Îndemnul unui expert OMS pentru România: „Sunteți la o probă în viața unei națiuni. Ar trebui să vă țineți de mână și să urcați împreună muntele”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Decidenţii trebuie să aibă o singură voce, iar acea voce trebuie să fie bazată pe dovezi ştiinţifice”, afirmă dr. Dorit Nitzan, director de urgenţe la Biroul Regional OMS Europa, într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului Libertatea. Ea spune că unele țări nu au vaccin. Dar noi avem. Ea spune că unele țări nu au capacitatea sistemului medical de a înfrunta pandemia Covid. Dar noi o avem. Și atunci ce se întâmplă? Interviul în Libertatea.
Cuprins:
În urmă cu câteva zile, OMS Europa își trimitea unul dintre experți în România, pe dr. Heather Papowitz, pentru a analiza la firul ierbii situaţia drastică a pandemiei la nivel naţional şi motivele care au condus la rata mică de vaccinare.
Misiunea face parte dintr-o serie de eforturi pe care le face Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru a sprijini România (şi alte ţări) în gestionarea crizei medicale. Dincolo de consecinţele pe plan naţional, această criză reprezintă o ameninţare şi pentru restul Europei.
În acest context, Libertatea a vorbit cu dr. Dorit Nitzan, director pe urgenţe la Biroul Regional OMS, despre priorităţile pe care ar trebui să le aibă ţara noastră pentru a soluţiona criza.
Nitzan: „România nu e o ţară care ar fi trebuit să rămână în urmă”
Libertatea: România este într-un vârf pandemic, cu recorduri la infecţii şi decese. Din perspectiva dumneavoastră, care sunt cauzele principale pentru care am ajuns aici?
Dr. Dorit Nitzan: La nivelul OMS, nu avem în acest moment întregul tablou. Le propunem statelor să deruleze ceea ce noi numim „intra-action review”, adică să evalueze în timp real răspunsul la pandemie. E o modalitate de a nu căuta vinovaţi, ci de a privi înainte, încercând mereu să corectezi din mers.
Cred că România are capacitatea, competenţele, know-how-ul pentru a face faţă cu succes pandemiei. Nu e o ţară care ar fi trebuit să rămână în urmă. E foarte important să ne amintim asta.
Multe ţări au fost lovite de pandemie, nu doar România, şi mereu a fost vorba de o combinaţie: răspunsul autorităţilor, complianţa oamenilor la recomandări şi măsuri, şi, desigur, încrederea (în comunitatea medicală, în autorităţi). Este foarte important ca încrederea să fie dezvoltată în timp. În anumite ţări lipseşte capacitatea, dar nu aceasta cred că e problema în România.
Suntem într-adevăr îngrijoraţi pentru că, în România, sunt mulţi oameni care se opun deciziilor şi recomandărilor făcute.
- Ceea ce e reflectat de rata scăzută de vaccinare.
- Acoperirea vaccinală în sine este tot o combinaţie: între disponibilitatea şi accesibilitatea vaccinurilor şi intenţia, promptitudinea oamenilor de a se vaccina. Sunt ţări care au disponibilitatea (au dozele de vaccin), dar poate că au probleme cu accesul; sau oamenii se opun vaccinării şi sunt sprijiniţi de vectori importanţi în ţară. Acestea sunt ţările în care explodează numărul de cazuri de COVID.
- Care credeţi că ar trebui să fie priorităţile României în prezent pentru a controla criza?
- În primul rând, dovezile ştiinţifice sunt cele care trebuie folosite pentru a ghida decidenţii. E esenţial un acord foarte bun la nivelul celor care fac politicile.
Decidenţii trebuie să aibă o singură voce, iar acea voce să fie bazată pe dovezi ştiinţifice.
Ţările care merg cel mai bine sunt cele care colectează datele, iar cei care fac politicile le analizează şi spun, pe baza lor: asta trebuie făcut, nu se ceartă între ei despre ce trebuie făcut.
Dacă ne uităm la partea pozitivă, sunt oameni care vor să fie vaccinaţi, să-şi salveze vieţile, să se protejeze pe ei şi pe cei la risc de boală sau de COVID de lungă durată. Aceşti oameni trebuie să beneficieze de tot sprijinul să se vaccineze. Aşadar, să ne concentrăm pe cei gata de acţiune. Să verificăm dacă au acces în zonele rurale. Să ne asigurăm că orice persoană care vrea acces la vaccin o să-l poată obţine cât de repede cu putinţă.
Cealaltă zonă vitală e accesul la testare. E foarte important ca fiecare om să-şi poată asuma responsabilitatea pentru sine însuşi şi să aibă acces la teste gratuite sau foarte ieftine pe cât posibil, la nevoie. Dacă o persoană crede că a fost expusă la virus sau are simptome, sau vrea să viziteze un vârstnic, de exemplu, atunci trebuie să se poată testa gratuit sau ieftin.
Nu în ultimul rând, e foarte important să avem măşti oriunde suntem împreună, mai ales în spaţii aglomerate sau închise, să protejăm vârstnicii şi pe lucrătorii din domeniul medical. Vrem să ne asigurăm că vaccinurile ajung în primul rând la cei cu risc mare.
- România a început deja de acum o lună să dea doza „booster” („doza 3”), chiar dacă două treimi din populaţie sunt încă nevaccinate. Credeţi că a fost o decizie prematură?
- Nu aş vrea să critic decizia României. Dar OMS a remarcat de mai multe ori lipsa de echitate pe plan mondial (sunt ţări cu acces foarte redus la vaccin, n.r.) şi cerem ca dozele 3 să fie date întâi celor la risc mare: vârstnici sau imunocompromişi, iar restul vaccinurilor fie date celor care au nevoie de prima şi a doua doză.
- Vineri, 22 octombrie, a fost o zi bună în privinţa vaccinării, record, cu peste 128.000 de doze administrate.
- Am văzut şi vă felicit! Odată ce românii se vor lua unii pe alţii de mână şi se vor mişca împreună, veţi avea rezultate fantastice.
Sunteţi la o probă în viaţa unei naţiuni, când ar trebui să vă ţineţi de mână şi să urcaţi cu toţii muntele împreună. Nimeni nu-l poate urca singur, nu e bine.
Acces la testare pentru toată lumea
- Rata de pozitivare a testelor COVID se află, constant în ultimele săptămâni, între 20 şi 30%. Putem spune că este un semnal că nu testăm suficient de mult? Ştim că în 2020, OMS transmitea ţărilor că o rată de pozitivare optimă e undeva la 10%, adică pentru fiecare caz confirmat, să mai fie 9-10 teste negative.
- Ratele de pozitivare mari pot să însemne şi că sunt prea puţine teste, şi că numărul oamenilor bolnavi este foarte mare. OMS cere ţărilor să testeze pe cât de mult posibil, mai ales persoanele simptomatice. Toată lumea trebuie să aibă acces la test, iar testarea vine la pachet cu izolarea, carantinarea.
- Dar rata de pozitivare este un reper să ne dăm seama dacă facem destule teste. În ceea ce priveşte testele PCR, facem abia un sfert din capacitatea totală anunţată de guvern.
- Da. Şi întrebarea e cine e testat şi cum? Oamenii pot merge singuri la testare sau au nevoie de o trimitere de la medic? Ne uităm la diferite ţări şi diferite modele. În Danemarca, de exemplu, oricine se poate testa gratuit. Şi mulţi oameni care nu sunt simptomatici, dar care ştiu că poate au fost pe lângă cineva care a tuşit sau au mers la un eveniment cu mai mulţi oameni şi vor să fie siguri că nu au luat infecţia, merg să se testeze.
Sigur că e mai scump, e mai puţin eficient, dar protejăm astfel populaţia. Trebuie să găsim un echilibru, să ne asigurăm că cei simptomatici şi contactele lor şi oricine are o mică suspiciune că poate a luat virusul pot avea acces la testare gratuită sau măcar un preţ foarte mic pentru test. Şi pentru fiecare pozitiv, trebuie depistate toate contactele şi izolate. Ar ajuta enorm.
- Care ar trebui să fie rolul Bisericii şi al liderilor religioşi într-o criză sanitară cum traversează România azi?
- La OMS, lucrăm foarte strâns cu organizaţiile religioase, pentru că religiile au un rol-cheie în vieţile noastre. E foarte important ca liderii religioşi să înţeleagă că, prin mesajele lor, pot salva vieţi şi pot ajuta oamenii să-şi păstreze un nivel de trai decent. Dacă facem ceea ce trebuie, societăţile pot continua să funcţioneze, oamenii pot merge la muncă, va fi mai puţin stres, ceea ce va ameliora sănătatea mintală, copiii pot avea parte de educaţie. Din toate aceste motive, e important ca liderii religioşi să-şi asume responsabilitatea. Şi mulţi lideri din întreaga lume sunt cu noi.
„Viaţa cu COVID e despre noi, despre cum avem grijă de noi şi de vecinii noştri şi de cei pe care-i iubim”
- Tocmai au fost anunţate măsurile de control al pandemiei în România pentru următoarele 30 de zile, dar bisericile sunt exceptate de la majoritatea restricţiilor. Cât de dăunătoare se pot dovedi aceste standarde duble mai ales că majoritatea celor care merg la slujbe sunt oameni vârstnici, deci la risc?
- România nu e singura care a procedat aşa. Multe ţări, din cauza respectului pentru religie, încearcă să nu se atingă de acel domeniu, să nu vină cu reguli acolo din afara bisericii, dar, având în vedere că ne luptăm cu un duşman serios, greu de învins, vrem şi aşteptăm ca bisericile să ia singure aceste decizii. Nu e nevoie ca guvernul să le impună aceste reguli. Şi bisericile pot impune singure aceste reguli în spaţiile lor.
Lucrăm cu multe organizaţii religioase şi multe din ele au decis singure, în propriile congregaţii, să aplice restricţiile menţionate. Un fel de-a le spune credincioşilor: „Vă rugăm să faceţi aşa, vrem să fiţi în viaţă şi să rămâneţi cu noi”.
Asta e parte din problema cu COVID: ne uităm mereu în sus, arătăm cu degetul, dar multe din probleme sunt direct în mâinile oamenilor. Mai puţin accesul la servicii medicale, accesul la serviciile de testare, deciziile macro. Însă viaţa cu COVID e şi despre noi, despre cum avem grijă de noi şi de vecinii noştri şi de cei pe care-i iubim.
- Ce detalii ne puteţi da despre misiunea OMS în România?
- Delegăm experţi în diferite ţări unde e nevoie de ajutor. Ajutorul poate fi ghidaj, suport în decizii, dar şi mai concret, de exemplu, aparatură. Dr. Heather Papowitz e în ţară, ne va putea spune ce are nevoie România: oxigen sau alte echipamente, sau expertiză. În anumite ţări, din cauza situaţiei actuale, sistemele de sănătate trebuie să improvizeze şi unităţi de primiri urgenţe în afara spitalelor, în corturi. Să sperăm că nu ajungem la asta în România, dar, dacă va fi aşa, experţii noştri ştiu ce trebuie făcut.
- Ce înseamnă criza actuală din România pentru restul Regiunii Europene OMS? Ce provocări ridică din perspectivă europeană?
- Noi suferim cu toţii cu fiecare ţară sever afectată de COVID. Sunt ţări care gestionează mai bine pandemia, iar altele se chinuie. Unele pe termen scurt, dar se adună şi rezolvă - şi sunt sigură că aşa va fi în România. În alte ţări, din cauza unor sisteme medicale foarte slabe, a unor mecanisme slabe de management al crizei, vedem că durează mult să se scadă amploarea valului 4.
Pentru noi, România e o ţară despre care sperăm să iasă rapid din acest impas. Ştim că puteţi. Tatăl meu este din România, e născut în Bucureşti, aşa că inima mea e cu voi. Vreau să reuşiţi şi vreau ca românii să fie solidari şi să aibă grijă unul de celălalt.
Foto: EPA
