Fermier german, despre muncitorii din România: „Prima oară au venit bărbații, dar de vreo opt-nouă ani vin mai mult cupluri”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un interviu cu Peter Höfler, proprietar al fermei Höfler Gemüse din Nürnberg, Germania, unde lucrează 70 de muncitori sezonieri români. Jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț au discutat cu fermierul german despre istoria muncitorilor migranți în Germania și despre munca sezonieră în timp de pandemie.
Cuprins:
- Ferma Höfler Gemüse are 250 de ani și a fost moștenită din tată în fiu, iar primele sere există din 1965. În prezent, se ocupă de afacere cei trei fii ai familiei, Thomas, Peter și Simon Höfler, care cultivă roșii, castraveți, ardei, rucola, salată, ceapă, ridichi, țelină, morcovi, sfeclă, păstârnac, broccoli, gulii și varză, pe care le vând la marile lanțuri de supermarketuri din Germania.
- Unul dintre cei trei frați, Peter Höfler, lucrează de 14 ani cu muncitorii români care au venit în locul muncitorilor polonezi și al celor din Africa Subsahariană.
- Câți muncitori lucrează la ferma dv. și câți dintre ei sunt români?
- La noi lucrează în jur de 100 de muncitori în perioada de vârf, iar 70 dintre ei sunt români. Mai avem aproximativ 10 polonezi și restul muncitorilor sunt nemți. Românii încep să vină în ianuarie, februarie, martie: vin primii 20, apoi numărul lor crește, iar din mai până în august, când e vârful campaniei de cules, lucrează la noi toți cei 70 de muncitori români. După care se întorc acasă și numărul lor scade treptat.
Libera circulație
- În ce an au început să vină muncitorii sezonieri români la muncă în Knoblauchsland (Ținutul Usturoiului, landul Bavaria)?
- Eu cred acum aproximativ 15 ani. Când a început libera circulație în Uniunea Europeană?
- România a intrat în Uniunea Europeană în 2007…
- Atunci sunt 13-14 ani. Nu contează pentru piața muncii din Germania dacă ești român sau neamț, pentru că noi toți suntem europeni. Înainte, la noi la fermă au lucrat polonezi, care puteau să vină (în Germania) din anii ’80, dar cu viză.
Înainte de polonezi - îmi amintesc de când eram copil -, am avut muncitori din Africa Subsahariană, deci azilanți care veneau din Senegal. După aceea, am avut câțiva muncitori din Sri Lanka, tot azilanți. (Forța lor de muncă) a fost convenabilă ca preț pentru noi, cei din agricultură. Dar atunci încă nu aveam nevoie de atât de mulți muncitori la fermă. Atunci, poate lucram cu 10 sau 12 muncitori pe vară și nu se poate compara deloc cu nevoia noastră de acum.
„Miracolul economic din Germania”
- Germanii au lucrat vreodată pământul ca muncitori sezonieri, înainte de venirea migranților din Africa Subsahariană sau din Europa de Est?
- Da, mulți germani au lucrat în agricultură după al Doilea Război Mondial până în anii ’50, ’60. Dar apoi au venit industrializarea și miracolul economic din Germania, iar oamenii au căutat locuri de muncă mai ușoare, unde puteau să câștige mai mulți bani. Așa a scăzut numărul muncitorilor în agricultură.
În mod normal, o familie poate să-și muncească singură pământul, pentru că are utilaje mari, combine. Dar la fermele care cultivă legume e încă nevoie de mână de lucru și de aceea depindem de muncitori.
În anii ’50-’60, lipsa forței de muncă a fost atât de mare (în Germania), încât am invitat muncitori din Spania, Italia și, mai târziu, din Turcia (Gastarbeiter - n.r.). Și ei erau muncitori migranți, care inițial au fost recrutați pentru munca în fabricile germane. (La fel ca românii), și ei veneau din zone cu probleme economice, nu din orașe mari ca Istanbul sau Ankara.
„Istoria se repetă întotdeauna”
Pentru ei a fost probabil la fel ca pentru români: era mai profitabil să vină la muncă în Germania. Istoria se repetă întotdeauna, chiar dacă e vorba de turci, italieni, spanioli, iugoslavi sau români.Peter Höfler, proprietarul fermei Höfler Gemüse, Nürnberg, Germania:
- Dacă nu ar veni muncitorii sezonieri români în Germania, atunci cine ar lucra în agricultură?
- În prezent, au început să vină muncitori ucraineni, dar ei pot sta doar trei luni în Germania și nu trec granița la fel de ușor ca românii. Din ce am auzit, la alte ferme lucrează muncitori bulgari. Sincer să fiu, nu pot să știu cum va fi. Dar noi ne-am continuat întotdeauna munca - dacă nu mai vin muncitorii români, o să angajez muncitori din altă parte, poate chiar din Germania.
- Am observat că la ferma dv. lucrează multe cupluri, ceea ce înseamnă că, în România, copiii lor cresc fără ambii părinți. Întotdeauna au venit cupluri la muncă?
- Prima oară au venit bărbații, dar de vreo opt-nouă ani vin mai mult cupluri.
Viața privată e lăsată în afara serei
- Muncitorii români v-au povestit despre problemele pe care le au în România și care i-au determinat să-și caute de muncă în Germania? Se plâng că și-au lăsat copiii singuri acasă?
- De obicei, vorbim foarte puțin cu angajații noștri despre problemele lor personale. Normal că din când în când există unul sau doi muncitori cu care comunici mai bine, pentru că știu germană, cum e domnul Pera, șeful de echipă de aici. Dar nu aș spune că vorbim cu ei despre problemele lor personale. La 70-80 de angajați, nu mă pot ocupa de problemele personale ale fiecăruia.
- Pandemia v-a afectat activitatea? Au venit mai puțini muncitori români de la începutul pandemiei?
- Da, este o problemă: noi la fermă avem multe sere și e nevoie din februarie de muncitori. Când s-a petrecut cazul din orașul Mamming (unde sute de muncitori români s-au infectat anul trecut cu coronavirus - n.r.), agricultura a intrat în centrul atenției. Atunci, la noi în fermă totul era ca și acum: aveam instalate recipientele cu dezinfectant, afișele cu regulile de igienă erau în limba română și poloneză. I-am atenționat pe muncitori că trebuie să respecte regulile, pentru că indiferent câte măsuri luăm, oricând putem avea un caz de coronavirus.
„Nu cred că un muncitor, dacă se infectează, moare pe loc”
Mie, personal, nu mi-e frică de coronavirus și nu cred că un muncitor, dacă se infectează, moare pe loc: sunt oameni tineri și în forță. Pentru mine e mai important riscul economic pentru ferma mea și de aceea am documentat tot: în cazul unei persoane pozitive, ferma trebuie să dovedească unde a lucrat, cu cine a intrat în contact ca să nu închidă toată ferma, ci să intre doar câțiva muncitori în carantină. Chestiunile economice sunt foarte importante și de aceea vreau să se respecte regulile.Proprietar de fermă din Germania:
- Cum ați reușit să preveniți un focar de coronavirus, deși în vara lui 2020 ați avut două cazuri?
- Am luat toate măsurile: am despărțit cu plexiglas spațiile de lucru și de cazare, respectăm distanța etc. E greu să responsabilizezi muncitorii să se țină de regulile impuse, pentru că eu degeaba împart muncitorii în grupuri, dacă ei mai târziu merg la cumpărături amestecați. Atunci am făcut toate eforturile degeaba. Dar înțeleg faptul că oamenii vor să aibă contacte sociale.
- Ați avut vreo problemă cu muncitorii români în cei 14 ani de când lucrați cu aceștia?
- La noi în fermă este foarte curat și avem grijă de asta. Ne străduim să educăm muncitorii în așa fel încât să respecte regulile, să recicleze gunoiul și să pună compostul separat, să nu arunce mănușile pe jos, ci în coșul de gunoi. Deseori mă costă mulți nervi și trebuie să mă aplec eu să strâng mănușile muncitorilor. Ei pur și simplu nu știu lucrurile astea, dacă nu le-au învățat niciodată acasă.
*Interviul a fost editat și scurtat pentru claritate. Mulțumim lui Sabine Eisenburger, o româncă stabilită la Nürnberg, care a tradus interviul din germană în română și ne-a fost translator într-o zi de sâmbătă.
Acest interviu face parte dintr-o serie despre muncitorii sezonieri români care lucrează lângă Nürnberg, în Ținutul Usturoiului din Germania.
Din serie, mai puteți citi:
- un reportaj despre o familie de români exploatată de fermierul german pentru care lucra;
- istoria unui cuplu care și-a lăsat copiii mici în grija bunicii;
- un interviu cu Marius Hanganu, românul care-i ajută pe muncitorii sezonieri să-și apere drepturile în Germania;
- portretul unei mame care de 16 ani lipsește în fiecare an de la ziua fiului ei;
- poveștile cuplurilor care lipsesc câte 8-9 luni pe an de lângă copiii lor;
- un interviu cu o psihologă de la Salvați Copiii, despre copiii care cresc fără părinți.
