Gabrielius Landsbergis, fost ministru de Externe al Lituaniei: „O retragere și mai mare a SUA din Europa l-ar încuraja pe Putin să atace țări NATO”

Gabrielius Landsbergis (44 de ani) a ocupat funcția de ministru al Afacerilor Externe al Lituaniei din decembrie 2020 până în noiembrie 2024. Figură-cheie în politica lituaniană, Landsbergis a fost și membru al Parlamentului European în perioada 2014-2016.

Ca ministru de Externe, el a fost un susținător vocal al integrării europene, al solidarității NATO și al valorilor democratice. Mandatul său a fost marcat de sprijinul puternic acordat de Lituania Ucrainei în timpul invaziei rusești, precum și de eforturile de a contracara influența Rusiei în regiune. Landsbergis a subliniat rolul Lituaniei în consolidarea legăturilor dintre Uniunea Europeană și democrațiile globale, alături de eforturile de diversificare a parteneriatelor economice ale Lituaniei și de reducere a dependenței de regimurile autoritare.

Gabrielius Landsbergis este în prezent cercetător invitat la Universitatea Stanford din Statele Unite, este licențiat în Istorie la Universitatea din Vilnius, având și un master în Relații Internaționale la aceeași instituție de învățământ superior. 

„Europa nu știe cum să se apere și să apere Ucraina”

Libertatea: Știe Europa cum să se apere și să apere Ucraina? 
Gabrielius Landsbergis: Nu cred. Știi, ascultând comentariile liderilor marilor țări europene, nu am impresia că sunt pregătiți să-și asume cu adevărat responsabilitatea de a apăra Ucraina. Când vine vorba de Ucraina, nici măcar după patru ani de război nu am decis care este obiectivul nostru final. Nimeni nu spune că Ucraina ar trebui ajutată să recucerească teritoriile. Rămâne însă întrebarea dacă Ucraina ar trebui să renunțe la teritoriile care nu sunt încă ocupate. Și sunt foarte puține țări în Europa care ar spune că nu suntem de acord cu asta, într-un mod foarte ferm. Mă refer în special la recuperarea teritoriilor pierdute. 

Acum, în ceea ce privește al doilea punct, apărarea Europei, aș spune probabil că, atunci când mă uit la întregul spectru de lideri, președintele Finlandei a fost probabil cel pe care l-aș putea evidenția, când a fost întrebat dacă Finlanda ar fi capabilă să se apere și el a răspuns afirmativ. Deci, cel puțin în discursul politic, este singura țară care spune că ar riposta că are capacitatea, în timp ce secretarul general al NATO, Mark Rutte, spune că fără americani, nu putem face nimic. Am auzit asta și nu este bine.

–Cum ar putea fi consolidată autonomia europeană? 
-Cred că, într-o oarecare măsură, Europa se îndreaptă în această direcție. În special țările mari, cum ar fi Germania, fac pași ce, în cele din urmă, vor spori autonomia europeană. Suma de jumătate de trilion de euro pe care guvernul german a promis să o investească este o sumă substanțială care ar schimba cu adevărat situația din Europa. 

Poate că ceea ce lipsește este și obiectivul final. Unde vrem să ajungem, ce vrem să realizăm? Și există unele elemente în discuții ce arată că, de exemplu, Europa nu are nevoie de o astfel de autonomie sau de o astfel de capacitate pe care o au Statele Unite, nu-i așa? Nu sunt sigur dacă avem nevoie de portavioane pe care să le poziționăm în Indo-Pacific sau în Orientul Mijlociu, nu-i așa? 

Deci, într-un fel, obiectivul nostru principal este să apărăm continentul, să ne asigurăm că țările din Uniunea Europeană sunt apărate și că principalii noștri aliați sunt apărați.

Acesta este obiectivul principal, iar echipamentul necesar este foarte diferit de cel pe care îl are, de exemplu, Statele Unite. Așadar, cred că facem primii pași și ar fi mai bine dacă am avea un obiectiv final. 

-De ce țările democratice sunt încă naive în ceea ce privește acțiunile unor regimuri precum Rusia? 
-Poate că acum naivitatea este mai puțină față de în urmă cu câțiva ani. Sper că există o majoritate a oamenilor care realizează ce este, de fapt, Rusia. Chiar dacă înțelegem că este o amenințare, atunci când ne întrebăm, suntem capabili să facem față acestei amenințări? Suntem capabili să-i oprim? Suntem capabili să ne apărăm țările? Aici nu avem un răspuns. Deci, poate că naivitatea provine din faptul că sperăm că Putin va fi epuizat după războiul din Ucraina și va fi prea obosit pentru a ataca vreo țară NATO. Dar asta nu este sigur. 

-De ce a reușit Putin să împiedice Europa să-i înghețe fondurile? 
-Pentru că are acum un aliat puternic în Statele Unite. Mai ales când vine vorba de activele înghețate, înțeleg că presiunea a venit nu doar din Rusia, ci și din Washington. Acest lucru a determinat, în primul rând, Belgia să se răzgândească, dar apoi și alte țări s-au alăturat. Înțeleg că poziția Italiei a fost foarte importantă în timpul negocierilor, în ultima fază a negocierilor, și că ei s-au opus. Și înțeleg că reticența lor de a susține acest lucru a venit de la Washington. Așadar, combinația celor două nu ne-a permis să luăm decizia. Și, în loc să folosim banii rusești pentru a sprijini Ucraina, vom folosi banii contribuabililor noștri, ceea ce este mult mai dificil de explicat poporului nostru.

-Europa se bazează în principal pe convingerea că, în caz de pericol, NATO va lua măsuri. Dar nimeni nu a văzut vreodată Alianța testată la putere maximă. NATO este o alianță de încredere sau doar una birocratică? 
-NATO nu a fost încă supusă unui atac convențional din partea Rusiei. Probabil că acest lucru dovedește că NATO încă are un factor de descurajare. Probabil că întrebarea principală este dacă modul în care se comportă unii aliați în cadrul Alianței îl încurajează sau îl descurajează pe Putin și eu am senzația că probabil îl încurajează. 

Când vede că Statele Unite își regândesc rolul în Europa, asta i-ar putea da lui Putin ideea că, dacă așteaptă suficient de mult, Europa devine mai puternică, chiar și fără Statele Unite. Așadar, pentru Putin, să atace Europa mai târziu ar putea fi mai dificil.
Dacă Putin are un plan, are la dispoziție un interval de timp foarte limitat pentru a-l pune în aplicare. Dacă vom asista la o retragere și mai mare a Statelor Unite de pe continentul european, iar Europa își aloca mult timp pentru a-și consolida puterea, cred că asta ne va conduce într-o perioadă foarte periculoasă, într-adevăr.

„România ar putea avea un rol important în consolidarea flancului estic”

-Avem nevoie de un nou NATO sau de un nou tip de NATO? 
-Am susținut că țările din flancul estic ar trebui să ia în considerare posibilitatea consolidării acordurilor regionale și chiar bilaterale. Țările baltice se află într-o poziție destul de unică, deoarece sunt țări destul de mici, dar formează un grup destul de mare de țări. Avem țările baltice și Polonia, țările nordice și Polonia. Deci, ele sunt un grup de țări care ar putea face ceva împreună. Nu spun că acest lucru ar fi contrar NATO, ci mai degrabă complementar.

Și cred că România ar putea avea un rol important în acest sens. Avem o cooperare militară foarte strânsă în cadrul NATO. Cred că există o modalitate de a ne integra pe toți în această structură de securitate regională. Și poate începe să se ocupe de războiul hibrid, fără a prelua neapărat rolul NATO, ci intervenind atunci când NATO este mai puțin eficientă.

–Cum poate Ucraina să câștige războiul? 
-Cred că încă mai cred că războiul se câștigă în principal prin mijloace militare. Dacă am furniza Ucrainei echipamentul necesar pentru a crește numărul victimelor și al echipamentelor pe partea rusă într-o măsură care să devină insuportabilă pentru ruși, asta ar oferi o șansă de victorie. Și, pentru mine, totul a demonstrat că ucrainenii sunt capabili.

Chiar și acum, majoritatea pierderilor pe care le-au produs Rusiei, au fost realizate de ucraineni folosind propria lor tehnologie. Așadar, ei și-au croit singuri drumul. A doua opțiune, și cred că aceasta este probabil ceea ce președintele Zelenski ar putea avea în vedere acum, este să exercite o presiune suficientă asupra societății ruse, încât aceasta să înceapă să simtă greutatea războiului, prin sancțiuni, prin morții de pe câmpul de luptă, prin izolarea politică, izolarea internațională, astfel încât să înceapă să-și arate nemulțumirea, limitând sprijinul acordat conducerii lor, lui Putin, și schimbând astfel calculele lui Putin, că războiul nu îi este benefic.

„Europa trebuie să aibă propria strategie transatlantică, nu să fie pasivă”

–Războiul declanșat de Rusia ne-a aruncat într-o nouă eră rece în politica mondială. Cum putem „dezgheța” această nouă eră rece? 
-Ultima eră rece s-a încheiat cu o înfrângere. Dacă ne uităm la episoadele de detensionare din timpul primului Război Rece, nu cred că au fost benefice pentru țări ca ale noastre, România și Lituania. Am văzut foarte puține beneficii din faptul că Statele Unite și URSS au cooperat mai bine, nu? Totul era înghețat. Singura schimbare pe care am văzut-o a fost declanșată de presiunea asupra Uniunii Sovietice. Așadar, dacă trag o lecție din trecut, aceasta este: presiunea asupra rușilor i-ar putea forța să-și schimbe comportamentul. 

Orice dezghețare a relațiilor, cred, ar dăuna intereselor țărilor noastre, dar și ale țărilor care se află acum în afara zonei de securitate. În primul rând, Ucraina, Moldova, Georgia se află într-o poziție foarte dificilă. Există și alte țări în care Rusia dorește să-și extindă influența în alte regiuni, Asia Centrală, de exemplu.

–În opinia dumneavoastră, care este soluția pentru transatlanticismul bifurcat al lui Trump? 
-Europa trebuie să aibă propria strategie transatlantică, nu doar să fie pasivă în ceea ce privește modul în care Statele Unite percep poziția Europei față de Statele Unite și la nivel global, ci să aibă și propria strategie.

Ce ar dori europenii să se întâmple? Care este punctul nostru forte? Care este punctul nostru slab și ce putem realiza? Ce pârghii avem la dispoziție? Pentru că le avem, avem interese comune cu Statele Unite și cred că trebuie să începem să declarăm că, dacă Statele Unite vor ca noi să fim serioși și puternici, așa cum spun, cel mai probabil acest lucru va veni cu o explicație mai clară a interesului nostru și cu o declarație a interesului nostru, iar acest lucru trebuie să înceapă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.