Fostul diplomat, actor și jurnalist Andrei Magheru a fost declarat colaborator al Securității comuniste. Cum își turna „Radu Manoliu” colegii 

Cine este Andrei Magheru

Deși informații despre colaborarea acestuia cu fosta Securitate existau încă de la începutul anilor 2000, când ocupa funcții de demnitate publică în stat, dosarul acestuia a fost analizat abia în perioada 2023-2024, la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor. Ulterior, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a înaintat dovezile Curții de Apel București, care a constatat statutul de colaborator al fostului diplomat, soluția instanței rămânând definitivă.

În 1990, Andrei Magheru a fost numit redactor-șef la Radio România Internațional, iar din 1995 până în 1999, a ocupat funcția de consilier și director în Ministerul Afacerilor Externe. Ulterior, a fost consilier diplomatic, iar din 2004 până în 2006 – ambasador, reprezentant permanent al României la UNESCO. În 2006 a fost ales președinte al Grupului Ambasadorilor Francofoni la UNESCO. A mai fost secretar de stat la Ministerul Culturii, în mandatul lui Răzvan Theodorescu.

Recomandări

Secretul Israelului în războiul cu Iranul: micul stat este o mare putere tehnologică, cu companii de zeci de miliarde de dolari. Iar un român a pus bazele acestui ecosistem

Ca actor a apărut în filmele „Serata” – 1971, „Cuibul salamandrelor” – 1977 și „Ultima noapte de dragoste” – 1980. A fost căsătorit cu actrița Valeria Gagealov (decedată în 2021), la rândul ei o colaboratoare a Securității comuniste cu numele conspirativ „Valy Manoliu”.

Raport scris după fiecare întâlnire

Cariera în radio și televiziune din perioada comunistă i-a permis să fie invitat la dineurile și recepțiile oferite de ambasadori, la expoziții și târguri, în țară și străinătate. După orice întâlnire dădea un raport la Securitate. 

Multe dintre informațiile oferite au fost folosite operativ pentru a declanșa urmărirea informativă a persoanelor vizate, în special a unor colegi de serviciu. Reprezentanții CNSAS au susținut că a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, ce au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată şi a dreptului la liberă exprimare, precum şi a dreptului la liberă circulaţie cum ar fi: comentarii negative la adresa realităţilor sociale, economice şi politice din ţara noastră sub regimul comunist, comentarii negative la adresa conducerii de partid şi de stat, precum şi comparaţii privind nivelul de trai din România comunistă, intenţia de evaziune (emigrare) și relaţii cu cetăţeni străini. 

Recomandări

Periculoasa tendință de politizare a Comunității de Informații americane sub Trump / Analiză a unui senior CIA

În lipsa unui angajament semnat cu Securitatea, CNSAS a solicitat un raport criminalistic care a arătat că notele olografe au aparținut, fără îndoială, lui Adrian Magheru. De altfel, acesta a recunoscut că a semnat notele, dar a susținut că a fost obligat prin regulamentul intern al Radioteleviziunii Române, iar informațiile furnizate au avut doar caracter general.

Colegi turnați la Securitate

Prima notă prezentată datează din 22 aprilie 1975, semnată olograf cu numele conspirativ „Radu Manoliu”, cu referire la situația unei colege de serviciu: „M.P., profesional, printre cele mai slabe elemente de la secţia franceză. La prima plecare în străinătate, în R.F.G., a avut o legătură cu un german, care, după întoarcerea ei în ţară, a căutat-o la telefon, la radio, de mai multe ori. 

După a doua plecare, în care a făcut un circuit, i-a fost refuzată viza de ieşire din ţară, de mai multe ori, fapt care a nemulţumit-o, atribuind faptul unor denunţuri calomnioase. În urmă cu 3-4 ani, a avut o legătură în Bucureşti, cu un italian, care adeseori o aducea la radio cu maşina. Pare a fi în relaţii mai strânse cu C.T., R.B., P.G., J.P. De altfel, cu acesta din urmă a avut o legătură de un sezon la prima ediţie a Radio Vacanța.

Recomandări

Nicușor Dan convoacă oficial partidele la consultări pentru desemnarea premierului

În general nu face comentarii cu caracter politic, în discuţiile pe care le are”. Angajatul Securității a completat informarea cu următoarele precizări: „P.M. este semnalată, printr-o anonimă existentă la Direcţia Paşapoarte, cu intenţii de rămânere ilegală în străinătate. Va fi verificată şi pe alte linii informative şi se vor lua măsuri. Sursa va avea în vedere atitudinea ei, cunoscând că în acest an va depune din nou cerere de plecare în străinătate”.

În 12 septembrie 1976, Magheru oferea noi date despre atmosfera de la serviciu: „În ultima perioadă, P.G. a devenit mai serios, mai corect şi mai politicos în relaţiile cu colegii săi. Nu l-am auzit în acest timp având manifestări de ordin politic. În urmă cu circa o săptămână, povestea că a primit o scrisoare de la R.L., fost redactor la secţia germană a Redacţiei emisiunilor pentru străinătate, care acum câtva timp a plecat legal în R.F. Germană (soţia lui rămăsese în această ţară în urma unei călătorii turistice)”. 

Ofițerul de legătură a trasat următoarea misiune: „Sursa va avea în vedere să stabilească dacă pe viitor, cel în cauză mai întreţine relaţii cu L.R., în ce constau acestea etc”.

Ofițer de securitate: „Sursa va urmări comportarea soţilor G.”

În 17 februarie 1978 susținea următoarele: „P.G. împreună cu soţia sa au făcut demersurile necesare pentru a li se aproba de către instituţie o deplasare în Franța, pe cont propriu, în perioada concediului. Cererea a primit acceptul grupei sindicale, colegiului de redacţie, urmând să primească avizul directorului general adjunct de resort, care răspunde de R.E.P.S. 

Menţionez că o cerere similară au făcut şi în cursul anului 1977, dar nu au primit aprobarea conducerii R.T.V. În urma acestui refuz de a li se aproba cererea, ei au fost foarte afectaţi «de neîncrederea» manifestată de conducere faţă de ei, cu atât mai mult cu cât li se explicase că nu se mai aprobă asemenea deplasări nici în interes de serviciu, dar asemenea deplasări au fost efectuate de alţi redactori. 

Nu am elemente concrete, dar ţinând cont de atitudinea lor nonconformistă, boemă şi impulsivă, consider că trebuie cumpănită foarte bine aprobarea plecării lor, mai ales împreună”. 

Ofițerul de securitate a adnotat informarea cu următoarea precizare: „Nota se va exploata la dosar şi va fi avută în vedere la pronunţarea avizului. Sursa va urmări comportarea soţilor G. pentru a stabili operativ noi aspecte în legătură cu intenţiile lor”. 

Într-o altă notă de la dosar, din 1 noiembrie 1982, se referea la o ședință de inaugurare a învăţământului profesional: „S-a făcut analiza unor emisiuni pentru străinătate, realizate de diverse radiodifuziuni din ţările socialiste, aduse cu prilejul recentei consfături O.I.R.T. de la Bucureşti. 

În timpul şedinţei, P.G. a avut o intervenţie de o neobişnuită violenţă, în care a spus că noi, ziariştii români, nu avem acces la informaţie şi nici posibilitatea de a sta de vorbă cu unele personalităţi, cărora li se interzice de către forurile tutelare să li se ia interviuri, ca de pildă comandantul P. sau N.C. (în perioada ei de glorie), fapt care contravine cu statutul profesiei. Cu toate încercările redactorului-şef de a-i potoli elanul şi agresivitatea, P.G. a continuat cu vehemenţă, fiind uneori chiar impertinent. El a adăugat că faptul că oamenii nu sunt trimişi cu burse la perfecţionarea limbii în străinătate se înscrie în acelaşi spirit şi context. Ideea a fost reluată, pe acelaşi ton agresiv, de R.G”. 

Nota ofițerului de legătură a fost următoarea: „Sursa a dat nota în urma sarcinilor trasate anterior. P.G. este lucrat în D.U.I. pentru relaţii cu cetăţeni străini şi comentarii necorespunzătoare”.

„N-avem carne, dar, în schimb, avem mult talent”

Tot în 1982, susținea următoarele despre ataşatul de presă al Ambasadei Franței: „Pune întotdeauna întrebări insidioase, încearcă să te tragă de limbă şi face remarci acide sau insinuări, de multe ori rău intenţionate, la adresa României. Caută, îndeosebi, să culeagă informaţii economice despre ţara noastră. Sigur nu poate fi considerat un prieten al ţării noastre”.

În 30 mai 1986, Magheru a participat, alături de soția sa, la un dineu oferit la reşedinţa consilierului cultural şi știinţific al Ambasadei Franţei şi a soţiei sale, oferit în cinstea șefei Bibliotecii Franceze, cu prilejul încheierii misiunii ei la Bucureşti. 

În nota semnată a doua zi susținea: „Dineul s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. Au fost evocate pe timpul conversaţiei personalităţi de frunte aparţinând deopotrivă culturii României şi Franţei. Din păcate, atmosfera agreabilă a fost uşor umbrită, în unele momente ale serii, de câteva glume deplasate spuse de A.R., cum ar fi, de exemplu, citez: «n-avem carne, dar, în schimb, avem mult talent» sau diverse glume cu evrei”. Ofițerul care a preluat informarea a scris că „sursa a furnizat materialul în urma sarcinilor trasate anterior” și a propus „exploatarea notei la Direcţia 3 şi la S.M.B. (referitor la aspectele cu A. R.)”.

În 7 iulie 1986 a participat la un alt dineu, tot la Ambasada Franței. În nota ulterioară remarca „enervarea şi dezaprobarea faptului că artere importante sunt interzise circulaţiei de la o zi la alta, fără să se anunţe în mod oficial şi că agenţii sunt nepoliticoşi şi nu dau explicaţiile cuvenite celor pe care-i deviază”.

Magheru: „Referirile făcute la aspectele politice au un caracter de generalitate”

Andrei Magheru a replicat că, prin prisma calității deţinute în Radioteleviziunea Română, era invitat la evenimente organizate fie la sediul Ambasadei franceze, fie în alte locaţii, iar după fiecare astfel de întâlnire i se solicita o prezentare detaliată a activităţii desfăşurate. 

„Maniera echivocă de întocmire a acestor note, cu trimiteri la discuţiile culturale și de cele mai multe ori elogioase la adresa interlocutorilor, nu este de natură a stabili în mod rezonabil dacă am furnizat informaţiile care să atingă cerinţa legii. Nu se probează îndeplinirea ipotezei textului de lege, respectiv a denunţării activităţilor şi atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist – relatările cuprinse în notele prezentate nu conţin menţiuni care să poată fi calificate în acest sens şi nu a fost vizată îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Referirile făcute la aspectele politice au un caracter de generalitate, de cele mai multe ori pe aspect politic fiind inclusă menţiunea – nu face comentarii politice”, a susținut acesta.

Instanța a dat însă valoare probelor depuse de CNSAS, susținând că „simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora şi pentru motive care nu aveau nicio legătură cu apărarea intereselor naţionale, constituie o violare a dreptului la viaţă privată”, iar activitățile de supraveghere informativă „încalcă în mod grav dreptul la libertatea de exprimare”.

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.