privire la colaborarea cu organe alte fostei Securități care „au desfășurat poliție politică”. Este umor negru în această întrebare, în lipsa unor definiții. Prin urmare, în cazul directorului SPP, acesta a răspuns la o astfel de întrebare. Îmi permit să speculez că este total improbabil, dată fiind componența CSAT, ca acest for care, de altfel, l-a propus să nu fi știut despre acțiunile lui Lucian Pahonțu la Revoluția Română (e revoluție, au murit oameni pentru a se scrie, inclusiv ceea ce scriu eu acum, și nu „evenimente”) ori la Mineriadă.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
22Roda 31.08.2026, 15:36
Avem instituții și legi doar cu numele dar avem oameni bine înfipți în posturi cheie și avem propriile simțuri 😐
Gringo84 31.08.2026, 20:21
Ce drăguț?Ce-mi plac mie juriștii care introduc un organism care este în mod integral consultativ ca C.S.A.T.-ul,în definiția juridică sau administrativă. Președintele de atunci l-a numit prin decret pe domnul Pahonțu.Obiecțiile sau lipsa de consistență a dosarului poate fi invocată până la emiterea decretului.Ulterior,nici măcar domnul Pahonțu nu mai are puterea de a pleca fără demisie aprobată de președinte.Domnul Pahonțu are "păcate" mult mai mari decât falsul prin omisiune de la dosar.Să nu uităm că Președintele Băsescu a dispus de un document fals emis de autoritatea oficială privind legăturile cu fosta securitatea.Când a fost numit,lui Pahonțu(paznicului instituției)îi lipsea de la dosar 'cazierul' pe care șeful statului îl dobândise sub formă falsificată,adică vorbim de o impostură mititică din umbra Marelui Impostor...Și oricum pentru toți deștepții momentului...prea puțin și prea târziu!
G_mann 01.09.2026, 09:54
De ce oare pentru ,,uni" legea este facultativa....!
FreeWokeNoReligion 01.09.2026, 10:19
Comisiile de concurs pentru selecția candidaților la posturi în stat în România sunt controlate de foști securiști ? Ați descoperit apă caldă . România e stat securistic la fel ca North Korea, și stat fundamentalist religios ortodox la fel ca Iran . Așa ca PaHOȚUL nu avea probleme în a fi selectat .