Tăcerea lui Dumnezeu sub cupolă şi a oamenilor sub umbrele. Doar corul și preoții au cântat „Hristos a Înviat” la Catedrala Sfântul Iosif
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În jur de 400 de oameni au luat parte, azi-noapte, la slujba catolică de Înviere de la Catedrala Sfântul Iosif din București, pe o ploaie măruntă și vegheați de zeci de jandarmi și polițiști. Restricțiile de noapte au fost ridicate până la ora 2.00, pentru cei 1,5 milioane de catolici și protestanți care azi sărbătoresc Paștele.
Duba Jandarmeriei şi maşinile de poliţie parcaseră peste drum de Catedrală încă de la ora 20.00. Oamenii au început să vină mai târziu.
În interior, pe lângă şirurile de bănci au fost aşezate scaune, iar în curte, a fost instalat un cort cu un ecran mare, pe care să poată fi urmărit serviciul religios. Şi în jurul cortului au fost înşirate scaune, dar ploaia măruntă şi insistentă le-a făcut prea puţin îmbietoare. Sub umbrele sau glugi, credincioşii au stat în picioare.
Cu câteva minute înainte de ora 23.00, când a început slujba, şi Catedrala, şi curtea ei deveniseră neîncăpătoare. Mai mulţi tineri au ascultat slujba de sub streşinile clădirilor învecinate.
Cei care n-au prins loc în biserică sau în curte au stat pe trotuar, la uşa principală şi la poartă. Voluntarii, cu veste albastre, au făcut un cordon din mâinile lor, rugându-i pe credincioşi să stea în curte. Jandarmii dădeau ture printre rândurile de scaune, apoi se întorceau să flancheze cele două intrări.
Cu măşti, dar fără cântece
În jur de 400 de oameni, de toate vârstele, chiar şi copii în cărucioare, au participat la slujbă într-o tăcere desăvârşită. A cântat doar corul, pe bănci n-au mai fost puse foile cu versuri de imnuri. Doar corul şi ÎPS Aurel Percă, de la microfon, au cântat “Hristos a înviat din morţi”, iar cântecul a sunat altfel ca în alţi ani, când urca din mulţime.
Oamenii au ascultat şi şi-au împărţit, unii de la alţii, lumina de la candele, “flacăra care nu-şi pierde strălucirea, la oricât de mulţi s-ar împărţi”, se auzea explicaţia dinspre altar. Jandarmii ascultau şi ei, unii înăuntru, alţii lipiţi de zidurile catedralei, ca soldaţii romani de piatra de mormânt.
Prin marea de umbrele a trecut un fior la lectura despre Abraham, care era gata să-şi sacrifice fiul, pe Isac. Pusă pe ecran mare, povestea căpăta un plus de suspans. Din când în când, câte un capac de candelă cădea şi se rostogolea pe dale, dar nimeni nu întorcea capul, reflex, să vadă de unde vine zgomotul.
Ploaie şi amintiri din altă viaţă
Distanţaţi, printre scaunele ude, credincioşii erau aplecaţi asupra lumânărilor, peste care se repezeau picurii de ploaie. Spre sfârşitul slujbei, adică aproape de miezul nopţii, taxiurile au început să oprească în dreptul catedralei. Oamenii s-au retras pe rând, unii ocrotind cu palmele lumânările încă aprinse, pe jos sau aşezaţi în dreapta şoferului, să ducă lumina acasă.
“Cuvântul l-am răstignit, dar ce am făcut cu tăcerea lui Dumnezeu”, scria Fericitul Vladimir Ghika, “după aceea vom fi judecaţi”. Tăcerea lui Dumnezeu care se împarte, fără să scadă, în tăcerile a sute de oameni, reculeşi, stingheri şi sfioşi ca şcolarii în prima zi de şcoală, după un an fără slujbe cu popor.
Câte nu trebuie să uităm, spunea acelaşi sfânt român, ca să ne aducem aminte. Să ne amintim normalitatea, ritualurile şi bucuriile vieţii de dinainte de pandemie.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
