În Centrul Bucureștiului, „magazinul Faptelor Bune” I-a Dat O Mână De Ajutor Lui Moș Crăciun. „1.100 De Copii încălțați”

În inima Bucureștiului, la o sută de metri de Mitropolie, există un magazin care se etichetează drept unul „de fapte bune”. Conceput inițial ca una dintre „sucursalele locale” ale lui Moș Crăciun, „La Taica Lazăr” a ajuns să sprijine diverse comunități pe toată durata anului. E drept, donațiile sunt mai consistente și mai generoase cu ocazia Sărbătorilor de iarnă.

Tot mai mult de la an la an

Magazinul, organizat ca o consignație din anii 90, adună obiecte noi sau „reciclate” – curățate, dezinfectate și spălate – care să fie scoase la vânzare, comercializate, iar cu banii obținuți să fie susținuți comunitățile mici sau copiii nevoiași din zone defavorizate în mod real. Conceptul s-a extins în cei patru ani de existență, comunitatea celor dispuși la simple fapte bune s-a mărit, astfel că se strâng și daruri, și obiecte folositoare pentru a colora Crăciunul celor sărmani.

Libertatea a prezentat anul trecut povestea magazinului de fapte bune, care s-a extins în 2021 și și-a mărit aria de abordare.

Recomandări

AFACEREA METROUL. Bacșișul lăsat statului român de „milionarul fără chip”, după ce a solicitat oprirea procesului privind mita de 1 milion de euro cerută pentru deblocarea lucrărilor la metroul din Drumul Taberei

Forfota lunii cadourilor

Luna decembrie aduce la „Taica Lazăr” forfota din atelierul lui Moș Crăciun. Nu doar zumzăială și clienți, pe fondul sonor al colindelor tradiționale românești, ci și foarte multă muncă. Pentru a face o faptă bună e nevoie de multă răbdare, nu doar devotament, de efort fizic, nu doar zâmbete. Pachetele umplu încăperile, oamenii sunt disponibili la a face multe donații, în spiritul Sărbătorilor, dar acest „charity shop” este ținut de Raluca Tănase-Smuc și de soțul ei.

Femeia are 35 de ani, dintre care a adunat 19 ani de serviciu de caritate, din momentul în care a fost inițiată în acest domeniu de către o măicuță scoțiană din ordinul Sisters of Mercy. Mai sunt și câțiva voluntari care mai pun umărul, fiindcă foarte multele cutii nu se cară, fie și până la microbuz, doar cu zâmbetul pe buze. Plus liceenii care vin frecvent în grupuri în vizită și să mai dea o mână de ajutor.

Recomandări

„Cum îndrăznește cineva să pună în pericol examenele naționale?” Iohannis îi acuză pe liderii de sindicat și spune că profesorii „au primit tot ce au cerut”

Cum se distribuie darurile

„Comunitatea noastră este în continuă expansiune. Lumea ne cunoaște ca un magazin cu lucruri bune și care face fapte bune, de unde nu doar poți să-ți cumperi ceva, dar acel «ceva» susține mai multe cauze și pe alți oameni. Numai în octombrie am trimis patru microbuze pline cu ajutoare, în Cluj, în Ialomița, în Ilfov. Am reușit anul acesta să facem legătura cu asociații mai mici, care fac legătura cu comunități mai mici și preiau ei cutiile și le duc la familii. De exemplu, este o familie formată din zece persoane undeva la marginea unei comune, știu ei și se duc acolo. Ceea ce simplifică misiunea tuturor. Am creat o mică rețea, care elimină timpii pierduți. E bine că poți distribui astfel bunurile respective pentru mai mulți oameni care au nevoie”, a povestit Raluca pentru Libertatea, în timp ce recomanda o rochie unei doamne la a doua tinerețe, apoi făcându-i cadou o felicitare de Crăciun unui bărbat care a achiziționat cadouri pentru cei mici de acasă.

Recomandări

CORESPONDENȚĂ DIN MOLDOVA. Premierul Belgiei, Alexander de Croo, despre eforturile europene ale României: ”Le-a făcut într-o manieră incredibilă”

Ce conține o cutie

Printre portocale, multe cărți și obiecte vestimentare recondiționate, așezate cuminți în sacoșe, mari și mici, în cutii de cadou, femeia a explicat cum merge proiectul său de suflet. Soțul e la casa de marcat, și-a făcut timp doar câteva zeci de secunde pentru o fotografie. „Inițial, prin campania «Copii, ghete și șosete» ne-am propus să încălțăm în jur de 400 de copii. Am reușit să încălțăm 1.100 de copii, asta însemnând minimum o pereche de ghete noi, șosete, dezinfectant de mână, o jucărie și dulciuri. Ziua le primeam, noaptea făceam cutiile, le așezam cum puteam prin magazin, ca să putem apoi să primim și clienții aici. Erau munți de cutii. Am făcut parteneriate cu «Protecțiile copilului», am trimis în Pitești, în Câmpulung, doar în București o sută de cutii copiilor care sunt în grija asistenței sociale”, s-a confesat Raluca.

Pe toată harta României

Asociația a preluat și două cluburi sportive care au și copii mai săraci, în Hunedoara și în Iași, apoi a trimis pachete în Călărași, la Buzău, la Rădăuți. Raluca Smuc este mândră că a putut ajuta și de 1 Iunie, dar și în septembrie, când se începe școala. „Am preluat două școli din Buzău, 550 de copii în total, mergem cu daruri, dar și cu cărți, fiindcă intenționăm să facem un centru educațional acolo, la sat”, a mărturisit femeia.

Doar în mediul online, pe Facebook, comunitate „Taica Lazăr” a ajuns la 22.000 de urmăritori, dar nu e vorba doar de like-uri. „Oamenii vin la magazin, donează, sunt interesați să revină cu noi ajutoare. Dacă au căpătat încredere, oamenii vin și donează. Se resimte că e altceva în pandemie, noi doar am încercat să facem din acest magazin o oază de fapte bune, ca oamenii să vină, să se simtă bine și să-i ajute pe cei ce nu au posibilități”, a comentat Raluca.

Istoricul lui Taica Lazăr

„Taica Lazăr” nu este doar un nume de magazin, de charity shop. Taica Lazăr era un evreu cunoscut în breasla negustorilor după Primul Război Mondial. Avea o afacere cu haine second-hand. Umbla prin cartier cu un căruț pe două roți, strângând haine vechi, lua de la cucoane, spăla și aranja obiectele, apoi le vindea. În câțiva ani, de la câteva cârpe aranjate pe pământ, a ridicat câteva tarabe în zona Bazaca. Taica Lazăr a dispărut după anii ‘50, dar alți comercianți au preluat numele, fiindcă dădea bine ca afacere. Comerciantul contribuia și la zestrea fetelor sărace din comunitatea sa.

Conform site-ului bercenidepoveste.ro, care s-a inspirat din povestirile lui Liviu Miron, reporterul „Realității ilustrate” (15 octombrie 1931), „de la dânsul și-au luat toți comercianții de mărfuri second-hand maniera de lucru. Când cumpărau, se prefăceau ocupați, plictisiți și neinteresați, iar când vindeau aruncau încolo și-ncoace cu glume, snoave și pilde, de ziceai că-s enciclopedii ambulante. Erau unși cu toate alifiile, iar clienții lor, dintre bucureștenii cel mai puțin înstăriți, nu prea aveau de ales nici când voiau să-și vândă din hainele vechi pentru câțiva bănuți, nici când aveau nevoie să se-nnoiască”.

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro