Expoziție terifiantă în Iași! Povești cutremurătoare, «spuse» de scaunele morților din accidente rutiere

Ieşenii pot vizita până pe la sfârșitul acestei luni expoziția celor 14 scaune de autoturisme, expuse în Piaţa Unirii. Acestea au fost recuperate din accidente mortale, iar fiecare este prevăzut cu căşti audio prin intermediul cărora vizitatorii pot asculta pe larg povestea accidentului, potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei, Anca Vîjiac, citată de Ziarul de Iași. Poveştile scaunelor autor sunt terifiante şi sunt prezentate într-o manieră inedită.

Unul dintre scaune relatează povestea unui tânăr, numit Gelu. ”Pe şoferul meu îl chema Gelu. Avea 25 de ani şi cam tot atâtea mii de kilometri parcurşi cu maşina din care am fost scos. N-am făcut noi mai multe drumuri împreună, dar apucasem să mă ataşez de el. Emoţional, desigur, pentru că fizic nu ne leagă nici măcar centura de siguranţă. Eu o purtam mai mereu. Accidentul s-a produs într-o duminică seara, imediat după ce o lăsase pe mama lui acasă. El conducea, iar iubita lui, în dreapta, fredona o melodie. La un moment dat, am auzit o bubuitură în spate. Am crezut că se aude de la boxe. În trei secunde ne-a lovit din lateral remorca unui tir. Gelu a fost spulberat prin geamul uşii iar ea prin parbriz. Am tot sperat că este un coşmar, până am văzut-o din nou pe mama lui, la locul accidentului. Cumplită experienţă”, este scris pe plăcuţa scaunului respectiv.

Semnalul sonor al centurii – enervant, dar salvator

”Salut, eu sunt Cupy. Mă rog, acum mi se spune Micul Supravieţuitor. Dar pentru Sorana, fosta mea proprietară, eu voi fi mereu Cupy. Ea dădea mereu nume la orice. De exemplu, pe maşină o botezase Bubu. Mi-a fost drag de amândouă. Din păcate, nu le-am văzut de anul trecut. Era septembrie, seara. Sorana plecase de la birou, ca de obicei. Era atât de obosită şi de agitată! A deschis uşa lui Bubu, s-a trântit peste mine, vorbind la telefon, şi a pornit motorul. Când semnalul sonor a început, Sorana a devenit aşa de nervoasă încât îi vedeam tâmplele cum pulsează. A închis telefonul şi încerca să tragă. M-am bucurat, îţi dai seama! Ajunsesem la semafor, iar Sorana a profitat de ocazie ca să scape de semnalul sonor. A tras centura peste mine şi a dat drumul la muzică. Apoi a răsuflat uşurată şi, la verde, am pornit din nou. Trei metri. Atât a mers. Ceva ne-a lovit puternic din spate. Ne-am dat peste cap de două ori şi ne-am oprit într-o altă maşină, parcată pe marginea drumului. Bubu amuţise. Toată nebunia din ea se mutase în exterior. La fel şi Sorana. După o vreme, eu şi Bubu am fost duse într-un cimitir de maşini. Pe mine m-au dezmembrat nişte străini şi m-au ţinut acolo. A fost trist. Dar, apoi, m-au adus aici, din nou printre oameni. Cum îmi place mie. Şi… cum îi plăcea Soranei. Mi-e dor de ea..”, este povestea altui scaun.

O altă poveste tristă vrea să demonstreze că nici o mașină scumpă și dotată nu te salvează duneori, dacă nu porți centura de siguranță. ”Domnul Mihai, cum îi spuneau toți apropiații, avea multe afaceri. Toată ziua umbla cu mașina pe la diferiți parteneri. Era mereu îmbrăcat la patru ace și vorbea la telefon, conectat prin boxele mașinii. Era bine echipat. La fel și mașina. Mașină mare, airbaguri performante. Da, era o mașină solidă în care nimeni nu purta centura. Toți mizau pe robustețea mașinii și pe abilitățile lui Mihai, șofer cu zeci de mii de km la bord. Până într-o zi… când am intrat într-o depășire. Ne-am trezit brusc cu o altă mașină care venea din sens opus. Mihai a evitat-o, trăgând stânga de volan și am intrat într-o casă. În direcția aia s-a dus și Mihai. Și nu s-a mai întors”, este istoria scaunului de bolid.

Toate poveștile scaunelor le găsiți pe supravietuitori.ro.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro