INTERVIU. Peste jumătate dintre elevii români au competențe digitale minime. Expert: „Dacă am testa profesorii, am avea probabil rezultate mai triste”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Doar un sfert dintre elevii români au un nivel mediu funcțional al competențelor digitale, adică pot folosi tehnologia singuri, însă doar când au sarcini bine definite, cum ar fi trimiterea unui e-mail sau un banal Google search. Asta arată un raport al literației digitale realizat de Brio, platformă de testări standardizate. Dragoș Iliescu, expert în evaluare și profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, explică pentru Libertatea ce înseamnă literația digitală și cum putem îmbunătăți rezultatele.
Cuprins:
Copiii din clasele primare se descurcă cel mai prost la capitolul competențe digitale. Totuși, cu creșterea în vârstă, elevii încep să învețe să folosească tehnologia mai bine.
Doar un sfert dintre elevii de toate clasele se încadrează la nivelul funcțional al alfabetizării digitale, adică pot să lucreze competent cu informație și conținut digital și să comunice în mediul online, pot crea și edita conținut la un nivel avansat și cunosc reguli specifice legate de protecția datelor personale.
18% dintre copiii României știu să folosească tehnologia doar la un nivel de bază. E suficient să știi să te joci pe telefon sau să descarci o aplicație ca să însemne că ești alfabetizat digital? Sau trebuie să știi și să cauți o informație complexă, să îți dai seama dacă o sursă online este de încredere, să faci programare? I-am pus aceste întrebări specialistului în testare Dragoș Iliescu.
Libertatea: Părinții spun: „copilul meu e as în calculatoare, toată ziua butonează telefonul și tableta”. Așa să fie?
Dragoș Iliescu: Probabil ei evaluează altceva decât evaluăm noi și decât se înțelege în mod normal prin literație digitală. Asta e una din sursele discuției, cuiul lui Pepelea. Ce înseamnă de fapt literație digitală sau să ai competențe digitale?
O feliuță din competențele digitale ține de activitățile ludice, jocuri sau alte lucruri. Există și alte competențe pe care părinții probabil nu le pot evalua sau doar foarte vag. Ca să dau câteva exemple: capacitatea copilului de a evalua critic datele, informațiile și conținutul digital peste care dau.
Copiii din România sunt buni la a naviga și filtra date, dar sunt la fel de buni la a evalua critic reputația sursei, de exemplu? Copiii din România sunt foarte buni la cooperarea prin intermediul tehnologiei, citit mesaje, scris e-mailuri, discuții pe forumuri, dar sunt la fel de buni la gestionarea identității digitale? E foarte important în competența digitală să-ți securizezi identitatea virtuală.
Competențele digitale sunt mult mai largi decât că dai drumul la calculator, să instalezi Windows-ul, un joc, să te uiți pe YouTube sau să discuți cu colegii prin diverse aplicații.
Pot interacționa pe Instagram, dar nu înțeleg un text pe care îl citesc
- În raportul despre gradul de literație lingvistică vedem că rezultatele copiilor nu se îmbunătățesc odată cu creșterea în vârstă, elevii nu înțeleg mai bine ce citesc pe măsură ce cresc și trec de la o clasă la alta. Or în cazul literației digitale, vedem o îmbunătățire. Cum se poate explica acest lucru?
- În absența altor tipuri de studii care să confirme aceste trenduri e foarte greu să dai răspunsuri ultimative, dar ipoteza pe care eu o avansez e una despre cadrul evoluționist.
Există un principiu evoluționist care spune așa: presiunea de mediu care bonifică un anumit tip de comportament e motivul pentru care comportamentul respectiv va devenit adaptabil și va fi preselectat.
Ce înseamnă asta? Lipsa de evoluție a literației științifice arată că sistemul în care acești copii cresc, școală, familie, societate în ansamblu, nu bonifică aceste competențe. Nu ești cu nimic mai bun și nu ai cu nimic mai multe șanse să ai succes în viață fiind literat, citind mai mult, asta spune mediul. Să citești mai mult nu e bonificat de ecosistem într-atât încât să pună presiune evoluționist pe copii.
În schimb, într-un fel sau altul, mediul în care ei trăiesc, contextul lor, pune presiune și bonifică dezvoltarea competențelor digitale.
Copiii care nu scriu corect în limba română pot totuși să scrie și să posteze pe Instagram și ar fi de neconceput să nu poată participa social utilizând tehnologia, dar nu e deloc de neconceput să scrie greșit gramatical.
- Cât din evoluția abilităților lor digitale odată cu vârsta este o urmare a ceea ce învață la școală?
- De ce am crede că școala are o influență masivă aici? Putem da foarte multe exemple de programe în școala românească care dezvoltă competențele digitale, că eu nu știu multe? Sigur, sunt orele de TIC (Tehnologia Informației și Comunicațiilor, n.r.), dar cu siguranță că ele nu sunt suficiente. Dacă ne uităm în mod special la definiția atât de largă a competențelor digitale, lucrurile astea nu se fac în școală.
Datele arată că ai o progresie de vârstă sau de clasă: cu cât ai o clasă mai mare, cu atât competențele sunt mai ridicate. Bănuiala mea este că se datorează nu atât de mult școlii, cât mai degrabă imersării profunde în tehnologie pe care o resimt nativii digitali.
„Accesibilitatea și competențele sunt mult subdezvoltate în familiile cu statut socio-economic scăzut”
- E o veste bună că presiunea socială îi face pe mulți să învețe, chiar în afara școlii…
- Da, dar după vestea asta bună se ascund și mesaje otrăvite, pentru că mult prea ușor putem să înțelegem că într-un fel sau altul copiii tot învață. Dar saltul calitativ adevărat este la trecerea dinspre gimnaziu înspre liceu. Până atunci nu stăm teribil de bine. Dacă nu stăm teribil de bine la elevii de clase mici înseamnă că nu putem să împingem competențele digitale înspre ei decât de la liceu încolo.
Aș vrea să văd competențele dezvoltându-se mult mai devreme decât se dezvoltă în mod natural. Asta înseamnă că în clasele primare ai nevoie de investiții masive și de învățare explicită a acestor aspecte.
În datele noastre noi nu am cules statutul socio-economic al copiilor, dar e o chestiune fundamentală aici de accesibilitate. Oare cine a avut interes sau în ce context a existat interes pentru a fi utilizat testul acesta dacă nu de copii care știu deja să folosească digitalul? Pentru că datele au fost culese digital. Probabil este un număr mare de copii care sunt atât de nedigitalizați încât nici măcar nu au putut da testul.
Cât de ridicol ar fi fost ca noi să creăm un test pe competențe digitale altfel decât digital? Ar fi fost ridicol. Bănuiesc că sunt suficient de mulți și avem din alte studii date care arată că atât accesibilitatea, cât și competențele sunt mult subdezvoltate în categoriile defavorizate, în familiile cu statut socio-economic scăzut. Acolo avem nevoie de programe formale.
Faptul că ei deprind de unii singuri nu înseamnă că nu avem nevoie de investiții în crearea competențelor digitale în școală. Dacă unul din jucători - copiii - pare să fie rezonabil de bine, asta nu înseamnă că nu trebuie să investim în profesori. Bănuiala mea este că dacă noi am testa aceste lucruri pe profesori am avea alte rezultate, probabil mai triste decât în cazul elevilor.
Competența digitală „poate ar fi mai potrivită la educație civică”
- Aceste competențe se învață doar la orele de informatică și TIC sau și la alte materii?
- Cu siguranță este o competență transversală. Componente ale sale se învață la orele TIC, parte din programă, dar dacă ne uităm la toate cele 21 de competențe digitale, cel puțin jumătate din ele sunt complet absente în programele acestei materii, dacă nu mai mult de jumătate.
Nu arăt cu degetul înspre programa TIC, chiar nu ar putea să le cuprindă pe toate și o parte din ele n-ar trebui poate predate într-o clasă de informatică.
Avem în zona de comunicare și colaborare implicarea civică prin intermediul tehnologiilor digitale. Nu știu dacă asta ar trebui predată într-o oră de informatică sau poate ar fi mai potrivită la educație civică. Nu știu în ce măsură neticheta, adică cunoașterea și urmarea etichetei de interacțiune în comunicarea și colaborarea digitală, ar trebui predată la TIC sau ar fi mai degrabă o discuție interesantă la dirigenție sau limba română?
Că altfel comunici digital decât față în față. Mare parte din ce era limbaj corporal care transmitea emoții, stări de spirit, accente, când te vezi față în față mai dai din mână, mai dai din cap, clipești, sunt absente în mediul digital. În mediul digital, dacă vreau să mă răstesc, folosesc majuscule, dacă vreau să marchez un lucru, pun punct la sfârșit, dacă vreau să fiu mai colocvial scriu prescurtat. E o etichetă a interacțiunii online. N-aș pune lucrurile negative exclusiv în cârca profesorilor de TIC.
Cele 21 de competențe digitale
- Navigarea, căutarea și filtrarea datelor, informațiilor și conținutului digital;
- Evaluarea datelor, a informațiilor și a conținutului digital;
- Gestionarea datelor, a informațiilor și a conținutului digital;
- Interacționarea prin tehnologii digitale;
- Partajarea informațiilor prin tehnologii digitale;
- Implicarea în societate prin intermediul tehnologiilor digitale;
- Colaborarea prin intermediul tehnologiilor digitale;
- Netichetă (Netiquette);
- Gestionarea identității digitale;
- Dezvoltarea conținutului digital;
- Integrarea și reelaborarea conținutului digital;
- Drepturi de autor și licențe;
- Programare;
- Protejarea dispozitivelor;
- Protejarea datelor personale;
- Protejarea sănătății;
- Protejarea mediului înconjurător;
- Rezolvarea problemelor tehnice;
- Identificarea nevoilor și a soluțiilor tehnologice;
- Utilizarea creativă a tehnologiilor digitale;
- Identificarea lacunelor de competență digitală.
