N-ai voie sa bagi degetele in ochi, sa musti, sa dai cu cotul la cap sau sa atentezi la organele genitale ale partenerului. In rest, esti liber sa actionezi cum vrei. Intr-un cuvant, MMA (Mixed Martial Arts) sau “Free style”, cum este cunoscuta mai ales peste hotare, reprezinta genul de lupta in care poti “sangera” in toate stilurile posibile. Un singur roman a reusit sa sparga gheata, fiind invitat la marile competitii din Japonia si Europa. Un veritabil ”Hercule” de 170 de kilograme si “dotat” cu un brat cu circumferinta de peste o jumatate de metru! Oradeanul Alexandru Lungu (32 de ani) se pregateste in prezent pentru al treilea meci de Pride, ce va avea loc la sfarsitul lunii septembrie, in Anglia.
”Uriasul” din Oradea n-a descoperit sportul de ieri, de azi. Barbatul care de ceva vreme s-a indreptat spre luptele la care sunt invitati doar durii planetei este unul dintre cei mai va-lorosi practicanti de judo din Romania, sport caruia i-a spus adio in 2002. Diferenta este ca, in noul gen de competitii la care participa, regulile sunt doar orientative.
“Trebuie sa-ti lovesti adversarul imediat cum ai ocazia, nu e de ajuns doar sa-l imobilizezi, pentru ca atunci are timp sa-si revina. Obiceiurile pe care le-ai capatat din judo, lupte, box sau karate trebuie uitate cand vine vorba de MMA. Eu am inceput sa fac judo de pe la 7 ani si mi-a fost destul de dificil sa uit de reguli”, ne povesteste Sandu – asa ii spun prietenii.
„In ring se dezlantuie fiara din mine”
Ca sa practici MMA nu ai nevoie sa fii foarte inalt, cum se cere in K1, dar ideal ar fi sa ai cam 110 kg. Fiind un sport extrem de solicitant si de periculos in acelasi timp, e bine sa ai posibilitatea de a te misca foarte usor. Dar Sandu a sarit de mult de limitele ideale. Nu poti sa te abtii de la un “uoau” si sa nu ramai cateva secunde cu gura cascata atunci cand il vezi. Un munte de om, de 1,82 m, 170 kg si cu un brat ce masoara 60 cm in circumferinta nu te poate lasa indiferent. Cand iese pe strada, in Oradea, toata lumea intoarce capul dupa el. E una din figurile populare ale orasului. Dar pe cat de fioros pare, Sandu are calmul unui ardelean autentic. “Nu-mi explic cum functioneaza, dar cred ca atunci cand sunt in ring se dezlantuie fiara din mine, ma eliberez de energie”, incearca Sandu sa impace aceasta contradictie, destul de bizara si pentru el. Si cele 11 tatuaje care-i acopera corpul completeaza imaginea de “killer”. Dar doua sunt mai importante, pe partea exterioara a antebratelor avand inscriptionate cu litere grecesti numele fiicei Alexandra-Jessica (4 ani) si al sotiei Loredana. De asemenea, consoarta sa are tatuat pe ceafa cuvantul luptator reprezentat doar prin doua litere chinezesti.
Pentru “Mega Vampire” – porecla ce si-a capatat-o in Japonia, la Pride -aceste lupte sunt doar o pasiune practicata in timpul liber, el fiind antrenorul echipei de judo Oradea “CSM Liberty”. De cele mai multe ori, el se pregateste alaturi de lotul sau 4 ore zilnic. Pe vremea cand s-a lasat de judo, facea impins la piept si cu 300 kg, dar acum greutatile mari nu-l mai avantajeaza. “Imi iau din mobilitatea de miscare. Eu acum am nevoie de rezistenta”. Cand e ziua de “facut picioare”, poate lucra la presa cu 1.000 kg, dupa cum spune el, asta insemnand ca-si pune toate greutatile, plus cativa baieti din sala. Inainte de competitii, regimul alimentar e si el o prioritate. Fara ciorbe si grasimi, dar multe gratare de pui. Nimeni nu si-ar putea inchipui cum acest gigant mananca la micul dejun doar o banana.
A fost campion mondial la judo
Descoperit de Marius Vizer, oradeanul Alexandru Lungu e unul dintre cei mai valorosi sportivi din istoria judo-ului romanesc. Pe lista lui de victorii fi-gureaza titlurile de campion mondial si european de tineret, medalie de bronz la Campionatele Europene de seniori, medalie de bronz la Campionatele Mondiale Militare, titlul de campion balcanic, castigator al unor turnee internationale de categoria A, iar in 1992 a reusit sa cucereasca titlul de campion mondial la sambo, o combinatie dintre lupte si judo.
Primele campionate, in anii ’90
Pride-ul este pentru cine vrea sa vada sange. Campionatele Pride fac parte din genul de lupte care au aparut la inceputul anilor ’90 sub denumirea “free fight” deoarece, pentru un plus de spectaculozitate si agresivitate, combina lupta clasica din picioare (box, kickbox) cu lupta la sol (lupte, judo sau jiu-jitsu).
Noul stil a avut o priza fantastica la public, care a putut vedea campioni de box infruntand maestri de arte martiale, si s-a extins curand in toata lumea. Daca la inceput nu existau principii sau categorii de greutate aproape deloc, treptat s-au introdus reguli minimale pentru a transforma miscarea intr-un sport. Prima gala Pride s-a tinut la 11 octombrie 1997 la Tokyo, unde s-au batut brazilianul Rickson Gracie (maestru jiu-jitsu, multiplu campion in competitii free-fight) si japonezul Nobuhiko Takada (campion in wrestling-ul profesionist). Manusile clasice de box au fost inlocuite de unele mai mici, cu degete, pentru a avea priza in lupta la sol. Meciul dureaza 20 de minute, avand o prima repriza de 10 minute si alte doua de cate 5 minute, cu pauze de 1 minut intre ele. De asemenea, exista doar doua categorii de greutate: sub si peste 93 de kilograme.