Ce trebuie să învețe Europa de la China după retragerea SUA. Pașii necesari pentru independența geopolitică

Creșterea puterii militare

La începutul anilor ’90, conducerea Chinei a lansat o modernizare majoră a armatei sale. Banca Mondială estimează că cheltuielile chineze pentru apărare au crescut de la aproximativ 12 miliarde de dolari în 1993 la aproximativ 296 de miliarde de dolari în 2023 – o rată anuală de creștere de peste 11% pe an, comparativ cu aproximativ 3,5% în SUA în aceeași perioadă.

În consecință, China conduce acum cea mai mare forță navală din lume după numărul de nave, iar Beijingul a dezvoltat, de asemenea, sisteme moderne de rachete și drone, inclusiv rachete hipersonice, cele mai avansate sisteme de rachete din lume.

Planul de 800 de miliarde de euro pentru reînarmarea Europei

Uniunea Europeană și Marea Britanie sunt deja pregătite să își majoreze semnificativ cheltuielile militare, acum că SUA și-au suspendat sprijinul pentru lupta Ucrainei împotriva Rusiei.

Premierul britanic Keir Starmer a declarat la 25 februarie că Marea Britanie va încerca să crească cheltuielile pentru apărare la 3% din PIB.

Friedrich Merz, probabil viitorul cancelar al Germaniei, a subliniat, de asemenea, dorința sa de a crește semnificativ cheltuielile pentru apărare. El a lansat ideea unui fond de urgență pentru apărare de 200 de miliarde de euro, pe lângă fondul existent de 100 de miliarde de euro.

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Totuși, analiștii din domeniul apărării citați de reputatul cotidian New York Times vor să vadă cum va lucra UE cu Marea Britanie și Norvegia, care nu fac parte din bloc.

Programele militare de înzestrare derulate în comun au întârzieri mari

Marți, Comisia Europeană a propus împrumuturi comune în valoare totală de 150 de miliarde de euro, ca parte a unui efort de 800 de miliarde de euro pentru creșterea capacităților de apărare ale blocului comunitar.

Este posibil însă ca Europa să fie nevoită să gândească mult mai mult, deoarece, chiar și cu aceste fonduri suplimentare, va avea nevoie de mulți ani – și chiar zeci de ani – pentru a-și reconstrui armata.

De exemplu, potrivit previziunilor Institutului Kiel, Germaniei i-ar trebui până în 2038 pentru a atinge nivelul producției de avioane de luptă de acum 20 de ani și până în 2121 pentru a obține o creștere comparabilă a producției de obuziere de artilerie.

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Dezvoltarea unui avion de vânătoare de generația a VI-a în cadrul programului FCAS (Future Combat Air System), cu implicarea mai multor companii din Germania, Franța și Spania, precum și proiectul comun franco-german pentru un tanc de nouă generație (cunoscut și sub numele de EMBT), este din ce în ce mai puțin realist din cauza scepticismului tot mai mare pe care îl manifestă Parisul.

Și Eurotankul, Tancul Principal de Luptă Terestră (MGCS), ce va fi dezvoltat de industriile de apărare din Franța și Germania, rămâne un proiect crucial pentru viitorul forțelor terestre europene. Deși a fost reluat oficial în aprilie 2023, proiectul se confruntă încă cu întârzieri semnificative.

Iar cheltuielile suplimentare nu vor fi de mare ajutor, deoarece producătorii europeni de armament vor ajunge în cele din urmă la limite de capacitate.

Independența energetică

O altă vulnerabilitate pe care Europa trebuie să o abordeze este dependența sa de combustibilii fosili.

Invazia rusă din Ucraina în 2022 a arătat cum gazul natural poate fi folosit ca armă. De atunci, Europa a renunțat la gazele rusești prin conducte și a trecut la GNL. Dar o mare parte din acesta este importat din Statele Unite, astfel încât Europa a schimbat, în esență, o dependență cu alta.

Recomandări

Dezmăț financiar al partidelor. Cheltuieli de 68,4 milioane de lei, subvenții de doar 42,31 de milioane de lei. Unde s-au dus cei mai mulți bani

Și este o dependență potențial riscantă, deoarece toate semnele sugerează că președintele american Donald Trump ar fi dispus să folosească gazul ca instrument coercitiv. Prin urmare, având în vedere noile realități geopolitice, tranziția ecologică a Europei trebuie să fie accelerată.

China, cel mai mare investitor din lume în energie regenerabilă și energie nucleară

Dacă este să ne luăm după experiența Chinei, accelerarea tranziției energetice ar putea ajuta Europa să își stimuleze atât creșterea economică slabă, cât și puterea geopolitică.

China a devenit cel mai mare investitor din lume în energie regenerabilă și energie nucleară, două tehnologii care i-au redus dependența de importurile de combustibili fosili de la potențiali rivali geopolitici.

Carbon Brief a concluzionat recent că investițiile totale ale Chinei în energie solară, vehicule electrice și baterii reprezentau 10% din PIB-ul țării în 2024 și a observat că aceste sectoare ecologice majore au crescut de trei ori mai rapid decât economia chineză în general în 2024.

Europa observă deja unele beneficii în materie de costuri în urma investițiilor în energiile regenerabile.

Conform estimărilor grupului de reflecție Ember, creșterea producției de energie din surse regenerabile a redus factura UE pentru gazele naturale importate cu 53 de miliarde de euro în ultimii cinci ani. În Marea Britanie, „economia netă zero” (de exemplu, energia regenerabilă și finanțele ecologice) a crescut de trei ori mai rapid decât economia în general în 2024, a declarat Confederația Industriei Britanice.

Puterea de reglementare

În cele din urmă, UE ar putea învăța să fie un pic mai strategică atunci când creează și aplică reglementări, ceea ce China a făcut, fără îndoială, în ultimele decenii.

Deși Europa nu va încerca probabil să fie la fel de energică precum a fost China în acest domeniu, blocul comunitar are puteri de reglementare pe care le poate exercita într-un mod mai direcționat pentru a-și proiecta puterea geopolitică.

Regulamentul general european privind protecția datelor (GDPR) și Legea privind serviciile digitale (DSA) au demonstrat deja că UE poate adopta legi și reglementări care afectează companiile de pretutindeni din lume.

În special, DSA, care încearcă să reglementeze platformele de social media, are potențialul de a fi un ghimpe important în coasta companiilor de tehnologie din SUA, deoarece încălcările pot duce la sancțiuni de până la 6% din venitul global.

Având în vedere noile realități geopolitice, UE ar putea constata din ce în ce mai des că trebuie să își folosească puterea de reglementare ca monedă de schimb în fața amenințărilor comerciale sau de securitate.

Este posibil ca aceste tipuri de tactici dure să nu vină în mod natural în Europa, dar având în vedere că alte puteri majore nu par să aibă astfel de sensibilități, ar putea fi timpul ca Europa să scape și ea de ele. (analiză Reuters)

Urmărește-ne pe Google News