7 producții puse în scenă de cele mai importante teatre maghiare din România

Bucureștenii au putut vedea și mai pot urmări până marți 7 octombrie producții semnate de unele dintre cele mai importante teatre maghiare din România: Teatrul Szigligeti Oradea, Teatrul de Nord Satu Mare (Trupa Harag György), Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely Timișoara, Teatrul Tomcsa Sándor Odorheiu Secuiesc, Teatrul Csíki Játékszín Miercurea Ciuc și Teatrul Udvartér Târgu Secuiesc.

Programul este unul cât se poate de variat, de la adaptări după mari clasici precum Kafka, Kleist sau Zeller, până la montări contemporane. Trebuie menționat că toate spectacolele sunt supratitrate în limba română.

Miercuri, 1 octombrie 2025, la Teatrul Bulandra, Sala Izvor, s-a jucat „Maestrul și Margareta” (Mihail Bulgakov), un spectacol în regia lui Sardar Tagirovsky, Teatrul de Nord, Satu Mare, Trupa „Harag György”. Am stat de vorbă despre spectacol cu Nona Rapotan. Nona este membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – AICT (secțiunea română) și este un jurnalist cultural care-și publică opiniile pe propriul site – Bookhub.ro. De altfel, Nona a moderat și discuția de după spectacol, una la care au participat membrii echipei care a montat piesa. 

Recomandări

Brăilean achitat definitiv pentru omor. Și-a ucis vecinul la beție, dar în legitimă apărare. Judecătorii: „Se aplică excesul neimputabil”

 O adaptare dramaturgică demnă de secolul XXI 

– Libertatea: Care-i opinia ta despre părțile decupate din Maestrul și Margareta, opera de căpătâi a marelui Mihail Bulgakov? 

– Nona Rapotan: Mi-a plăcut spectacolul; chiar dacă are niște minusuri ce țin de construcție, regizorul Sardar Tagirovsky a reușit o adaptare dramaturgică demnă de secolul XXI. S-a ferit de excese, n-a încărcat scena cu foarte multe elemente, a dat voce personajelor. Cele trei planuri ale cărți, judecata și condamnarea lui Yeshua, satira politică (vizita lui Woland la Moscova, însoțit de un alai pe cât de straniu, pe atât de metaforic) și teatrul de varietăți converg toate spre un singur punct: metalimbajul lui Mihail Bulgakov este cheia cu care decriptezi mesajul spectacolului, ceea ce înseamnă că i-a reușit demersul regizorului. 

– Au respectat regizorii romanul sau au avut și elemente personale? 

– Când vorbim de o adaptare pentru scenă a unui text literar, rolul dramaturgului este esențial. Trebuie să o spun din capul locului: nu vă așteptați niciodată ca o adaptare să fie 100% a romanului, basmului sau poveștii originale. 

Sardar Tagirovsky a lucrat cu dramaturgul Kozma András pentru acest spectacol și este de apreciat coerența ideatică; se păstrează identitatea specifică celor trei planuri, dar toate fac parte din același spectacol, spectatorul nu urmărește un triptic, ci un singur spectacol, ceea ce înseamnă că rama există, este vizibilă, iar evoluțiilor personajelor și a dramei se înscriu într-o logică firească. 

Cei din sală nu sunt în situația de a face eforturi de identificare (a personajelor sau a scenelor), ceea ce este în avantajul spectacolului, care este destul de lung; dacă adaptarea n-ar fi fost funcțională, la prima sau la a doua pauză spectatorii ar fi plecat acasă. Nu s-a întâmplat acest lucru, dimpotrivă, aplauzele de final și discuțiile din foaier confirmă succesul. 

– Cum ți s-a părut intersecția celor trei planuri, poate mai multe: apariția lui Woland și a suitei sale și deranjul pe care-l generează la Moscova, cu consecințe fatale pentru Bezdomnîi, Berlioz și cei de la Massolit, planul religios, Yeshua/Ha Nozri, adică Iisus, și, în final, interfața iubiri, Maestrul și Margareta? 

– Satira politică e cea mai vizibilă în acest spectacol și, totuși, mi-ar fi plăcut un Woland mai bine conturat, am simțit nevoia unor tușe suplimentare. El se „plimbă” prin tot spectacolul fără să schimbe prea mult hainele personajului, ceea ce este un minus pentru montare, dar am apreciat faptul că spectatorul face de la bun început cunoștință cu el și camarila sa, prin intermediul acelui cântec-litanie, când numele lor se aud obsesiv, să nu cumva să uităm care sunt cu adevărat personajele principale în acest spectacol. 

Povestea de iubire din „Maestrul și Margareta” devine secundară și, totuși, nu este, pentru că relația dintre cei doi se transformă într-o relație dintre rațiune și simțire: cum judeci un regim opresiv obiectiv, când ești constrâns, forțat să-ți abandonezi rațiunea și să te lași purtat de obediență și conformism?

– Ce ne poți spune de mise-en-scène, adică aranjarea și organizarea elementelor vizuale pe scenă? Cum au fost construite vizual scenele din Maestrul  și Margareta, de la plasarea actorilor, decorurilor, luminilor și recuzitei? Dar muzica? 

– O să încep cu muzica, pentru că mă număr printre cei care sunt foarte sensibili la universul sonor al unui spectacol. Astăzi se joacă mult cu căști, actorii nu-și mai folosesc vocile așa cum o făceau antecesorii lor acum 50-60 de ani, ori asta imprimă un pic de superficialitate/artificialitate relațiilor dintre personaje. 

De aceea muzica sau ilustrația sonoră, după caz, contează foarte mult pentru spectacol. Există un moment cheie în „Maestrul și Margareta”, când ea are un întreg moment muzical, cântă singură pe scenă o melodie întreagă. Este momentul în care personajul capătă voce, din acel punct înainte Margareta devine relevantă în economia spectacolului, iar trăsăturile acesteia ni se arată rând pe rând, prin intermediul muzicii. 

Compozitorul Bakk-Dávid László nu e la prima colaborare cu trupa Trupa „Harag György”, dar ce e foarte important aici este că a înțeles perfect viziunea regizorală și i-a dat sonoritatea specifică. Sunt puțini compozitorii care scriu piese special pentru spectacolele de teatru, de aceea merită să reține numele acestuia. 

Cele trei planuri ale spectacolului au identități vizuale distinctive: societatea rusă asediată de un regim opresiv de stânga este în culori terne și cu elemente de decor care dau frisoane celor care am trăit niște ani de comunism românesc; spectacolul de varietăți este în culori vii, care provoacă spectatorii să participe activ, iar planul cu judecata lui Yeshua au o rezolvare scenică specifică. 

Sós Beáta, scenografa spectacolului, a rezolvat eficient cu ajutorul turnantei trecerea de la un plan la altul, iar firul roșu există la propriu; frânghiile cu care este legat Yeshua, roșul din costumul purtat în cadrul spectacolului de varietăți, steaua roșie care tronează deasupra tuturor încă de la bun început, pentru ca la final să fie dată jos. 

„O trupă mică, dar valoroasă”

– A fost un teatru dintr-un oraș nu foarte mare, Satu Mare, o trupă pe care o poți vedea mai greu în marile centre urbane? Care-i impresia ta vizavi de această trupă? 

– Spre deosebire de marea majoritate a spectatorilor bucureșteni, cunosc destul de bine Trupa „Harag György” a Teatrului de Nord Satu Mare. Ajung la Satu Mare cel puțin o dată pe an (practic acest „ritual” cultural de ani buni), contează enorm să vezi trupele de teatru jucând acasă, acolo unde se simt foarte bine și unde sunt taxați rapid dacă greșesc nepermis de mult. E o trupă care are șansa să lucreze constant cu regizori foarte buni, precum László Bocsárdi, iar cu Sardar Tagirovsky nu sunt nici pe departe la prima colaborare. 

E o trupă mică, dar valoroasă, las aici câteva nume: pe Nagy Csongor Zsolt o să-l vedeți în cadrul FNT în rolul lui Richard al III-lea (recomad spectacolul), pe Rappert-Vencz Gábor n-o să-l uit niciodată pentru ce rol a făcut în Rasputin, pe Budizsa Evelyn am văzut-o în multe spectacole, dar pe Frumen Gergő și pe Sosovicza Anna n-ai cum să-i mai ignori după ce roluri fac în „Maestrul și Margareta”. 

Foto: Facebook

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.