Cum a scăpat tânărul Noa Bersier din „Colectivul” elvețian: „Am rămas fără urechea dreaptă. Am și eu puțin farmec! Ceasul s-a topit pe încheietură… Sincer, acum sunt alt om”. Reportaj la Estavayer-le-Lac

Atenție, informații și detalii care vă pot afecta emoțional!

Pe malul lacului Neuchâtel, la poalele castelului Chenaux

Interviul s-a desfășurat pe malul lacului Neuchâtel, la poalele impunătorului castel Chenaux din orășelul istoric cu puțin peste 6.000 de suflete.

Atmosfera este liniștită în această dimineață, liberă în Elveția, lunea Rusaliilor.

Se aud câteva rățuște, o șalupă pleacă în fugă din micul port. Soarele începe să încălzească atmosfera, când roua încă se lipește de banca de lemn unde ne aflăm.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Noa iubește acest peisaj familiar, cald, cu lacul și malurile sale mărginite de stuf. „Sunt bine! Iubesc acasă, familia, prietenii, regiunea, cantonul. Revenirea la o viață normală mă face fericit”, ne asigură, imperturbabil, tânărul din Broye.

Totul e în marja hocheiului pe gheață, pentru că, până pe 30 aprilie, tânărul a fost director junior al departamentului de marketing de la HC Fribourg-Gotteron, care tocmai a cucerit primul titlu din istorie la hochei pe gheață în Elveția.

„Dragonul” Noa

Ca angajat al „Dragonilor” de la HCFG a trăit cele mai mari satisfacții. Echipa dintr-o urbe cât Miercurea Ciuc de la noi a cucerit, anul trecut, Spengler Cup, iar acum, înainte de Mondialul de hochei pe gheață, a luat titlul în Elveția, cea mai puternică ligă din Europa.

„Acești ultimi ani, lucrând la proiecte digitale pentru club și trăindu-mi pasiunea pentru hochei, mi-au permis să cresc din ce în ce mai mult”, spune Noa.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

„Jobul de la Fribourg a fost primul meu loc de muncă. Am aplicat fără niciun fel de speranțe. Știi, când ești mărunt, vrei să… Este foarte greu să lucrezi în comunicare când nu ai experiență. Un prieten mi-a spus că oamenii din club caută un manager de comunicare. Am aplicat, dar eram sigur că nu mă va căuta nimeni. Dar după două zile, m-au contactat și am obținut postul”, se întoarce el în 2020.

Am fost foarte fericit. Și a fost o perioadă incredibilă. Am fost în Champions League, am câștigat Spengler Cup, a venit primul titlu din istorie. A fost o aventură foarte mare!

„Când ești pasionat de ceva și faci asta în fiecare zi, înveți. În plus, am dat totul, era echipa pe care o susțineam de mic. După primul an, am fost promovat drept Coordination Marketing Digital”, adaugă Noa.

Visul și seara magică

Seara în care echipa a cucerit primul titlu de campioană din istorie a fost specială. „Era ultima mea zi de lucru. A fost magic, am sărbătorit cu prietenii mei, cu jucătorii, cu toți colegii. A fost special și foarte emoționant”.

„Nu am un jucător preferat. Toată echipa este ca o familie. Dacă e un miracol că Fribourg a câștigat titlul în condițiile în care Berna are un buget de peste 60 de milioane de franci, iar noi nu suntem nici măcar la jumătate? Nu vreau să spun că e ca un miracol. Aș spune că este rezultatul muncii pe care am depus-o tot anul trecut. Și e ca un vis pe care l-am avut și s-a îndeplinit”, explică expertul în marketing și comunicare.

După atâta suferință…

Fanii și jucătorii lui Fribourg l-au încurajat când era la ATI

Ex-coordonatorul de marketing de la Fribourg-Gottéron a fost omagiat pe 6 ianuarie, la un meci al echipei în BCF Arena, patinoar pe care s-au disputat meciurile Campionatului Mondial de hochei pe gheață.

„În ziua aceea, eram în punctul cel mai de jos din cauza unei infecții pulmonare. Inutil să spun că susținerea mi-a făcut enorm de bine”, afirmă el.

View this post on Instagram

A post shared by Gottéron YoungDragons (@gotteronyoungdragons)

„Eram la Terapie Intensivă, era un moment foarte rău pentru mine. Ceea ce a fost la patinoar mi-a dat multă putere”, recunoaște Noa.

„Cel care nu stă locului”

În ebraică, numele Noa înseamnă „mișcare, agitație”, „cel care nu stă o clipă locului”.

Este un nume asociat cu dinamismul, schimbarea și, uneori, cu justiția, datorită poveștii biblice în care fiicele lui Țelofhad au cerut drepturi egale la moștenire.

Nu e la curent cu istoria numelui său. „Știu că alor mei le plăceau numele scurte. Noa are doar 3 litere și mie îmi place, e frumos! Dar da, e adevărat că sunt activ, mereu creez ceva, țin să am un proiect, să-l fac să meargă…”.

Acum e din nou „în mișcare”, cu un nou proiect: „Fribourg a fost o istorie frumoasă. Am trecut la reprezentanța Volvo, unde fac toată strategia de marketing”. Tocmai a organizat o ședință foto cu Nathan Marchon, unul dintre campionii de la Fribourg.

Polonia și Fribourg vs Lausanne

„Mama e din Polonia, mai vorbesc în poloneză cu ai mei acasă. E a doua țară pe care o iubesc după Elveția”, își dezvăluie Noa originile slave.

Sincer, dacă Lausanne, rivalii noștri, întâlnesc o echipă poloneză, țin cu polonezii, dar dacă Fribourg, echipa mea favorită, are în față o formație poloneză, sunt cu Fribourg!

„Nu știu prea multe despre România. Dar e amuzant pentru că vorbesc poloneză, așa că avem poate câteva cuvinte slave în comun… ”, spune Noa.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

„Rezervasem o masă la un alt club, dar era gol”

Noa s-a numărat printre cele 116 persoane rănite în incendiul de la barul „Le Constellation” din Crans Montana.

Tânărul nu plănuise să meargă la „Le Constellation”. „Rezervasem o masă la un alt club. Întrucât era gol când am ajuns, am decis să mergem la o băutură în singurul loc unde era posibil să intri fără bilet sau rezervare: Le Constellation. Ni se părea o alegere mai bună”, rememorează.

Juca biliard când a luat foc „Le Constellation”

Juca biliard în subsolul aglomerat cu tineri care sărbătoreau Anul Nou și a observat că tavanul ardea, declanșând o goană disperată spre singura ieșire cunoscută, scara care ducea la parter.

Când spuma fonoabsorbantă a luat foc, a înțeles rapid gravitatea situației, un instinct care i-a salvat viața.

Eram chiar lângă scări, așa că am reușit să ieșim repede. Am auzit oameni țipând, am văzut focul, ne-am dat seama de pericol… Eram deja 30 sau 40 de oameni înghesuiți lângă ușă când ne-am salvat!

Când mâinile se „dezintegrează”

În învălmășeală, a simțit un val intens de căldură care i-a cuprins corpul. „Mi-am văzut mâinile dezintegrându-se”, a declarat el, într-un interviu anterior pentru celebrul New York Times.

„Da, prima mea amintire este legată de mâinile mele. Când am ieșit afară și primul lucru pe care l-am văzut a fost că mâinile mele erau arse…”, spune Noa azi.

Spune că totul a durat „în jur de 50 de secunde”: „Focul a cuprins totul și parcă nu mai aveam oxigen. A fost o femeie care a deschis ușa… Am ieșit toți cei de la masa de biliard. Eu și prietenii mei suntem azi OK”.

„Am fost conștient în toate momentele și asta a fost ca o forță care m-a ajutat să-mi sun prietenii să mă ducă la spital foarte repede”, afirmă tânărul.

A urmat telefonul către familie: „Părinții erau în vacanță. A fost un apel oribil, în care a trebuit să-i spun tatălui meu că sunt la spital, că s-a întâmplat ceva grav. Au fost momente grele!”.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Arsuri pe 11% din corp și ceasul care i s-a topit pe încheietură

Noa spune că a avut noroc în ghinionul lui. Cu arsuri pe 11% din corp, nu s-a numărat printre cel mai grav afectați. O stea norocoasă, crede.

Valul de căldură pe care l-a îndurat a lăsat efecte de durată pe spate, pe mâini, pe față și încheietura mâinii, unde se afla ceasul.

„S-a topit literalmente pe pielea mea”, insistă el, atingându-și mănușile de compresie pe care e obligat să le poarte.

„Când mi-am văzut fața prima dată, m-am temut de ce era mai rău”

Noa a fost dus la spital de prietenii părinților săi. Drumul dintre Crans Montana și Sion a durat 36 de minute.

„Când mi-am văzut fața pentru prima dată, m-am temut de ce era mai rău. Părinții mei au suferit văzându-mă în starea aceea. Eram aproape mai îngrijorat pentru ei decât pentru mine”, zâmbește acum.

A rămas fără o parte din urechea dreaptă: „Nicio problemă, îmi dă puțin farmec!”. Auzul nu i-a fost afectat. În plus, a făcut grefe de piele „foarte dureroase”, una la încheietura mâinii, cealaltă la zona lombară.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

La caramele cu asistentele

Noa urmează un proces lung și anevoios de vindecare, care va dura, probabil, doi ani. A făcut numeroase drumuri între spitalele din Sion și Sierre: „Mai am multă recuperare de făcut”.

Nu mai are bandajul de pe urechea dreaptă, dar poartă mănuși care să îi acopere rănile care încă trebuie să se vindece.

S-a împrietenit cu alți oameni răniți în Le Constellation și cu personalul medical. „Mergeam la secția asistentelor să vorbesc despre viața mea și să mănânc Toffifee”, a povestit el, pentru La Liberte.

„Această serie de neglijențe s-ar fi putut întâmpla oriunde”

„Faptul că vorbesc despre ceea ce s-a întâmplat mă face să mă simt mai bine, chiar dacă subiectul rămâne sensibil”, adaugă Bersier.

Își aduce aminte brusc că știe sau a citit ceva despre România. Incendiul din clubul bucureștean Colectiv, din 2015, soldat cu 66 de morți.

Și are un mesaj: „Toată această ură din jurul acestui eveniment o găsesc regretabilă. Această serie de acte de neglijență s-ar fi putut întâmpla oriunde. Dar nu mă pot pune în pielea familiilor care au pierdut o persoană dragă. Cum aș fi reacționat dacă mi-aș fi pierdut fratele mai mic în incendiu? Cu greu îndrăznesc să-mi imaginez”.

„Câteva coșmaruri la început. Acum savurez fiecare clipă a vieții”

 „Au fost câteva coșmaruri la început”, spune el. Cel mai important, „perspectiva mea asupra vieții s-a schimbat; vreau să savurez fiecare clipă”.

Ce înseamnă asta? „Din ianuarie, m-am pus mult sub semnul întrebării; trăiam într-un ritm frenetic, munceam mult, beam nouă cafele pe zi și dormeam foarte puțin… Astăzi, am încetinit ritmul, sunt mult mai bine organizat. Am dat corpului un reset. Trebuie să am grijă de mine și să mă bucur de fiecare clipă alături de cei dragi”, spune el, cu maturitate. 

Am început deja să joc din nou squash și padel, să fac fitness, să alerg… Sportul este foarte important pentru mine.

„Cineva m-a pus la încercare”

„Cineva m-a pus la încercare. Acest moment a fost ca o mare schimbare în viața mea. Sunt, poate, cuvinte mari, dar, sincer, am o altă mentalitate, viziune asupra vieții”, completează el.

Ce visează acum? „Doar să fiu calm, să am o stare de spirit bună. Nu vreau să fiu obosit, nu vreau să fac lucruri pe care nu vreau să le fac. Vreau doar să am o viață frumoasă, alături de prieteni, de familie”.

„Am avut șansa să călătoresc mult, dar acum mă simt bine să rămân în Elveția, să fiu conectat cu locul meu. Dar da, poate în viitor mi-ar plăcea să merg, nu știu, în America sau în Africa…”, spune el.

La Estavayer-le-Lac e atât de multă liniște, încât îți poți asculta gândurile. Emoțiile nu se aud, se simt.