Libertatea: Salut, Alexandru. Ştii în ce dată suntem astăzi?
Alexandru Gavril: Da, 30 august (n.r. - interviul a fost luat la acea dată). În urmă cu exact doi ani, mi-am omorât propria fiică din motive de sănătate... Eram bolnav psihic.
Ce se petrecea în mintea ta în acea perioadă?
Credeam că fiica mea va învia, că de fapt nu moare. În capul meu era salvarea lumii. Adevărul este că o luasem rău pe droguri în Anglia, cannabis. Mai mult, fumam zilnic cam 10 țigări cu marijuana şi stăteam numai pe internet. Citeam tot despre Petre Țuțea, care era credincios, şi pe Cioran, care era ateu. Începusem să gândesc ca ei, analizam elementele principale, binele şi răul. De fapt, mă plimbam prin inconştiență, căutam absolutul în plan filosofic. Atunci m-am pierdut.
↓ Uite ce îngeraș a ucis!
↑ Alessia a fost înjunghiată în gât şi în inimă de către tatăl ei. Mormântul micuţei Alessia Patrice, fiica de trei ani a lui Gavril, a fost acoperit de către rude cu jucării şi statuete reprezentând îngeraşiDar de ce s-a răsfrânt furia asupra fiicei tale?
Atunci am zis că fac jertfa pentru lume, în capul meu era că în fetiță se aflau nişte molecule de Antihrist şi credeam că de fapt despart moleculele, că duhul bun va lua calea Binelui, iar Dumnezeu va trimite o rază din cer şi cine intra în acea lumină, ajungea în Rai, adică eu urma să mă întâlnesc cu ea în Rai. Am luat cuțitul, am făcut nebuneala asta, după care am intrat cu maşina în-tr- un autobuz. Îmi dădusem seama ce făcusem şi voiam să mor.
Regreți ce ai făcut?
E puțin spus, e o pierdere imensă. În sufletul şi în viața mea a rămas un mare gol, dar totul s-a întâmplat cu voia lui Dumnezeu, totul s-a întâmplat cu un scop. Numai că nu ştiu nici acum care a fost acesta... Reputația mea în societate a căpătat o dimensiune dezgustătoare şi totodată îngrozitoare, în comparaţie cu ceea ce eram, un fost boxer cu rezultate încântătoare, politicos, respectuos şi cu gânduri de a reveni în boxul profesionist cu ajutorul maestrului Relu Auraş şi al preşedintelui FRB, Rudel Obreja. Aş vrea ca doctorii să îndrepte situația, redându- mi dreptul la viață şi libertate, nu să fiu iarăşi dărâmat, cum s-a întâmplat prima dată. Am încredere în Ministerul Sănătății şi al Justiției că vor lua măsuri demne de însemnătatea lor şi că nu se vor abate de la dreptate şi adevăr, ca nu cumva să supere pe Ziditorul tuturor, Dumnezeu cel în Treime slăvit.
Pe 30 august 2009, într-o duminică, în jurul orei 14.30, Alexandru Gavril şi-a înjunghiat copila de numai 3 anişori în gât şi în inimă, apoi a fugit. Micuţa Alessia Patrice a fost dusă la spital de mama ei, însă medicii nu au reuşit să o salveze. O zi mai târziu, Alexandru Gavril a fost arestat după ce a provocat un accident rutier, încercând să se sinucidă.
Libertatea a prezentat pe 2 septembrie 2009 declaraţiile şocante făcute de Gavril în faţa poliţiştilor →
După ce medicii au stabilit că Alexandru Gavril suferă de schizofrenie şi că nu a avut discernământ în momentul comiterii crimei, bărbatul a fost scos de sub urmărire penală şi internat la Psihiatrie.
↑ Alexandru Gavril (dreapta), alături de fratele său George, care l-a vizitat recent la spital
Pe baza raportului medico-legal, instanţa i-a ridicat dreptul de semnătură, iar mama lui a fost numită curatorul său, iar soţia lui, Diana, a divorţat. În prezent, avocaţii lui Gavril încearcă, o dată la şase luni, să îl scoată din spital pe fostul boxer. Ultima oară, pe 7 iunie 2011, instanţa de la Judecătoria Iaşi a decis, pe baza unui raport medical, că bărbatul nu s-a însănătoşit şi că trebuie tratat în continuare într-un spital. Deşi familia şi-a luat angajamentul de a-i oferi acasă tratamentul necesar, medicii au avertizat că starea de sănătate mintală nu-i permite să fie lăsat în libertate. Gavril va putea încerca din nou să iasă din arest la începutul lunii decembrie. În cazul în care doctorii consideră că acesta poate fi tratat şi acasă, bărbatul va fi lăsat în libertate şi nu va petrece nici o zi în puşcărie.
Gavril nu a ajuns niciodată la cimitirul din Bacău unde a fost înmormântată fiica sa, însă, în spitalul unde este internat, a compus o poezie cu gândul la ea. “Am compus-o la plural, pentru că toți care am cunoscut-o şi am iubit-o am suferit şi suferim”, a povestit Gavril.
"Lumină ce ai luminat
La ceruri tu te-ai înălțat
Păcat, păcat
Spun cei ce au rămas
Atât de mică şi frumoasă
Şi Sfântul ni te-a luat?
Nici urletul de lupi în cor
Nici vuietul de-oceane
Nici eterica sării în sine
Nici aspra mătrăgună
Nici deşertul, cu a sa furtună
Nu pot a ne asemăna
Pustiul,
Ce-i în a noastră inimă."