Washington Post: În așteptarea ajutorului occidental, unii ucraineni luptă cu arme sovietice mai bătrâne decât ei. Un progres pe front în aceste condiții este imposibil

Armele lui Ali Pîrbudagov sunt depozitate undeva sub copacii acoperiți cu plase de camuflaj. Toate sunt mai bătrâne decât el, datând din perioada în care Ucraina și Rusia luptau împreună în Armata Roșie. Acum, Pîrbudagov trebuie să le folosească împotriva trupelor rusești care atacă necontenit, folosind echipamente mai moderne.

„Acesta este din 1987”, spune Pîrbudagov, un militar în vârstă de 34 de ani, în timp ce lustruiește capota unui obuzier autopropulsat 2S1 Gvozdika.

„Există și altele mai vechi. Aceasta este, de fapt, una dintre piesele mai noi”, explică el, în discuția cu Washington Post.

În timp ce țările occidentale au început să trimită arme mai bune în Ucraina, acestea pot ajunge cu întârziere, lăsând unele unități, cum ar fi Brigada separată de asalt montan 128, a lui Pîrbudagov, să lupte cu echipamentele moștenite din epoca sovietică.

Aceste arme necesită multe reparații, se plânge el, și piese care nu sunt ușor de găsit. De cealaltă parte a liniei frontului, inamicii lui Pîrbudagov folosesc adesea același tip de obuzier, dar o variantă actualizată, care este cu 15 ani mai nou și are un tun mai mare.

Ucraina încă așteaptă o parte din armele promise

Noile sisteme de artilerie oferite de aliații occidentali ajung la brigăzile de artilerie sau în zonele cu prioritate sporită, cum ar fi regiunea Donbas din estul Ucrainei, unde luptele au fost cele mai intense.

Dar diferențele dintre dotarea unităților militare sunt și rezultatul faptului că Ucraina încă așteaptă o mare parte din armamentul care i-a fost promis.

Statele Unite și Germania, spre exemplu, au livrat până la 1 iulie mai puțin de jumătate din ajutorul militar pe care l-au anunțat, potrivit datelor Institutului Kiel pentru Economie Mondială, care a urmărit contribuțiile țărilor și livrările de arme către Ucraina.

În timp ce oficialii ucraineni sunt recunoscători pentru orice ajutor militar – și numai Washingtonul a oferit peste 8 miliarde de dolari în ultimii ani -, aceștia și-au exprimat, de asemenea, frustrarea față de întârzierile înregistrate, într-un moment critic al războiului, când Moscova pare vulnerabilă.

Richard Moore, șeful serviciului britanic de informații, a declarat săptămâna trecută că este posibil ca Rusia să „rămână fără energie” în următoarele săptămâni, pe fondul lipsei de forță de luptă și de material.

Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), un think-tank cu sediul la Washington, a remarcat, de asemenea, „dificultatea extremă” pe care o întâmpină în mod frecvent trupele rusești atunci când încearcă să cucerească bucăți mici și relativ nesemnificative de teritoriu, pe parcursul a săptămâni sau luni de luptă.

Aceste limitări vor crește pe măsură ce unitățile rusești se vor degrada, în timpul asalturilor asupra satelor mici, au subliniat experții ISW.

În condițiile în care trupele rusești sunt întinse de-a lungul unei lungi linii a frontului, ucrainenii au avut cel mai mare succes în recuperarea teritoriului de-a lungul axei sudice – o contraofensivă care este vitală pentru îmbunătățirea poziției Ucrainei în orice negocieri viitoare pentru încheierea conflictului.

„Sperăm cu adevărat că foarte curând vom ataca”

Dar Pîrbudagov și alți soldați din unitatea sa de artilerie autopropulsată din apropierea liniei de front din sud-estul regiunii Zaporojie au explicat că nu pot avansa cu armele pe care le au în dotare. Și că cel mai bun lucru pe care îl pot face este să își mențină poziția actuală.

„Sperăm cu adevărat că foarte curând vom ataca”, spune Pîrbudagov.

În ultima vreme, războiul a devenit un joc de-a șoarecele și pisica între unitățile de artilerie. Fiecare tabără folosește drone pentru recunoaștere, care identifică țintele de atac.

Pentru ucraineni, asta înseamnă să își mențină armele constant camuflate și să se miște rapid. Principalele lor ținte sunt artileria și depozitele de muniții rusești – orice ar putea să facă o breșă în avantajul semnificativ al Moscovei în materie de armament.

Obuzierele moderne ale Rusiei au sisteme care pot corecta automat factorii de teren și de vreme, ceea ce le face mai precise decât pe cele ale Ucrainei, care trebuie ajustate manual.

Ucrainenii blocați cu artileria din epoca sovietică sunt, de asemenea, în criză de muniție, deoarece obuzierele mai vechi folosesc proiectile de calibru diferit, care sunt produse cu greu în afara Rusiei.

Acest lucru înseamnă că soldații ucraineni trebuie să fie mai selectivi cu țintele lor, în timp ce inamicul poate trage fără discriminare – de până la cinci ori mai multe obuze, potrivit militarilor din unitatea lui Pîrbudagov.

„Sunt zile în care totul este calm, soarele strălucește și este cald”, spune Victor Troșki, artilerist în Brigada 128. „Și uneori primim între 80 și 100 de obuze pe oră”, adaugă el.

„S-ar putea să primim și noi ceva”

Victor Troșki era profesor la Universitatea Națională Uzhhorod, din vestul Ucrainei, atunci când Rusia a invadat pe 24 februarie. În calitate de profesor, era scutit de serviciul militar, dar a ales totuși să lupte.

Atunci când are o conexiune stabilă la internet, el încearcă încă să își ajute studenții la studii. Comandantul său l-a rugat să îl mediteze pe fratele său de 12 ani.

Abilitățile matematice pot ajuta strategia artileriștilor, spune el, dar există limitări care nu pot fi depășite.

În timp ce Rusia poate trage – și deseori trage – la discreție, ucrainenii spun că încearcă să aibă mai multă grijă, atât pentru a-și conserva obuzele, cât și pentru a proteja civilii care trăiesc sub ocupație.

Forțele rusești se poziționează adesea în zone populate ca o formă de acoperire. „Atingerea unei ținte precise cu o singură lovitură nu este atât de ușoară”, explică Troșki. „Un pic mai la stânga sau la dreapta ar putea fi o clădire rezidențială”, adaugă el.

El și alți camarazi din unitatea sa studiază ocazional tipurile de sisteme de artilerie mai noi pe care le-ar putea primi în curând – orice ar putea accelera eventuala pregătire. Ce anume vor primi și când vor sosi armele rămâne de văzut.

„S-ar putea să primim și noi ceva”, spune Mikola Bezkrovnii, comandantul adjunct al unității lui Troșki.

„Avem ceea ce avem, dar există un număr mare de sisteme de artilerie similare din Cehia, Slovacia și Polonia pe care ni le pot transmite pentru a le înlocui pe cele care au fost distruse”, explică ofițerul.

Brigada 128 a primit totuși recent o nouă piesă de echipament modern. Membrii săi au confiscat un vehicul de luptă inamic BMP-3 cu mai puțin de 5.000 de kilometri parcurși.

L-au dus la un atelier auto improvizat pentru reparații și plănuiesc să acopere cu vopsea simbolul „Z”, al invaziei ruse. În curând, spun ei, vehiculul va fi din nou pe linia frontului, dar de partea lor.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE