Un brutar austriac vinde în cartierul Soho din New York pâine de secară făcută după o rețetă de familie din Austria, la un preț de 60 de dolari pentru o pâine de 1,5 kilograme. Prețul a stârnit reacții pe internet, iar magazinul Lidl a afișat o reclamă ironică în fața brutăriei, relatează publicația Tages Spiegel.
Cuprins:
Stau la aceeași masă doi germani, un elvețian și un newyorkez. În mijloc se află o pâine rotundă de 1,5 kilograme, presărată cu făină. Alături sunt unt, arpagic și brânză. Este ora cinei în Brooklyn. Pâinea cu maia de secară a costat 60 de dolari, aproximativ 53 de euro.
De când austriacul Martin Auer și fiul său Tim au deschis, pe 10 septembrie, brutăria „Rye by Martin Auer” în Soho, internetul fierbe. Cei doi vând pâine de secară după o rețetă de familie austriacă, chiar în mijlocul țării pâinii albe moi și a pâinii prăjite.
„Pot să o ducă înapoi în Austria”, a comentat Tommy, cunoscut pe Instagram drept „Tommy’s Touch”, după ce a testat o felie cu gem.
„Dacă New York-ul este o companie, atunci nu este Walmart. Nu vrea să fie produsul cel mai ieftin de pe piață. Este un produs de înaltă calitate, poate chiar un produs de lux”.
Declarația îi aparține fostului primar Michael Bloomberg și datează din 2003, cu mult înainte de apariția pâinii de 60 de dolari. 23 de ani mai târziu, orașul a ales un primar care promite exact opusul. Socialistul Zohran Mamdani vrea să reducă prețurile alimentelor, inclusiv prin deschiderea unor supermarketuri municipale, dacă va fi necesar. Acestea nu vor fi deschise însă cel mai devreme până în 2027. Dacă sunt analizate prețurile din supermarketuri, afirmația lui Bloomberg pare astăzi mai actuală ca niciodată.
Iar în cea mai nouă brutărie din Soho, acest lucru este cu atât mai evident.
În acea dimineață, câțiva turiști din Chicago tocmai comandaseră o selecție de felii de pâine cu diferite ingrediente. O felie costă între 6 și 15 dolari.
În meniu, alături de unt cu arpagic, apare și untul de arahide cu gem, un clasic al copilăriei americane. Doar că este servit pe pâine de secară, nu pe pâine albă.
„Nebunie”, spune unul dintre membrii grupului după prima îmbucătură.
Gustul sau prețul? „Ambele”, răspunde el râzând.
Tim Auer se afla în magazin în acea zi, povestește corespondentul Tages Spiegel din SUA.
Tânărul de 23 de ani conduce filiala din New York și preferă să vorbească despre brutărie decât despre bani. „Vrem să oferim o scenă meșteșugului de care suntem atât de mândri”, spune el. Acest lucru este vizibil în interior. Brutăria are un spațiu deschis unde se poate vedea procesul de coacere. În ansamblu, încăperea seamănă mai degrabă cu un muzeu decât cu o brutărie. Pâinile sunt atârnate pe pereți ca niște exponate valoroase.
Sunt vândute și alte produse realizate de artizani europeni. Printre acestea se află un cuțit special pentru tăiat pâinea, care costă 230 de dolari. În aceste condiții, pâinea pare aproape o ofertă, mai ales dacă este cumpărată deja feliată.
Cei 60 de dolari pentru o pâine reprezintă rezultatul tuturor costurilor implicate: făină importată, timpul de muncă și chiria.
„Suntem aici, în New York, unul dintre cele mai scumpe orașe din lume, și apoi pe una dintre cele mai scumpe străzi ale acestui oraș”. Auer nu spune cât plătește pentru chirie.
La câteva străzi distanță, chiriile pentru spațiile comerciale sunt, potrivit asociației imobiliare Rebny, în medie de aproximativ 650 de dolari pe metru pătrat pe lună, cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani. Pentru cei aproximativ 250 de metri pătrați ai magazinului „Rye”, acest lucru ar însemna aproximativ 160.000 de dolari pe lună.
Cineva trebuie să plătească aceste costuri.
În acea dimineață, însă, nu pare să fie o problemă. Deși nu se văd cozile despre care s-a vorbit pe internet, Auer spune că în weekend oamenii au stat permanent la coadă. Pentru cartierul Soho, acest lucru este normal. Aici, calitatea unei afaceri se măsoară și prin existența unor stâlpi cu cordon în fața magazinului pentru organizarea cozilor. Chiar și în acea zi lucrătoare, magazinul avea destul de mulți clienți.
Mulți intră, privesc în jur și abia apoi cer explicații despre produsele disponibile. Datorită popularității de pe rețelele sociale, mulți clienți îl recunosc pe Auer și intră în vorbă cu el.
Pe lângă turiști, vin și localnici care își cumpără rapid prânzul. Vin și austrieci care locuiesc în New York și cărora le este dor de „pâinea adevărată”. Niciunul nu vorbește despre preț.
Cât de mare a fost interesul în primele zile după deschidere se vede și din reacția concurenței. Discounterul german Lidl a parcat rapid un camion publicitar în fața brutăriei lui Auer, cu mesajul: „60 de dolari pentru pâine? Mult mai ieftin.”
Lângă mesaj se afla indicația către cea cel mai apropiat magazin Lidl și precizarea că, pentru aceeași sumă, acolo pot fi cumpărate 122 de croissante, adică 46 de cenți bucata.
Auer tratează situația cu calm. Spune că reclama i-a adus în primul rând publicitate, la fel ca prețul „exorbitant” al produsului său.
Cine provoacă agitație are în America jumătate din succes deja asigurat.
Camionul Lidl nu a fost însă doar o glumă. Lidl și Aldi se extind în SUA într-un ritm fără precedent. Numai în Manhattan, Lidl urmează să deschidă în octombrie a patra filială.
Clienții acestor magazine au însă puține lucruri în comun cu cei din Soho. Aceștia merg mai degrabă la lanțul Meadow Lane, unde o pungă de chipsuri tortilla costă 14 dolari, iar pudra de matcha ajunge la 74 de dolari. Este modelul opus discounterilor germani.
Și astfel de magazine sunt tot mai numeroase în New York, inclusiv pentru că oamenii bogați din oraș devin și mai bogați. Aproape două treimi din creșterea totală a veniturilor reale din oraș între 2019 și 2024 au revenit celui mai bogat 1% din populație. Cei care fac parte din această categorie în New York au, în medie, venituri de mai multe milioane de dolari pe an. În aceste condiții, își pot permite să cumpere și o pâine de 60 de dolari.
Auer spune că cele mai dure critici privind prețul vin din străinătate, de la oameni care nu știu cât de scump este cu adevărat New York-ul. Și poate de la cei care știu cât costă o pâine în Europa. Afirmația lui Auer nu este însă complet lipsită de temei.
Un cocktail într-un bar de pe acoperișurile clădirilor din New York poate costa rapid 30 de dolari. O cupă de înghețată costă aproximativ 8 dolari. Raportat la prețurile din acest oraș, pâinea nu este problema. Faptul că toată lumea se revoltă totuși exact în privința pâinii, și nu în privința prețului cocktailurilor, are un motiv simplu: pâinea este un aliment de bază.
Prețul ei a fost dintotdeauna unul politic.
Cea mai mare îngrijorare a lui Tim Auer, după cum a povestit în magazin corespondentului Tages Spiegen în SUA, este că oamenii vor ajunge acasă și vor rupe pâinea cu un cuțit tocit, apoi vor pune pe ea unt mediocru scos direct din frigider.
În cazul celor doi germani, al elvețianului și al newyorkezului invitați la cină, acest lucru nu se întâmplă. Pe masă se află un cuțit adevărat pentru pâine, unt de calitate, brânză, salam, somon și arpagic. Prima îmbucătură are gust de pâine de secară din Germania, dar este, fără îndoială, una foarte bună. Coaja este crocantă, iar miezul are gustul tipic al secarei. Este, într-adevăr, ceva ce se găsește rar în oraș. Newyorkezul rămâne inițial sceptic. Dar când gustă o felie cu unt și arpagic, dă și el din cap aprobator.
Pe parcursul serii este consumată un sfert din pâinea rotundă, iar toți se satură. Costul este de aproximativ 4 dolari de persoană, fără ingredientele adăugate, care, în total, au costat aproape la fel de mult ca pâinea. Alimentele sunt pur și simplu scumpe în SUA. Dacă vrei ca pâinea să aibă gustul de acasă, trebuie să plătești un preț suplimentar.