Klaus Iohannis despre Tăriceanu: «E puțin obsedat!». Psihologia obsesiei la politicieni, a forțelor oculte și a statului paralel
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Întrebat de o jurnalistă ce părere are despre declarațiile lui Tăriceanu conform cărora forțe subterane conduc România și nu lasă Parlamentul și Guvernul să își facă treaba, președintele Klaus Iohannis a răspuns, referindu-se la președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu: “Declarațiile acestui domn au devenit tot mai ciudate, iar uneori se creează impresia că e puțin obsedat”. La scurt timp, a venit și replica dură a președintelui Senatului: “Sunteți produsul acestor forțe oculte, subterane și a statului paralel”. Ce înseamnă, din perspectivă psihologică, a fi obsedat și care sunt forțele oculte și subterane aflăm de la psihologul Libertatea, Cezar Laurențiu Cioc.
“În viața de zi cu zi, expresia «Ești obsedat!» este folosită mai mult cu tentă de atac, decât de observație psihologică. Președintele a folosit-o însă nu ca atac, ci pentru a caracteriza un mod de gândire. Din punct de vedere psihologic, obsesia este o stare a minții umane în care anumite idei, gânduri, pulsiuni sau imagini apar în mod repetat, ciclic, în psihicul cuiva și nu sunt suspuse controlului conștient. Cu alte cuvinte, în popor se spune că «ți se pune pata» pe ceva, adică nu te poți gândi decât la o anume situație. În psihologia clinică, rezultanta obsesiei este Tulburarea Obsesiv-Compulsivă, o tulburare anxioasă în care compulsiile sunt comportamente repetitive ca răspuns la gândurile obsesive. Pe scurt, ai și comportamente concrete obsesive în mod automat, nu doar idei sau gânduri. A fi obsedat nu e ceva de bine sau de rău, ci este o situație psihologică serioasă, iar Tulburarea Obsesiv-Compulsivă este un diagnostic clinic sever”, explică psihologul.
Ce mesaje se ascund în spataele declarațiilor publice
“Ocupanții primelor două funcții în stat se folosesc de noțiuni din domeniului psihologiei pentru a se împunge - și fac asta pentru imagine. Nu există premisele stiințifice ale vreunui diagnostic clinic. Dacă am traduce pe înțelesul tuturor cuvintele și acțiunile celor doi demnitari, iată cum ar suna interpretarea: obsesia la care face referire președintele este o manieră de a transmite public faptul că, de când are dosare penale pe rol, Călin Popescu Tăriceanu este mai vehement, în mod repetat, la adresa unei părți a justiției, cea de care este vizat și pe care șeful senatului o percepe ca pe o forță ocultă și subterană; de cealaltă parte, Tăriceanu a afirmat în scris că până și alegerea președintelui României din 2014 a fost dicatată de intenția a ceea ce numește el forțe subterane, cu trimitere indirectă la DNA și SRI, menționând că nu meritele politice au dus la victoria lui Iohannis în lupta cu Victor Ponta. Ideea din spatele acestei afirmații e că președintele ar fi influențat de aceste forțe, iar rolul Laura Codruța Kovesi e clar, de vreme ce o numește colaboratoarea președintelui”, a completat Cezar Laurențiu Cioc.
Lupta care se poartă între instituțiile statului
“Ideea de forțe oculte, duce cu gândul la organizații secrete, chiar cu tentă ritualică sau religioasă, care controlează totul din umbră. Din punct de vedere psihologic, această abordare - folosirea ideii unor conspirații - are mare impact la public, pentru că generează anxietate, fascinație, curiozitate și atenție imediată. Pe post de forțe oculte mai sunt folosiți, în general, și George Soros ori oamenii lui, masonii sau secte care te duc cu gândul la filmul «Eyes Wide Shut/ Cu ochii larg închiși». Se crează ideea unui rău absolut și ascuns, care stimulează tendințele paranoide ale publicului. În această speță nu este vorba de forțe misterioase și neînțelese, ci de o luptă între instituții ale statului. Dintre acestea, Direcția Națională Anticorupție și o parte din serviciile secrete sunt portretizate ca stat paralel și forțe oculte, pentru că Guvernul și Parlamentul nu mai au asupra lor controlul de altădată, iar în lipsa acestui control, instituțiile amintite pot aresta și trimite în judecată fără opreliști oameni politici influenți. Dacă asta e bine sau e rău, dacă se face sau nu abuziv ori dacă se face discreționar sau la comanda cuiva, apreciază fiecare român în parte”, a încheiat psihologul Cezar Laurențiu Cioc.
psiholog Cezar Laurentiu Cioc
