În plină campanie publică împotriva agresorilor și traficului sexual, Libertatea și-a propus să asculte și cealaltă parte. Persoane care s-au ocupat de racolarea victimelor și care au ajuns acum în spatele gratiilor. Demersul este important pentru a înțelege cum o societate închide ochii și cum se formează astfel de comportamente.
Cuprins:
Să fii loverboy trebuie să fii un băiat un pic mai frumușel, să ai un costum și restul vin de la sineGeorge Domnu, condamnat la 4 ani închisoare într-un dosar de trafic de persoane
Ușor începe să se deschidă. El a fost considerat loverboy în dosarul de trafic de persoane și parcă e puțin mândru de asta. Loverboy e băiatul cu ceea ce angajatorii zilelor noastre ar numi soft skills, iar ceea ce cealaltă lume spune pe șleau „vrăjeală”.
Nu intră în amănuntele poveștii care l-a adus în spatele gratiilor, vorbește însă despre ”tehnicile” de seducție pe care le-a folosit. Pe care le folosesc ”loverboy-ii”.
„Să fii loverboy trebuie să fii un băiat un pic mai frumușel, să ai un costum și restul vin de la sine. Sunt două tipuri de femei: femei cărora le plac bărbații un pic mai duri și femei cărora nu le plac bărbații un pic mai duri. În momentul în care ești dur cu o femeie căreia îi place acest gen de om, ajunge să facă această meserie. Nu neapărat să fii dur, dar trebuie să ai un fel de vrăjeală, mai pe înțelesul nostru. Să-i oferi luna de pe cer. Luna care la un moment dat te aduce la penitenciarul Rahova”, găsește să glumească George Domnu.
Are doi copii care îl vor vedea acasă în mai puțin de o lună. Se simte vinovat față de ei, față de familia sa care l-a avertizat că va sfârși rău și față de fata care l-a denunțat și despre care spune că i-a fost iubită. Față de faptă în sine, mai puțin.
Am ajuns aici din cauza banilor, bani făcuți mult prea ușor și care veneau mult prea repede și foarte mulți. Iar mie mi-a convenit chestia asta. George Domu, loverboy
„Am zis: eu nu mai fac nimic, stau acasă în prima fază și dup-aia nu mi-a mai convenit. Am zis că fac altceva. Tatăl meu avea atunci o agenție imobiliară foarte mare și la început am zis că n-o să mai stau pe banii tatălui meu, sunt băiat mare... Dar se pare că m-am descurcat până am ajuns la pușcărie”, mai spune tânărul.
Fata l-a căutat în închisoare. O legătură bolnăvicioasă victimă-agresor, ca la cărțile de psihologie. El spune că nimic nu-l va mai face să se întoarcă la ea sau la viața dinainte.
„Am reușit să îmi cer iertare față de ea că am mințit-o, am mințit-o pentru niște bani. Am avut puterea să mint un om pentru niște bani care cum veneau așa se duceau”, spune George.
Filosofia lui de viață e schematizată dihotomic bine-rău. Așa vede și femeile, cele pe care le-ar putea iubi.
„Consider că nu există femeie frumoasă sau urâtă, consider că există femeie mai supărată sau mai puțin supărată. Nu poți compara o femeie care zâmbește toată ziua și una care zâmbește o dată pe săptămână. Pentru mine toate femeile sunt femei”, explică George.
E tânăr și poate să-și refacă viața. Spune că va începe să lucreze la agenția imobiliară a tatălui și va sta departe de lumea asta. Are și norocul că anturajul vechi s-a rupt de el după ce a intrat la pușcărie.
Anturajul favorizează infracționalitatea. Și George nu-l mai are. Și spune că nu se mai întoarce în îngrozitoarea pușcărie. Doar că totul se uită. Până și cele mai cumplite experiențe.