Liber la cuvânt | Sărbătorile disperării

Colindele răzbat din tot locul, iar oamenii încearcă să intre în spiritul Sărbătorilor. Zic “încearcă” pentru că am senzaţia că asistăm la o autosugestionare colectivă. Vrem să uităm! Ne pregătim de acest Crăciun de parcă ar fi ultimul. Ca şi cum de această dată ar ţine însăşi existenţa noastră. Bucuriile ne-au devenit atât de puţine, încât ne agăţăm de orice pretext. Cred că încercăm, ne forţăm să fim veseli, cu speranţa că tăvălugul crizei va trece odată şi odată, iar lucrurile vor reveni pe făgaşul lor normal. Cu tristeţe trebuie să spun că aceste sentimente nu mi se par normale.

Exaltarea e falsă, e un rictus al sinucigaşului. Zâmbetul unui condamnat la moarte. Un drog al neputinţei. E poate reacţia noastră psihologică la atâta presiune. Mi-e teamă de acest nechezol al mulţumirii. Nu întâmplător, de Sărbători se sinucid cei mai mulţi oameni. Mi-e frică să nu se transforme în melancolie, într-o deprimare galopantă patosul ăsta al aşteptării. Deznădejdea maximă cu care ne pregătim de Crăciun reprezintă starea de spirit a naţiunii. Termometrul poporului. Vom chefui precum un canceros în ultima fază!

Urmărește-ne pe Google News