Istoricul Ian Buruma în The New York Times: Epidemiile au avut mereu un țap ispășitor. Cum îi stigmatizăm pe cei infectați cu COVID-19
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Există o istorie lungă a modului în care boala a fost folosită de-a lungul timpului pentru a genera ură. Istoricul Ian Buruma a explicat într-un editorial publicat în The New York Times de ce nu putem cădea din nou în aceeași retorică.
Președintele Trump și unii dintre aliații săi numesc coronavirusul un „virus chinez”, „virusul Wuhan” sau, pur și simplu, „un virus străin”. Senatorul Tom Cotton din Arkansas a sugerat că virusul a fost conceput de chinezi ca armă biologică. Acești oameni ar dori să credem că boala este ca o invazie străină, un atac extraterestru asupra oamenilor din Statele Unite, notează Buruma în The New York Times.
Acest tip de retorică atinge temeri antice și primitive. Când ciuma, sau Moartea Neagră, a devastat popoarele Europei în secolul al XIV-lea, evreii, străinii și leproșii au fost vânați în mare măsură pentru asta.
Astfel de asocieri au avut adesea consecințe mortale, deoarece minoritățile au căzut victime ale furiei populare. Există însă, într-adevăr, cazuri în care invaziile străine infectează populațiile cu boli, așa cum s-a întâmplat când europenii au adus holeră și tifos americanilor autohtoni, care nu aveau imunitate la ele, scrie Buruma.
De-a lungul istoriei omenirii a existat o tentație puternică de a pune vina pentru epidemii asupra altor cauze, situate în lanțul trofic deasupra puricilor, șobolanilor sau a altor purtători de virusuri mortale.
Iar ideea pedepsei divine a pândit în mod invariabil în fundal.
Buruma ridică aici o temă extrem de actuală, pentru că există un curent potrivit căruia COVID-19 este o pedeapsă pentru faptul că oamenii au deranjat planeta, care se răzbună.
„Dușmanii” pot fi minoritățile sau persoane care nu au aceeași credință.
În acest tip de gândire, bolnavii nu numai că suferă de boală, dar sunt stigmatizați și drept păcătoși.
Ar fi o greșeală, totuși, să-i acuzăm pe credincioșii religioși pentru toate superstițiile periculoase. Atunci când teoriile științifice au început să se răspândească în secolul al XIX-lea, ideile odioase și ostilitatea față de oamenii din afara mainstream-ului au devenit cu adevărat letale, crede Buruma.
Dar lucrurile nu s-au schimbat foarte mult în unele țări democratice, precum Statele Unite. Există încă o tendință la Casa Albă de a vorbi în termeni darwinieni despre sacrificarea bătrânilor și a bolnavilor în actuala criză, de dragul economiei, mai notează istoricul.
În cadrul unui miting la care a participat anul trecut, Trump i-a numit pe democrații „oameni bolnavi”.
Ideea unui virus ca atacator străin este atât mai periculoasă, încât chiar dacă Trump a spus acum că americanii de origine asiatică nu sunt de vină pentru prezența coronavirusului, cetățenii presupuși a fi de origine asiatică au fost deja atacați. Uneori au fost atacați fizic de oameni care au luat discuțiile despre un „virus chinez”, ad literam, de parcă Covid-19 ar fi fost un atac al chinezilor asupra americanilor, punctează Buruma.
„Un lider care aplică șovinism și prejudecăți pentru o boală înfricoșătoare nu este cel mai bine echipat pentru a face față unei pandemii”, spune istoricul.
”Naționalismul nu ar trebui să aibă loc în discursul medical. Iar limbajul medical nu ar trebui niciodată aplicat politicii. Coronavirusul nu este chinez sau străin; este global. Învinovățirea forțelor extraterestre, fie că este în numele lui Dumnezeu, al științei sau din simplă prejudecată, nu face decât să înrăutățească lucrurile”, încheie Buruma.
