Generalul Marin Lungu a încetat din viață la vârsta de 90 de ani și a fost condus pe ultimul drum sâmbătă, fiind înmormântat cu onoruri militare complete la Cimitirul Militar Ghencea 3 din București.
Cuprins:
Marin Lungu a rămas în memoria colectivă drept cel mai tânăr combatant din cel de-Al Doilea Război Mondial.
Născut la 21 ianuarie 1936 în comuna Stejarul, satul Neatârnarea din județul Tulcea, Marin Lungu a fost înrolat ca copil de trupă la doar 7 ani în cadrul Regimentului 40 Infanterie din Medgidia.
Odată cu declanșarea evenimentelor de la 23 august 1944, el a urmat unitatea pe front, devenind cercetaș în grupa 132 a biroului de informare-cercetare din Divizia a 9-a Infanterie.
Activitatea sa pe Frontul de Vest a inclus participarea la acțiunile militare pentru eliberarea Transilvaniei, iar ulterior a mărșăluit alături de trupele române în Ungaria și Cehoslovacia.
În spatele liniilor inamice, copilul aduna informații extrem de valoroase despre mișcările trupelor germane și ungare, memorând numărul tunurilor cu ajutorul pietricelelor și pe cel al tancurilor folosind bucățele de lemn.
Datorită abilității de a trece neobservat, camarazii i-au dat porecla „Nevăzutul”.
Curajul său extraordinar a fost recunoscut rapid de superiori. După bătălia sângeroasă de la Oarba de Mureș, băiatul a fost avansat la gradul de fruntaș și ulterior decorat cu Medalia „Crucea Serviciului Credincios” în 1944 și Medalia „Bărbăție și Credință” în 1945.
Pentru a culege informații strategice pe teritoriile străine, el juca rolul unui copil surdomut.
La 29 martie 1945, în timpul confruntărilor grave pentru eliberarea orașului cehoslovac Kremnica, micul cercetaș a fost prins de inamici în localitatea Pyarky și trimis într-un lagăr de concentrare german.
A supraviețuit condițiilor dure până în mai 1945, când lagărul a fost eliberat de trupele aliate sovietice.
La încheierea conflagrației mondiale, Marin Lungu a fost recunoscut oficial drept cel mai tânăr combatant din cel de-Al Doilea Război Mondial.
Recunoașterea meritelor sale a continuat pe parcursul întregii vieți, fiind distins cu Medalia „Virtutea Ostășească”, Medalia „Virtutea Militară de Război”, iar în anul 2005 a primit Medalia recunoștinței poporului slovac.
Destinul său, intitulat „Caporal la 9 ani”, a format generații de elevi din România, fiind studiat în manualele de citire pentru clasele a IV-a și a V-a timp de 40 de ani.
Viața sa a inspirat de asemenea două romane de succes — „Prea mic pentru un război atât de mare” și „Prizonier la 9 ani” —, care au fost ulterior ecranizate de cinematografia națională și transpuse în documentare realizate de televiziunile din România, Slovacia și Franța.
După demobilizare și încheierea conflagrației, Marin Lungu și-a urmat studiile superioare, absolvind Facultatea de Istorie și Filozofie și obținând titlul de doctor în istorie.
Și-a dedicat întreaga carieră profesională activității din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, de unde s-a pensionat în anul 1986.