În 1987, lumea s-a temut de un dezastru și a interzis gazele toxice. Ce se întâmplă după 40 de ani cu gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În 1987, statele lumii au început să elimine substanțele care distrugeau stratul de ozon, după ce oamenii de știință avertizaseră asupra riscurilor majore. Aproape 40 de ani mai târziu, măsurătorile din Antarctica arată unul dintre cele mai clare rezultate: gaura de ozon din 2025 a fost printre cele mai mici din ultimele decenii, scrie Descoperă.ro.
Cuprins:
Gaura din stratul de ozon s-a redus puternic
Stratul de ozon se află în stratosferă, la aproximativ 15-30 de kilometri deasupra suprafeței Pământului, și funcționează ca un scut împotriva radiațiilor ultraviolete periculoase provenite de la Soare. În fiecare an, gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii se mărește și se micșorează în funcție de anotimp. De regulă, atinge dimensiunea maximă între jumătatea lunii septembrie și începutul lui octombrie, iar apoi începe să se restrângă.
În 2025, situația a fost mult mai bună decât media ultimelor decenii. OMM arată că atât întinderea, cât și severitatea diminuării stratului de ozon au fost semnificativ mai reduse decât media perioadei 1990-2010. Este al doilea an consecutiv în care se observă o asemenea evoluție.
Substanțele folosite în spray-uri și frigidere au distrus ozonul
Problema a devenit evidentă în anii ’70 și ’80, când oamenii de știință au descoperit că stratul de ozon deasupra Antarcticii se subțiază puternic. Principalii vinovați au fost identificați drept clorofluorocarburile, cunoscute sub denumirea de CFC-uri. Aceste gaze sintetice erau folosite pe scară largă în aerosoli, solvenți și instalații de refrigerare.
Odată ajunse în stratosferă, ele eliberau clor, care contribuia la distrugerea moleculelor de ozon, iar problema a devenit atât de gravă, încât statele lumii au decis să acționeze împreună.
Acordul semnat în 1987 începe să-și arate rezultatele
În 1987 a fost semnat Protocolul de la Montreal, acord internațional prin care folosirea substanțelor care distrug stratul de ozon a început să fie eliminată treptat. Reducerea CFC-urilor și a altor substanțe similare nu a produs efecte peste noapte. Aceste gaze pot rămâne în atmosferă perioade foarte lungi, astfel că refacerea stratului de ozon este un proces lent. Datele din ultimii ani arată însă că direcția s-a schimbat.
„Din anul 2000, stratul de ozon se recuperează treptat”, a declarat Celeste Saulo, secretarul general al Organizației Meteorologice Mondiale.
Potrivit acesteia, refacerea completă este posibilă în următoarele decenii.
Când s-ar putea reface stratul de ozon
Profesorul John Pyle, chimist specializat în studiul atmosferei și unul dintre specialiștii implicați în punerea în aplicare a Protocolului de la Montreal, avertizează însă că procesul va dura. El consideră rezonabilă o refacere completă a stratului de ozon în a doua jumătate a acestui secol. Explicația este durata foarte mare de viață a unora dintre gazele care au ajuns deja în atmosferă. Chiar dacă folosirea lor a fost redusă drastic, efectele nu dispar imediat.
În plus, dimensiunea găurii de ozon poate varia de la un an la altul și în funcție de condițiile atmosferice, ceea ce înseamnă că un an foarte bun nu indică singur o vindecare completă. Tendința pe termen lung este însă una de recuperare. Totuși, specialiștii atrag atenția că monitorizarea trebuie să continue.
