Generalul rus Lapin a pus pistolul la tâmpla unui locotenent, ca să-l convingă să-și ducă soldații în prima linie, unde-i bombardau ucrainenii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un tânăr locotenent rus mobilizat care și-a scos soldații de sub bombardamentul ucrainean a fost amenințat cu pistolul la tâmplă de generalul Lapin, iar portalul independent rusesc Mediazona a obținut relatările unor martori. Lapin a fost demis de la comanda trupelor ruse din sudul Ucrainei în octombrie, după contraofensiva de succes a ucrainenilor.
Pe 13 octombrie, comandantul forțelor ruse din regiunea Svatovo, generalul colonel Alexander Lapin, a pus un pistol la capul locotenentului mobilizat de 26 de ani Dmitri Vodnev, care și-a retras compania din satul Kolomiciha, bombardat teribil de ucraineni, și i-a cerut ofițerului juniro să se întoarcă în prima linie.
De atunci, Vodnev a fost închis în biroul comandantului din Valuiki, deși nu i-au fost aduse acuzații oficiale. Mediazona a vorbit cu un martor ocular al acestui incident, soldatul Nikita Pavlov, și l-a găsit pe tatăl locotenentului Vodnev. Ei au povestit în detaliu despre ceea ce s-a întâmplat lângă Svatovo.
Moscovit de 23 de ani, tată a doi copii mici, Nikita Pavlov, i-a spus soției sale povestea retragerii de la Svatovo, iar Mediazona reușit să stea de vorbă cu tânărul soldat mobilizat.
El a primit citația a doua zi după anunțul mobilizării, pe 22 septembrie. A fost repartizat în plutonul 2 al companiei 1 a batalionului 1 al regimentului 423, care este staționat la Naro-Fominsk. Recruții nu au trecut un examen medical și nu au efectuat un antrenament suficient de luptă, iar pistolul mitralieră AK-74M repartizat lui Pavlov s-a dovedit a fi nepotrivit pentru tragere, din cauza deteriorarii și a ruginii. Pe 28 septembrie, mobilizații au fost trimiși într-o tabără militară de lângă Belgorod.
La începutul lunii octombrie, au fost transferați în orașul Svatovo, în partea controlată de ruși a regiunii Lugansk, iar pe 9 woctombrie au ajuns pe linia frontului, lângă satul Kolomiciha, „unde este cel mai rău”, și s-au instalat în hangare, printre tractoare.
„Plutonul 3 a plecat cu comandantul companiei și comandantul batalionului 1, adică cu superiorii noștri direcți. Noi, plutonul 2, nu aveam comandant. Plutonul 1 a fost decimat de artileria inamică. Adică i-am pierdut”, spune Pavlov. „Din plutonul 1 au rămas doar doi luptători, din plutonul nostru, 2, au rămas șapte luptători. Și stăteam în aceste hangare, în care soseau constant soldați. S-au așezat și au așteptat ordinul să se mute undeva, să facă ceva”.
Curând, în același hangar, li s-au alăturat mobilizați din companiile a 5-a și a 6-a, care, potrivit lui Pavlov, fuseseră anterior „trimiși să sape tranșee”.
„Erau la 300 de metri de poziția inamicului. Li s-a interzis să tragă cu arme de calibru mic. Ni s-a explicat tuturor că dacă tragem prost, ne descoperim pozițiile. Dar nimeni nu a ținut cont că ei deja trăgeau în noi, deci cunoșteau deja pozițiile noastre”, spune el.
Bombardarea a continuat cel puțin trei zile, își amintește Pavlov. Plutonul a decis să se mute din hangar într-un atelier din apropiere. Pe 11 octombrie, potrivit unui moscovit mobilizat, după un bombardament de două ore „au fost mai mult de patru morți și trei răniți”, iar a doua zi, „mai mult de șase persoane au fost ucise, mai mult de trei persoane au fost rănite”. Hangarul a fost distrus de bombardamente, companiile a 5-a și a 6-a s-au refugiat în subsolul unei școli din sat.
Cuvintele lui Pavlov sunt confirmate de povestea mobilizaților din Regimentul 15 Gărzi Puști Motorizate din Divizia 2 Taman, detașat la Regimentul 12 Tancuri. Între 9 și 12 octombrie, aceștia au ocupat o poziție în a doua linie de apărare în zona Kolomiciha și au menționat de mai multe ori că companiile a 5-a și a 6-a se aflau în fața lor, în prima linie.
„Șapte ore, de la 12 la ora șapte, au fost bombardați de mortiere. Maiorul a ordonat, după cum mi-au spus ei, să țină hangarul. Au plecat, a venit o altă companie, iar maiorul a spus să ocupe acest hangar, unde trăseseră mortierele ucrainene. Prostia geniala a comandantului! Apoi, la șapte seara, au început să se retragă. Întrebăm: Cine ești, ce ești, de unde vii?. Satul a fost predat, aproape că nu este nimeni acolo care a supraviețuit, se ascund în subsolul școlii, acum tancurile vor pleca. Apoi au fost bombardamente, a spus adjunctul comandantului plutonului 1 al companiei 2 a regimentului 15 puști motorizat, mobilizat, pe îl chema Vladislav.”, spune soldatul
În seara zilei de 12 octombrie, un sergent cu contract cu indicativul de apel Poprigun „a alergat” la luptători și i-a sfătuit să se retragă spre Svatovo.
„Nu a ordonat, dar a spus: dacă vrei să trăiești, atunci mergi pe drum. Există camioane și tancuri KamAZ acolo”, spune Pavlov.
„Ca urmare, plutonul nostru 2, șapte oameni (avem deja experiență) a avansat separat. În primul rând, un grup de patru persoane, iar eu, ultimul dintr-un grup de trei persoane. Am ajuns la tancuri, dar era un singur tanc. Ni s-a spus de către tachiști că toți ofițerii au plecat deja, camioanele KamAZ au plecat toate: Mergeți pe jos la Svatov. Și așa am mers la Svatov.”
Noaptea târziu, continuă Pavlov, cei care se retrăgeau au ajuns la punctul de control de la intrarea în Svatovo, unde „voluntari” le-au blocat drumul. Soldații au fost nevoiți să petreacă noaptea la o benzinărie din apropiere, chiar pe trotuar, din această cauză mulți s-au îmbolnăvit, nu aveau medicamente la ei.
Nici în dimineața următoare nu li s-a permis să intre în Svatovo. Apoi, comandantul companiei a 5-a, locotenentul Dmitri Vodnev, a mers să caute comandanți, dar a găsit doar ofițeri de poliție militară și le-a spus despre retragere. După aceea, potrivit lui Pavlov, la benzinărie a venit comandantul Districtului Militar Central, general-colonelul Alexander Lapin, care conducea apărarea în regiunea Svatovo.
„Se pare că poliția militară l-a informat deja pe generalul colonel Lapin”, își amintește Pavlov. „A sosit, a pus un pistol [la cap] comandantului companiei a 5-a, singurul ofițer superior. Cel mai probabil a fost luat și bătut. Erau bodyguarzii lui Lapin, cinci sau șase persoane.
Apoi l-au adus din nou pe [Vodnev] pentru a ne convinge să mergem înapoi pe front, dar el a spus: Băieți, nu pot face asta. Din nou am fost aliniați la o benzinărie, în fața punctului de control din Svatovo. A început să strige la noi: sunteți dezertori, sunteți trădători ai patriei. Deși la început ne-a spus că am făcut totul bine, ne-am retras, ne-am salvat viețile. Când și-au dat seama că nu aveam de gând să ne întoarcem în acel loc, au început insultele.”
Pe lângă Lapin, „un ofițer politic”, colonelul Rumiantsev a venit să-i mustre pe mobilizați. Dar, de îndată ce gărzile lui Lapin, spune Pavlov, au observat o dronă pe cer, ofițerii au plecat, lăsându-i, „aproximativ 50 de oameni”, în aer liber, sub protecția a doi polițiști militari.
A doua zi dimineața, „durul” colonel Rumiantsev a venit din nou la mobilizați și le-a cerut soldaților să se întoarcă în prima linie. După el au început să vină mercenari din PMC Wagner, ca să-i convingă să se întoarcă pe linia frontului. Doi frați au fost singurii care au plecat cu mercenarii.
Apoi, cei mobilizați au putut să-și contacteze familiile. Pavlov crede că acesta este motivul pentru care au fost trimiși în regiunea Belgorod: mai întâi într-o tabără de lângă satul Hohlovo, apoi la unitatea militară nr. 22263 „în satul Soloti”. Potrivit lui Pavlov, acolo, locotenentul Vodnev, singurul dintre toți, a scris un refuz de a participa la ostilități; după aceea, după cum li s-a spus soldaților, „a fost băgat într-un centru de arest preventiv și i se face un dosar”.
De fapt, a aflat mediazona, Dmitri Vodnev, care a fost amenințat de generalul colonel Alexander Lapin cu un pistol, nu a refuzat să participe la război, ci a cerut doar să fie transferat într-o altă unitate. Nu se află într-un centru de arest preventiv, dar este într-adevăr arestat: din 16 octombrie, este închis în biroul comandantului din Valuiki, pe teritoriul aceleiași unități nr. 22263. Nu există acuzații aduse împotriva lui. Tatăl locotenentului, Vladimir Vodnev, a povestit despre asta pentru Mediazone.
Dmitri are 26 de ani. Nu a servit în armată, nu a fost pe front, dar a studiat la Academia FSB, pe care a absolvit-o cu o diplomă în „sprijinul juridic al securității statului”, spune părintele. Timp de un an, Dmitri a lucrat ca agent FSB în Balașiha sa natală, „exact în direcția Ucrainei”, apoi a decis să-și schimbe profesia și a devenit inginer de sunet.
Pe 26 septembrie, Dmitri a plecat la Naro-Fominsk, a fost numit comandantul companiei a 5-a a batalionului 1 al regimentului 423 de puști motorizate Yampolsky. Două zile mai târziu era deja lângă Belgorod.
Potrivit tatălui său, Dmitri a scos peste cincizeci de oameni din bombardamentele ucrainene, 33 dintre luptătorii săi și rămășițele împrăștiate ale altor unități. Vodnev insistă că fiul său nu este un dezertor, și-a adus compania la locul comenzii regimentului și s-a dus să raporteze că au sosit, pentru a primi instrucțiuni. Dar, în schimb, generalul colonel Lapin i-a pus un pistol la cap.
Vladimir susține că generalul l-a amenințat pe Dmitri cu o armă nu numai în fața soldaților, ci și în privat. Paznicii lui Lapin i-au legat mâinile la spate, l-a dus undeva și l-a aruncat cu fața în jos la pământ, dar nu l-au bătut. După aceea, locotenentul a fost adus din nou la restul mobilizaților.
„Au început să-l amenințe, să-l acuze, au spus că ar trebui să se întoarcă și l-au insultat, [Lapin] a spus: La naiba cu tine și familia ta. Asistenții lui au filmat cu un telefon, și i-au spus: Vom difuza totul, arătăm tuturor din școli ce sunteți…”
În urmă cu o săptămână, ChGTRK „Grozny”, apoi RBC și The Moscow Times, toate cu referire la propriile surse, au anunțat demiterea generalului colonel Alexander Lapin, comandantul grupului Centru de trupe ruse din Ucraina. El a fost apoi criticat public de Ramzan Kaîrov și Evgheni Prigojin, doi dintre oamenii cei mai apropiați de Vladimir Putin în invazia din Ucraina.
