UPDATE. Lumina Sfântă, care anunță miracolul Învierii Mântuitorului, împărțită în Biserica Sfântului Mormânt / GALERIE FOTO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lumina Sfântă este darul de pace şi bucurie pe care Iisus Hristos îl dăruieşte clericilor şi credincioşilor ca dovadă a iubirii Lui, spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.UPDATE ora 14:17. Patriarhul grec-ortodox a împărțit Lumina Sfântă în Biserica Sfântului Mormânt. Reprezentanții fiecăreia dintre Bisericile ortodoxe vor lua lumina și o va purta către țările lor pentru a o împărți credincioșilor.
Avioane de mici dimensiuni vor purta Lumina Sfântă la Iași, la Sibiu, Cluj-Napoca și Satu Mare, la Suceava, iar de data aceasta un elicopter va duce Lumina Învierii la Constanța.
La sosirea Luminii Sfinte pe aeroportul otopeni, PS Timotei Prahoveanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor , va da declaraíi.
De-a lungul timpului cronicari din toată lumea, francezi, musulmani, greci bizantini, germani, englezi, ruşi, islandezi,armeni, sirieni,elveţieni,italieni au descris marea minune a lumii creştine, venirea Luminii celei Sfânte.
Prărintele Ion Popescu, parohul Bisericii Icoanei, spune că Lumina Sfântă de la Ierusalim este un moment miraculos care anunță Învierea
Lumina Sfântă de la Ierusalim este un moment miraculos care anunță Învierea
”Legat de Lumina Sfântă care apare în chip minunat la Ierusalim pot spune că aceasta nu coincide cu momentul Învierii Mântuitorului. Mântuitorul nu a Înviat sâmbătă la ora 14 sau ora 15.00. Lumina este legată de existența Mântuitorului în Mormânt care nu poate fi cuprinsă de întuneric niciodată. Lumina este un moment miraculos care anunță Învierea, Miracolulul Învierii. Dar, cronologic nu este legat de momentul Învierii.Lumina amintește, mai curtând, de lumina care a fost în jurul Sfântului Mormânt și pe care au văzut-o străjerii, s-au speriat și au dat piatra la o parte și au văzut mormântul gol. Nimeni nu l-a văzut de Iisus Înviind. Miracolul Învierii este un miracol și noi legăm momentul Învierii mai mult de Pogorârea în Iad. Pentru că fiind un eveniment mai presus de fire nu poate fi curpins. El a fost în iad și a dezlegat porțile iadului și, când a coborât acolo, iadul a devenit Rai”, spune părintele.
Fatul că Învierea a fost reală este dovedit de atitudinea conducătorilor de atunci, după ce soldații i-au anunțat că mormântul este gol.
”Deci, evenimentul i-a speriat foarte mult pe cei care îl răstigniseră, încât la miezul nopții, au convocat Parlamentul și au decis să-i mituiască cu bani pe soldați ca să spună că au dormit și au venit apostolii și L-au furat pe Mântuitorul. Dar, ei puseseră o piatră foarte mare la ușa mormântului și îl păzeu o sută de soldați. Acest lucru a fost foarte important , pentru că trupul Mântuitorului nu putea fi furat cu o piatră uriasă la ușă și 100 de soldați care îl păzeau și care au adormit toți instantaneu. Adică 100 de soldați dormeau tun, la comandă, explică părintele Ion Popescu.
Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini un eveniment religios de maximă importanţă pentru Biserica Ortodoxă
Ceremonialul începe în dimineaţa Sâmbetei Mari şi are anumite etape. Se sting toate candelele dinăuntrul Bisericii, iar Mormântul Mântuitorului este pecetluit cu ceară curată. În jurul prânzului în Biserică intră Patriarhul grec-ortodox şi începe tradiţionala procesiune, care constă în înconjurarea de trei ori a Sfântului Mormânt.
După Procesiune se desigilează Mormântul şi clericul care are în grija sa obiectele și veșmintele liturgice, în principal, dar și toate celelalte obiecte prețioase sau sacre din tezaurul bisericii (schevofilaxul) duce înăuntrul lui candela stinsă, care urmează să se aprindă de la Sfânta Lumină.
În continuare, Patriarhul se dezbracă de veşmintele arhiereşti şi rămâne îmbrăcat numai cu un stihar alb, astfel se poate vedea că nu are nicio sursă de lumină, și mai mult dovedește smerenie față de Hrisos. După ce ia patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, intră în Mormânt. Împreună cu el intră şi reprezentantul armenilor, care are dreptul să stea în încăperea de dinaintea încăperii cu Sfântul Mormânt, de unde îl urmăreşte pe patriarh.
Înăuntrul Mormântului propriu-zis, patriarhul citeşte în genunchi rugăciunea specială şi îl roagă pe Iisus Hristos să dăruiască Lumina ca binecuvântare şi sfinţire pentru oameni. Apoi, în urma rugăciunii, lumina sfântă se arată şi se răspândeşte în Biserică. În acelaşi timp aprinde şi candela „neadormită” din interiorul Mormântului. Patriarhul iese apoi și împarte Lumina Sfântă credincioşilor.
Candela „neadormită” a Sfântului Mormânt
Sfeşnicul sau candela „neadormită” a Sfântului Mormânt a fost aprinsă pentru prima dată în 326, anul în care a fost descoperit Mormântul lui Hristos, şi de atunci a rămas nestinsă vreme de 17 veacuri. Candela se stinge numai o singură dată pe an, în dimineaţa Sâmbetei Mari, ca să se aprindă puţin mai târziu cu Sfânta Lumină. Cea mai veche mărturie despre această candelă neadormită apare în Cronica Egeriei.
Evenimente neliturgice înainte coborârii Sfintei Lumini
Două evenimente neliturgice au precedat celebrarea ritului Luminii Sfinte. Primul, perchiziţionarea Sfântului Mormânt a avut ca scop îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul lui. Percheziţia implică trei inspecţii separate, care au început în această dimineaţă şi a fost condusă de un paznic musulman stabilit pentru Sfântul Mormânt, în prezenţa clericilor armeni, copţi şi iacobiţi. Cel de-al doilea eveniment neliturgic, sigilarea uşii Sfântului Mormânt, s-a petrecut ulterior. Garda musulmană a pus o bandă albă printre cele două mânere ale uşii, sigilând-o cu ceară.
Minunea Luminii Sfânte de-a lungul timpului
Cu o mie de ani în urmă, ceremonia era, însă, diferită. Conform izvoarelor scrise, în primele secole, în care se menţionează istoric minunea, din sec. al IX- lea până la sfârşitul sec. al XV-lea, în momentul pogorârii Sfintei Lumini din cer nu se afla nimeni în interiorul Mormântului. Intrarea în Mormânt era sigilată cu ceară de albine, în amintirea sigilării Mormântului de către garda romană, şi patriarhul rămânea în afara Mormântului, lângă intrare, de unde se adresa lui Hristos cu rugăciunile rânduite pentru pogorârea Sfintei Lumini, potrivit informațiilor consemnate de Patriarhia Română.
Cea mai veche mărtuire apare în din jurul anului 920
Cea mai veche mărturie scrisă despre acest mod concret al săvârşirii ceremoniei este din jurul anului 920. Toate mărturiile următoare până în anului 1480 adeveresc exact acelaşi mod de ceremonie.
Scriitori din toată lumea descriu marea minune de la Sfântul Mormânt
Patruzeci şi cinci de scriitori din lumea medievală, printre care zece cronicari francezi, cinci musulmani arabi, cinci greci bizantini, cinci germani, patru englezi, trei ruşi, trei musulmani perşi, trei islandezi, doi armeni, un sirian, un elveţian, un moldovean şi un istoric italian, descriu marea minune a lumii creştine.
Istoricul Al-Biruni în lucrarea sa ”Cronologia vechilor neamuri”, păstrată în manuscris, vorbeşte despre acest eveniment deosebit. Despre momentul pogorârii spune: ”creştinii au deja stinse opaiţele şi făcliile lor şi aşteaptă până ce zăresc o flacără albă curată care aprinde o candelă”.
Tot acesta precizează faptul că unii sultani au pus în locul fitilului o sârmă de aramă ca să nu se aprindă şi să nu se înăptuiască minunea. Însă atunci când venea flacăra se aprindea arama.
În cronica istoricului Hugues în care este relatată mărturisirea cronografului francez Richard cel Binecuvântat (970-1046) se precizează autenticitatea minunii.
”Deodată, în jurul ceasului al nouălea, în timp ce toţi se rugau, o candelă s-a aprins cu Lumina Domnului, fără ajutorul vreunui muritor, se menţionează în documentul istoric”.
În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cronicilor bisericeşti ale Cetăţii Ierusalimului, stăpânitorii turci au interzis patriarhului grec şi creştinilor ortodocşi să intre în Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lumini.
Mulţimea credincioşilor a aşteptat în curtea bisericii toată ziua, chiar şi după apusul soarelui.
Patriarhul grec, Sofronie IV, era în primul an al patriarhatului său. Era pentru prima dată când şi-a asumat săvârşirea celei mai însemnate ceremonii a anului, însă turcii l-au lipsit de acest drept legal.
Patriarhul stătea rugându-se în partea stângă a uşii bisericii, lângă o coloană. Şi deodată, în timp ce deja se făcuse noapte, coloana s-a despicat şi Sfânta Lumină a izbucnit din interiorul ei. Patriarhul a aprins îndată lumânarea sa şi a împărţit Sfânta Lumină credincioşilor. În câteva minute sfânta flacără s-a întins la toţi cei care se aflau acolo şi curtea bisericii s-a luminat. Uimiţi, păzitorii turci au deschis atunci uşile bisericii şi patriarhul împreună cu mulţimea ortodocşilor s-a îndreptat spre Sfântul Mormânt.
Evenimentele acelei zile sunt descrise în toate aşa-numitele Proschinitare ale Ierusalimului, care sunt nişte îndrumătoare pentru închinătorii Sfintelor Locuri. Cel mai vechi dintre aceste Proschinitare, în care se menţionează despicarea coloanei, este cuprins într-un preţios manuscris care se află în Biblioteca din München.
Fizicianul rus Andrei Volkov scrie despre Lumina Sfântă ”fenomen de necrezut și complet inexplicabil”
Trebuie menţionat că şi măsurătorile ştiinţifice efectuate de către fizicianul rus, Andrei Volkov, la Mormântul lui Hristos, în Sâmbăta Mare a anului 2008, confirmă venirea Sfintei Lumini şi dezvăluie fenomene pe care chiar el le caracterizează „de necrezut şi complet inexplicabile”.
Lumina Sfântă va fi adusă în România
Lumina Sfântă, de la Mormântul Sfânt, din Ierusalim va fi adusă în România sâmbătă, în jurul orei 18.30. Delegația Patriarhiei Române, condusă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor este deja la Ierusalim unde participă de miercuri, împreună cu arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, reprezentantul Patriarhiei Române în Ţara Sfântă la sflujbele oficiate la Biserica Reprezentanței Bisericii Ortodoxe Române din Jerusalim și la cele oficiate de Patriarhul Ierusalimului Teofil al III lea.
