Fitch voia să retrogradeze România, spune consilierul guvernatorului BNR: „Ne-au mai păsuit câteva luni, dar pericolul e mai mare”

„Decizia inițială fusese de downgradare a României, dar, ca urmare a informațiilor suplimentare pe care le-au prezentat Guvernul și BNR, au revenit asupra deciziei și ne-au mai păsuit pentru câteva luni. Nu numai că nu a trecut pericolul, dar este mai mare decât era înainte”, a explicat sâmbătă Eugen Rădulescu.

Agenția Fitch a menținut vineri calificativul „BBB minus” pentru România, cu perspectivă negativă, iar riscul era să ajungem la BB+. Iată ce ar însemna pentru România, concret, dacă ratingul ar fi retrogradat la junk.

Infografic realizat cu ajutorul Inteligenței Artificiale

Totuși, consilierul atrage atenția că reducerea deficitului bugetar a fost realizată în principal prin majorarea taxelor și impozitelor, fără implementarea unor reforme structurale necesare pentru stabilitate economică pe termen lung.

În opinia sa, țara se confruntă cu un fenomen grav de „extracție de rente” din sectorul public.

„Se manifestă o extracție de rente din sectorul public pe o scară incredibil de mare (…). Avem 10.000 de procese în care s-a ajuns la încetarea urmăririi din cauză că s-a prescris fapta, iar făptașii au rămas bine mersi cu ce au jefuit”, a declarat Rădulescu.

El a criticat, de asemenea, politicile energetice, subliniind că înghețarea prețurilor și lipsa investițiilor în capacități de stocare au accentuat vulnerabilitățile sistemului energetic.

De ce sunt importante ratingurile de țară

Economiștii spun că un rating bun „deschide ușile” către finanțări mai ieftine și în condiții mai favorabile. Acesta oferă investitorilor o evaluare clară a riscurilor asociate obligațiunilor de stat emise de o țară.

În special pentru economiile în curs de dezvoltare, un rating favorabil înseamnă acces mai rapid și mai ieftin la piețele internaționale de obligațiuni.

Dincolo de aspectele economice, evaluările includ factori politici. Este analizată nu doar capacitatea guvernului de a-și onora datoriile, dar și voința acestuia de a le plăti.

Procesul de evaluare

Agențiile de rating folosesc date oficiale furnizate de instituții precum Banca Națională, Guvern, birourile de statistică sau instituții internaționale precum FMI și Banca Mondială.

Printre indicatorii analizați se numără:

• balanța comercială

• veniturile din exporturi

• gradul de îndatorare.

În anumite cazuri, experții agențiilor călătoresc în țările evaluate pentru a discuta cu autoritățile și societatea civilă.

Evaluările pot fi inițiate de agenții sau pot fi comandate de guvernele care achită pentru realizarea lor.

Deși stabilirea ratingurilor de țară nu este activitatea principală a acestor agenții, importanța lor pentru investitori și instituții financiare rămâne incontestabilă.

Cum se face evaluarea de rating a României și cine o decide, agenția sau țara?

Depinde de tipul ratingului, dar pentru ratingurile suverane ale unei țări (cum este cazul României), în general, evaluarea se face la inițiativa acelui stat, iar monitorizarea și actualizările sunt făcute de agenția de rating.

Mai exact:

1. Statul solicită inițial acordarea unui rating.

• Guvernul (de regulă prin Ministerul Finanțelor) încheie un contract cu agenția de rating și plătește pentru evaluare.

• Agenția analizează economia, finanțele publice, datoria, politica fiscală, stabilitatea politică etc. și acordă un calificativ.

2. După acordarea ratingului, agenția îl monitorizează permanent.

Agențiile precum S&P Global Ratings, Moody’s Ratings și Fitch Ratings au un calendar de revizuiri (de obicei de două ori pe an pentru fiecare țară, dar poate varia).

Ele pot modifica ratingul sau perspectiva chiar dacă țara nu cere acest lucru, dacă apar -evenimente importante.

3. În situații excepționale, agenția poate face o evaluare extraordinară.

De exemplu, dacă apare:

• o criză politică majoră

• o deteriorare rapidă a finanțelor publice

• un risc de neplată

• un conflict militar sau un alt eveniment cu impact economic semnificativ.

În aceste cazuri, agenția nu așteaptă următoarea dată din calendar, ci poate anunța o revizuire imediată.

Cazul României

România are ratinguri acordate de cele trei mari agenții, iar acestea publică în fiecare an un calendar orientativ al datelor la care sunt programate revizuirile.

Între aceste date, agențiile discută în mod regulat cu reprezentanții Ministerului Finanțelor, ai BNR și ai altor instituții, analizează datele economice și decid dacă mențin sau modifică ratingul ori perspectiva.

Așadar, nu este nevoie ca România să ceară de fiecare dată o nouă evaluare. După ce ratingul există, agenția are responsabilitatea de a-l urmări și de a-l actualiza atunci când consideră necesar.

România: Cel mai mare rating de țară din istorie, atins în 2006

România a atins cel mai înalt rating de țară din istoria sa în august 2006, când Fitch a ridicat calificativul de la BBB- la BBB, marcând un progres economic important.

De asemenea, S&P a acordat României calificativul BBB în 2006, acesta fiind cel mai înalt rating acordat vreodată de agenție țării noastre. România a avut ratingul maxim istoric între august 2006 și noiembrie 2008, arată datele de la Ministerul Finanțelor.

Acest moment a fost rezultatul reformelor economice și judiciare implementate în contextul aderării la Uniunea Europeană, care a avut loc la 1 ianuarie 2007.

Guvernul condus atunci de Călin Popescu Tăriceanu adoptase măsuri riguroase, inclusiv introducerea cotei unice de impozitare în 2005 și reformarea sistemului judiciar, conform cerințelor UE.

De asemenea, instrumentul de luptă împotriva corupției, inițiat de guvernul Năstase în 2002, a fost transformat în Direcția Națională Anticorupție (DNA), o mișcare esențială pentru integrarea europeană.

Toate aceste progrese au fost atent monitorizate prin Mecanismul de Verificare și Control (MCV), de care România s-a eliberat abia în 2023.

Pe de altă parte, în decembrie 2024, România a suferit o retrogradare a perspectivei ratingului său, de la stabil la negativ, pe fondul unui deficit bugetar în creștere și al anulării controversate a alegerilor prezidențiale.

Dacă măsurile de consolidare fiscală nu sunt implementate eficient, riscul unei retrogradări suplimentare este semnificativ, a avertizat atunci Fitch.

Cum a evaluat Fitch ratingul României în ultimii 30 de ani

În ultimii 30 de ani, ratingul Fitch al României a oscilat între „B-” și „BBB”, arătând perioade de fragilitate economică sau revenire.

Actualul rating „BBB-” cu perspectivă negativă indică riscuri moderate, dar subliniază potențiale dificultăți financiare.

Prima evaluare Fitch, din martie 1996, acorda României un rating cu risc moderat, afectat de instabilitatea economică.

Între 1996 și 2002, țara a fost cotată cu „B” și „B-”, semnificând risc major. În octombrie 2002, sub conducerea guvernului PSD Adrian Năstase, ratingul urcă la „B+”, dar rămâne în zona de risc ridicat.

În noiembrie 2004, România atinge pentru prima dată „BBB-” (risc scăzut), încă în mandatul Năstase.

Cel mai bun rating, „BBB”, este obținut în 2006 sub guvernarea PNL condusă de Călin Popescu-Tăriceanu. Ulterior, Fitch a revenit la „BBB-” în 2011, 2020 și 2023.

Ce ar însemna pentru România, concret, dacă ratingul ar fi retrogradat la junk

Trecerea de la BBB- la „junk” nu este o simplă coborâre cu o treaptă, ci are consecințe de piață. În cazul României, BBB- este în prezent ultima treaptă din categoria „investment grade”.

O retrogradare ar însemna trecerea la BB+, prima categorie considerată „speculativă” (junk). Fitch și S&P mențin România la BBB-, cu perspectivă negativă.

Ce ar însemna pentru România o retrogradare la BB+:

1. Împrumuturile statului ar deveni mai scumpe

România se împrumută constant de pe piețele internaționale prin emisiuni de obligațiuni. Un rating mai slab înseamnă că investitorii ar cere dobânzi mai mari pentru a cumpăra datoria României, deoarece ar considera riscul mai ridicat.

Exemplu simplificat:

• astăzi România se împrumută cu o anumită dobândă

• după retrogradare, investitorii ar putea cere un randament mai mare

• diferența de dobândă se traduce în miliarde de lei în plus la plata datoriei publice în timp.

2. Unele fonduri mari ar putea fi obligate să vândă obligațiuni românești

Multe fonduri de pensii, fonduri de investiții și investitori instituționali au reguli interne:

• pot cumpăra doar obligațiuni din categoria investment grade

• dacă o țară cade în categoria „junk”, unele dintre ele trebuie să reducă sau să elimine expunerea.

3. Ar crește presiunea pe cursul leu-euro

Nu înseamnă automat că leul s-ar prăbuși, dar o retrogradare ar putea:

• reduce încrederea unor investitori străini

• determina ieșiri de capital

• pune presiune pe moneda națională.

4. Ar afecta indirect băncile și firmele

Ratingul statului este un reper pentru economie. Dacă statul este perceput ca mai riscant:

• băncile se pot finanța mai scump

• companiile românești pot plăti dobânzi mai mari

• investițiile pot deveni mai prudente.

5. Nu ar însemna faliment

Aici este o confuzie frecventă: BB+ („junk”) NU înseamnă incapacitate de plată.

Ar însemna doar: România încă își plătește datoriile, dar riscul este considerat mai ridicat. Țări cu rating sub investment grade pot funcționa și se pot finanța, doar că la costuri mai mari.