Insula pe care s-au construit 50 de buncăre și a fost fortificată pentru o invazie militară majoră care nu a avut loc niciodată
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Timp de ani de zile, o insulă cunoscută a fost considerată un punct strategic militar și s-au construit acolo zeci de buncăre, de teama unei invazii care, în cele din urmă, nu a mai avut loc, scrie publicația Huffington Post.
La mijlocul secolului XX, în plin context al celui de-Al Doilea Război Mondial, pe una din Insulele Canare, regimul franquist (dictatura condusă de Francisco Franco în Spania, între 1939 și 1975) a construit zeci de fortificații.
Acestea au fost făcute de-a lungul coastei insulei Fuerteventura, anticipând o posibilă ofensivă a Aliaților. Au fost ridicate peste 50 de buncăre și structuri defensive, în special pe țărmul estic al insulei.
Principala preocupare era o posibilă operațiune militară britanică, cunoscută sub numele de „Operațiunea Pilgrim”, concepută de Regatul Unit în eventualitatea în care Spania ar fi intrat în conflict de partea Puterilor Axei.
Inițiativa a pornit de la regimul franquist în anii de după Războiul Civil, într-un context de apropiere ideologică față de Germania lui Hitler.
Spania a cerut consultanță militară din partea Germaniei, iar căpitanul german Krauss a elaborat un raport cu propuneri defensive specifice pentru Canare. Construcțiile, însă, au fost realizate din materiale sărace și cu mijloace tehnice limitate.
Aceste structuri pot fi încă văzute de-a lungul coastei insulei Fuerteventura, în locuri precum Corralejo sau Parcul Natural al Dunelor. Unele sunt parțial îngropate, ruginite sau transformate în puncte panoramice.
Deși nu au fost niciodată folosite în luptă, ele rămân mărturii ale unei epoci de izolare și tensiuni internaționale.
După încheierea războiului, apărările și-au pierdut scopul inițial și au fost abandonate.
Povestea acestor construcții reflectă un conflict mondial care, deși nu a ajuns pe insulă, și-a lăsat amprenta asupra peisajului.
Rămășițele dispersate ale acelor fortificații încă stau în picioare, devenite parte a mediului natural și turistic, deși puțini cunosc adevăratul motiv al existenței lor.
