Aurelia Ion îşi ia, azi, adio de la tot ce a fost frumos în viaţa ei: părinţi, fraţi şi prieteni. Cu toţii s-au adunat lângă sicriul ei depus în capela Cimitirului Militar Ghencea III din Capitală. Ea este atât de frumoasă, atât de tânără!
Lumea o priveşte înmărmurită. Mama ei plânge tăcut. Închide ochii şi-i mângâie copilei obrajii. O simte cu toată fiinţa ei. Sufletul acesteia s-a ridicat la cer împreună cu cel al fetei.
Degetele ei simt urmele ultimelor lacrimi îngeţate de pe faţa copilului său drag. Le adună pe fiecare în parte şi le sărută. “Ridică-te, îngeraşul nostru! Uite, a venit toată lumea. Tati este aici, fraţii şi prietenii tăi au venit şi ei. Hai, ridică-te!”.
Durerea o sufocă pe biata femeie. Tatăl Aureliei apleacă ochii în pământ şi plânge. Ea trebuia să devină un medic faimos. Ar fi avut nepoţi, apoi ar fi închis ochii fericit. La căpătâiul lui, fata ar fi plâns…
El ar fi trebuit să fie acolo, candva, nu fetiţa lui dragă. Durerea îl dezorientează. Îşi strânge soţia în braţe şi nu reuşeşte să articuleze nici un sunet. Oamenii trec prin dreptul sicriului ei, flancat de Garda de Onoare, aprind lumânări şi spun câte o rugăciune.
Destinul tragic care i-a curmat viaţa brusc şi violent a făcut să primească o medalie dincolo de moarte: ea va fi avansată postmortem în grad de locotenent şi va fi înmormântată cu onoruri militare.
Aurelia Ion se va odihni pe vecie în Cimitirul Militar Ghencea III, întrun mormânt aflat în primul rând, locuri destinate generalilor din Armata Română.
Aici se va odihni pe vecie Aurelia
Deocamdată, groapa este acoperită cu un panou din lemn, lucrarea nefiind finalizată. Conform surselor din cadrul administratorilor cimitirului militar, Aurelia va avea mormântul acoperit cu o placă din marmură albă.
Din acelaşi material de construcţie va fi şi crucea, aceasta urmând a fi amplasată în zilele următoare.