Mamele care au terminat Medicina cu copiii în brațe: „La a doua sarcină, am avut contracții în timpul examenelor”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La ceremonia de absolvire a studenților de la Facultatea de Medicină Generală a Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, patru studente au urcat pe scenă cu copiii în brațe.
Cuprins:
- Examene cu bagajul pentru maternitate pregătit
- „Am prins sesiune cu grețuri și vărsături”
- Frații, babysitteri prin rotație
- „Totdeauna am dorit să mă întorc în România”
- „E greu, dar chiar merită momentele astea”
- „Nu există un moment oportun”
- Din Sighet, în Germania, apoi la Timișoara și în Franța
- „Ne-am dorit enorm un copil”
- Vinovăția mamei care învață
- „O mamă poate face orice”
Libertatea a stat de vorbă cu cele patru absolvente pentru a le afla povestea. Un caz special este al lui Elisabeth Karancevic, care a născut în timpul studenției doi copii. Un alt caz mai puțin întâlnit este al soților Denis Bumbea și Coral Ardeț Schlosser. Ambii părinți au fost studenți la Medicină, fiind chiar colegi de an.
Într-un alt caz, Diana Sabrina Ngakosso a început în Germania un doctorat pe care urmează să îl prezinte la Viena. Tinerele au mărturisit că n-a fost ușor, dar că n-au simțit un foarte mare sacrificiu pentru că „o mamă poate să facă orice”.
Examene cu bagajul pentru maternitate pregătit
Elisabeth Karancevic, născută Augustinov, este din Vladimirescu, județul Arad. Este singura fată dintr-o familie cu patru copii. „Părinții noștri spuneau mereu că meseria noastră e să ne facem temele și să fim elevi și abia apoi să ajutăm pe acasă”, își amintește ea.
Mama lui Elisabeth este medic de laborator, iar tatăl biolog. Familia Augustinov deține un laborator de analize medicale în Arad, iar Elisabeth speră să profeseze în laboratorul familiei „după ce cresc copiii”.
Creștină practicantă, Elisabeth l-a cunoscut pe soțul ei la biserică, în timpul studenției. S-au căsătorit în 2023 și au doi copii: o fetiță, Zipporah, care are acum un an și șapte luni, și Enoch, care are două luni.
„După ce am devenit mămică, zilele mele de facultate nu mai arătau la fel ca înainte”, povestește Elisabeth. Tânăra spune că se trezea cu două ore mai devreme ca să lase pregătit laptele matern. Mergea apoi la stagii prin spitale și fugea să prindă tramvaiul sau autobuzul ca să ajungă acasă să alăpteze.
După ce adormea copilul, pleca din nou la cursuri. „Erau și zile în care aveam mai multe stagii consecutive și atunci îmi luam pompa de sân cu mine, iar fetița mânca lapte din congelator”, spune ea.
Mâncarea o gătea în cantități mari, cât dormea cea mică, și o congela. La cursurile care nu erau obligatorii o ajutau colegii cu notițe. „Nu am să mint, nu puteam să mă concentrez cât timp fetița era trează, cu atât mai puțin acum, când am doi copilași”, mărturisește Elisabeth.
„Am prins sesiune cu grețuri și vărsături”
Cele mai grele momente au fost examenele. „Am prins sesiune în primul trimestru (n.r. - de sarcină), cu grețuri și vărsături. Am prins în trimestrul al treilea, cu bagajele făcute, în cazul în care merg direct de la examen la spital să nasc”, rememorează proaspăta absolventă.
Pentru că a născut, Elisabeth a și pierdut două examene, pe care le-a recuperat ulterior, chiar dacă abia putea să stea pe scaun. A mai avut o sesiune „cu un copil cu durere de dinți și o a doua sarcină în ultimul trimestru, cu contracții în timpul examenelor”. „Am plâns mult, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și al familiei am mers mai departe”, spune Elisabeth.
Tânăra mămică susține că a avut profesori înțelegători, dar și cadre didactice care „nu m-au lăsat cu copilul la curs, dar cereau prezența obligatorie”. A mers la stagiu și cu contracții, pentru că altfel nu ar fi putut intra în examen. Elisabeth a beneficiat însă de legea care acordă opt săptămâni de concediu postnatal, care se aplică și studentelor și care i-a permis „măcar primele săptămâni să fiu alături de primul meu copil”.
Frații, babysitteri prin rotație
Elisabeth a mărturisit că a vrut de multe ori să înghețe anul sau să renunțe. Pentru că soțul ei este străin, a luat în calcul chiar să se stabilească în țara lui. Părinții din ambele familii au convins-o să continue facultatea. „Când deja am avut copii, am mers mai departe cu gândul că tot ce fac pentru ei fac și că poate diploma obținută îi va ajuta pe viitor”, spune ea.
În toată perioada în care a fost mamă și studentă, Elisabeth a avut sprijinul fraților, al părinților și al socrilor. De exemplu, frații ei, care lucrează online, au făcut cu schimbul și veneau în fiecare săptămână, pe rând, să stea cu fetița. În ultimele luni, familia Karancevic s-a mutat la părinții ei, iar frații au devenit și șoferi, și babysitteri. Alături de Elisabeth au fost și socrii, dar și cumnata. „Sprijinul lor a fost totul, a fost ceea ce a făcut totul posibil”, spune Elisabeth.
La licență, tânăra mămică a mers cu două ore de somn, după o noapte în care fetiței îi ieșeau dinții, iar cel mic se trezea să mănânce. Pentru rezidențiat nu își face iluzii. „Realist vorbind, nu mă aștept la rezultate anul acesta. Dau tot ce pot, învăț noaptea, voi merge să încerc, dar probabil voi rămâne un an în concediu de creștere copil”, spune ea.
„Totdeauna am dorit să mă întorc în România”
Un caz special este și cel al soților Denis Alexandru Bumbea și Coral Ardeț Schlosser. Originar din Petrila, județul Hunedoara, Denis a absolvit Ingineria Mediului la Politehnică. A lucrat patru-cinci ani în domeniu, dar nu s-a regăsit. În 2020, la vârsta de 26 de ani, a dat admitere la Medicină și a intrat.
Coral Ardeț Schlosser a venit din Israel acum șapte ani. „De la 13 ani am știut că vreau Medicină”, spune ea. Părinții ei sunt români, iar bunicii locuiesc în Timișoara. Coral venea aici în fiecare vară și a decis să se stabilească la Timișoara. „Am vrut o viață mai liniștită. Totdeauna am dorit să mă întorc în România”, explică tânăra.
Coral și Denis s-au cunoscut înainte de începerea cursurilor, în perioada pandemiei, când colegii de an încercau să se cunoască între ei. S-au logodit chiar la începutul primului an de facultate. S-au căsătorit în urmă cu doi ani, iar fetița lor are acum șapte luni.
„E greu, dar chiar merită momentele astea”
Cei doi soți mărturisesc că primele două luni au fost grele, pentru că fetița „nu a fost destul de cooperantă, are o personalitate aparte”. Pentru rezidențiat s-au apucat de învățat încă din octombrie 2025, când Coral era însărcinată. Până la naștere, în februarie, terminaseră cea mai importantă dintre cele trei cărți de pregătire.
Ca să poată face față, Denis și Coral „lucrează” în ture. „Soția e pe noapte cu fetița, eu pe dimineață o mai las câteva ore, timp în care am eu grijă de cea mică, o plimb, o mai adorm dacă e cazul. Când se trezește soția, ne punem pe treabă și începem să învățăm împreună. Cu copilul în brațe, cu copilul în țarc. Cum putem. Ne raportăm la copil. Faptul că suntem amândoi la Medicină ne ajută foarte mult”, povestește Denis.
Bunicii îi ajută. „Fără ei nu puteam să facem față tot. Nu cred că reușeam fără ei”, spune Coral. Despre sacrificii vorbește simplu: „Când știi că vrei copii și când vrei și Medicină, trebuie să știi în ce te bagi. Nu cred că sunt chiar sacrificii. Da, e greu, da, e obositor, dar chiar merită momentele astea”.
„Nu există un moment oportun”
Cei doi părinți studenți spun că profesorii le-au arătat înțelegere. Coral a primit „un fel de concediu de maternitate” de șase săptămâni, iar unele cadre didactice, mame care trecuseră prin aceeași situație, au fost deschise față de ei.
Copilul venit în viața lor le-a schimbat planurile de carieră celor doi absolvenți de Medicină. „La început ne gândeam amândoi la o carieră mai intensivă. După ce a venit copilul, ne-am dat seama că nu putem să le avem pe ambele și trebuie să căutăm o cale de mijloc, poate o specialitate care să ne ofere timp și pentru viața de familie”, spune Denis.
Profesorii de la Medicină le-au spus că studenția și rezidențiatul sunt cele mai bune perioade pentru un copil, pentru că, mai târziu, ca medic specialist într-o clinică privată, riști să-ți pierzi pacienții. Denis nu crede în momentul perfect: „Mai ales în Medicină, nu există un moment în care să spui «gata, acum e momentul»”.
Din Sighet, în Germania, apoi la Timișoara și în Franța
Sabrina Diana Ngakosso (fostă Nemeș) este din Sighetu Marmației. A plecat în Germania cu părinții la 11 ani, a terminat acolo liceul și a luat bacalaureatul. Visa la Medicină, dar în Germania, admiterea este foarte dificilă. Bunica ei vitregă, Monika Shokander, al cărei fiu a absolvit Stomatologia la Timișoara, a îndrumat-o spre România.
Au găsit pe internet un student la Medicină care să o pregătească. Tânăra, care făcuse toată școala în limba germană, a intrat la buget și a rămas pe un loc fără taxă în toți anii. „Nu eram pregătită să dau în România chiar deloc”, recunoaște Sabrina.
Anii patru și cinci i-a făcut prin Erasmus, la Frankfurt și la Würzburg. A luat materii în plus, a recuperat în avans anul șase și a început un doctorat la Würzburg. Pe soțul ei l-a cunoscut într-o gară din Germania, când se muta pentru Erasmus. „L-am întrebat ceva de tren. Așa ne-am cunoscut. Mi-a cerut Instagramul și cam asta a fost”, spune ea. S-au căsătorit anul trecut, în octombrie, și s-au mutat în Franța.
Licența a scris-o înainte de naștere și a venit la Timișoara să o susțină cu bebelușul, care are o lună. „E greu, dar se poate. Am reușit”, spune Sabrina. În noiembrie își va prezenta doctoratul la Viena, fiind, potrivit bunicii vitrege, unul dintre cei 800 de candidați.
Sabrina vrea să facă rezidențiatul în Franța. Despre medicii care pleacă din țară, spune că România ar trebui să îi încurajeze să rămână „cu salarii, cu poziții”. „Pe teorie facem multe, dar nu doar asta contează”, spune ea.
„Ne-am dorit enorm un copil”
Ioana Andrada Popescu este din Hunedoara, unde a absolvit Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”. Își dorea Medicina încă din liceu, dar nu a intrat din prima. A ales Radiologie și Imagistică Medicală la UMF „Victor Babeș”, tot în domeniul medical. După absolvire a lucrat câțiva ani. „Experiența aceasta mi-a confirmat că îmi doresc să merg mai departe și să devin medic”, spune ea. În 2020 a dat din nou admiterea și a reușit.
Pe soțul ei l-a cunoscut online, în septembrie 2016. „De atunci pot să spun că am crescut împreună și ne-am construit pas cu pas viețile și familia”, povestește Ioana. În 2024, în toiul pregătirilor de nuntă, a aflat că este însărcinată. „O veste minunată, ne-am dorit enorm un copil”, povestește mama Sofiei Maria, acum în vârstă de un an și nouă luni.
„Când Sofia era mai mică, era destul de greu să mă concentrez, mai ales când eram singură cu ea. Încercam să învăț în timpul somnului sau seara, după ce o culcam”, mai spune Ioana.
Tânăra mămică spune că, în cazul său, rețeta succesului a stat în stabilirea unor priorități clare, fără perfecționism. „Am învățat să folosesc foarte bine intervalele scurte și să-mi împart materia în obiective mai mici. Și, poate cel mai important, am învățat că uneori «am făcut suficient pentru astăzi» e un lucru perfect normal și acceptabil”, povestește Ioana.
În sesiuni, când toate responsabilitățile se suprapuneau, a gândit examen cu examen: „Nu m-am gândit «mai am X ani de facultate». Am ales să gândesc că trebuie să trec de examenul acesta, apoi de următorul, și uite că încet am ajuns la final”.
Vinovăția mamei care învață
Ioana admite că „au existat momente în care mă simțeam foarte vinovată că învăț în loc să-mi petrec timpul cu Sofia”. De multe ori aștepta să vină seara, să adoarmă fetița și să se apuce de învățat. Nu a reușit de fiecare dată să evite epuizarea. „În timp am învățat să-mi accept limitele și să nu consider odihna o pierdere de timp”, mai mărturisește Ioana.
În plină pregătire pentru rezidențiat, Sofia stă câteva zile și la bunici, unde „îi place foarte mult să meargă”. „Așa pot și eu să mă concentrez pe învățat fără să mă simt chiar atât de vinovată”, mai spune Ioana. Ajutorul soțului, care s-a implicat „enorm” în casă și în creșterea fetiței, a fost decisiv, iar mama ei a făcut naveta săptămânal de la Hunedoara la Timișoara.
Nu s-a gândit niciodată să renunțe. „Faptul că am devenit mamă nu mi-a diminuat dorința, dimpotrivă, mi-a dat și mai multă motivație”, spune ea. Ioana crede totuși că, în privința înțelegerii din partea profesorilor, este loc de mai bine. „O mamă studentă are nevoie uneori de puțină flexibilitate și să simtă că situația e înțeleasă, fără să fie privită ca o scuză”, spune ea, cerând proceduri clare pentru studentele însărcinate și pentru cele cu copii mici.
Maternitatea i-a schimbat și felul în care privește pacienții. „Înțelegi cât de mult contează pentru un părinte felul în care medicul comunică. Dincolo de diagnostic sau de niște analize, există un om care poate să fie speriat și care are nevoie să fie tratat cu răbdare și respect”, mai spune ea.
„O mamă poate face orice”
Libertatea le-a cerut tinerelor mame de la Medicină și un sfat pentru studentele care sunt însărcinate sau își doresc un copil în timpul facultății. „I-aș spune că nu trebuie neapărat să aleagă între a fi mamă și a-și urma profesia. E adevărat, nu e ușor și fiecare femeie are situația ei, dar faptul că apare un copil nu înseamnă că trebuie să renunțe la visul profesional. Aș sfătui-o să ceară ajutor, să accepte că poate de multe ori lucrurile nu vor merge perfect sau nu vor merge așa cum ne dorim. Să nu se compare niciodată cu alți colegi sau alte colege care au alte condiții de viață și alte priorități, dar mai ales să nu creadă că trebuie să fie perfectă în toate rolurile, în fiecare zi. Uneori, cred că e suficient doar să continuăm”, este sfatul Andradei Popescu.
Elisabeth Karancevic i-ar spune unei studente care vrea să devină mamă „să nu se lase descurajată de ideea că nu este momentul potrivit, pentru că acesta probabil nu există, iar fiecare femeie are propriile priorități”. „Nu-i va fi ușor, vor exista zile de oboseală, examene, nopți nedormite și momente în care va simți că nu reușește să le facă pe toate. Se poate să fii și mamă, și studentă și să construiești în continuare cariera la care visezi, chiar dacă drumul va arăta puțin diferit. Acestea sunt și sfaturile pe care eu le-am primit”, este mesajul lui Elisabeth.
Coral are pentru studentele care vor să fie mame un mesaj de încurajare: „Se poate. Se pot face și copii, se poate face și facultate. Nu e ușor deloc. Dar dacă ăsta e scopul și asta e dorința, o mamă poate face orice”.
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/p_Wk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2U4bU1CcVB3RzU2S2txdDk1ck1xVmdoQ05RTzgxYTg5U2sxemUwWE4uanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Raiul pe pământ! Cum arată casa cu 5 camere a Mirelei Vaida: Living cu perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 € [27 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
