Povestea în imagini a bisericilor dislocate din București. „E și comic, dacă privești din afară, să plimbi niște clădiri, dar e și mult tragism”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Aclamate internațional, fotografiile cu biserici bucureștene, semnate de Anton Laub, au ajuns și la București. Expoziția de la Palatul Șuțu nu e despre religie. Nu e despre comunism. E despre absurdul românesc, pe lângă care trecem zilnic, făcându-ne sau nu cruce.
Cuprins:
Istoria în imagini a bisericilor bucureștene „mobile”, translate dintr-un colț al orașului în altul, în timpul comunismului, a fost nominalizată la premiul New Discovery, la festivalul internațional de fotografie din Arles, Franța, unul dintre cele mai importante festivaluri de acest fel din lume.
Anul trecut, nemții au putut vedea fotografiile lui Anton Roland Laub expuse într-o capelă din Berlin, lângă Zid, în cadrul festivalului MakeCity.
Bucureștenii le pot vedea acum la Palatul Șuțu, la doi pași de Universitate.
„Să nu uităm că azi se împlinesc 29 de ani de la vernisajul mineriadei”, a spus, ieri, Anton Laub. Studia la Liceul German, în iunie 1990.
„Îmi amintesc că profesoara ne-a spus că s-au încheiat orele și că trebuie să ne ducem acasă pe cel mai scurt drum, evitând piețele. Bineînțeles că m-am dus direct în Piața Universității”
„Și ce-ai văzut?”
„Am văzut cum minerii trăgeau o femeie de păr, o târau pe jos afară din fostul restaurant Pescarul”.
Zece ani după, Anton părăsea România, dezamăgit că, la prezidențiale, ar fi trebuit să aleagă între „un post-stalinist și un nazist”. S-a dus să studieze fotografia la Berlin, la Neue Schule fur Fotografie și Kunsthochschule Weissensee.
Tragi-comicul care ne-a marcat viața
Ideea să fotografieze cele șapte biserici mutate pe șine prin București „a pornit de la un simplu gest. Soția mea, pe atunci era doar prietena mea, a observat, la prima vizită în Capitală, că oamenii își fac cruce când trec pe lângă biserici. Dar nu întotdeauna vedea și biserica spre care se închinau. Pentru că era ascunsă printre blocuri. Biserica a avut practic o funcție de a păstra memoria orașului”.
Patru ani, între 2013-2017, a durat realizarea fotografiilor.
Anton Laub a încercat să evidențieze contextul urban, blocurile printre care bisericile au fost aruncate ca nuca-n perete.
„E și comic, dacă privești din afară, să plimbi niște clădiri, dar e și mult tragism. Tragism, pentru că astfel de momente absurde, cu care e presărată istoria noastră recentă, ne-au marcat biografia”, spune artistul.
Le-au salvat sau doar le-au tăiat?
“Familia mea e aici, tata, mătușa. Nu sunt religios, doar de marile sărbători merg la biserică. Mă interesează însă absurdul românesc. Absurdul acestor mutări, din motive megalomanice. Dacă stăm să ne gândim, felul cum au fost tăiate clădirile, cum au deplasat carcasa bisericii... În jurul acestor biserici erau mânăstiri, clădiri anexe. Totul a fost ras. A fost mutată doar carcasa, fără cripte. Încât te întrebi dacă e vorba de o salvare, cu adevărat, a bisericilor”.
Voievodul, mareșalul și dictatorul
Fotografiile cu biserici, însoțite de hărți, documente de arhivă și planuri urbanistice, din vremea „sistematizării”, au fost publicate și într-un volum.
“Nu mi se par niște biserici frumoase, nu toate. Unele sunt foarte vechi, se aflau acolo de secole. Dar în Mihai Vodă, de exemplu, care datează din secolul XVI, se află pictat mareșalul Antonescu, la intrarea în biserică, pe partea dreaptă. Uite-așa”.
Ce reacție au avut nemții, care au văzut această expoziție, la Berlin?
„Și în RDG au fost demolate biserici. La zid, în zona morții, exista o biserică, dar era folosită doar ca turn de control. În anii 1980, a fost demolată. Apoi, în anii 1990, din molozul acelei biserici, pe același loc, s-a făcut o capelă, o bisericuță.
În chiar această capelă, Capela Reconcilierii, sunt expuse fotografiile lui Anton Laub cu bisericile din București. “De altfel, și în Berlin, sunt istorii fascinante cu biserici care au fost mascate, cele catolice. Nu aveau voie să fie foarte vizibile, regiunea fiind protestantă”, povestește fotograful.
Megalomani de ieri și de azi
Catedrala Mântuirii Neamului?
“Am fotografiat-o de câteva ori, e interesant să vezi diferitele straturi ale istoriei. În spate e expresia megalomaniei lui Ceaușescu, apoi această catedrală, un răspuns destul de muscular la această clădire odioasă, apoi în față un autobuz Mercedes Benz, brand caracteristic pentru anumite poziții mai înalte în BOR. Eu numesc acest trend neo-ortodoxism”.
În România zilei de azi, Anton Laub a descoperit și motive de optimism. “Alegerile europene m-au bucurat, a fost un mesaj cât se poate de clar și bun”. Totul are logică, până apare următorul lider politic pictat în pronaos.
Bucureștenii curioși să descopere absurdul de sub haosul urbanistic actual pot viziona expoziția lui Anton Laub, la Palatul Șuțu, între 13 iunie și 31 iulie.
