Mozaicul comunist de provincie care i-a adus României o mențiune în The Guardian. Casa Tineretului din Câmpina, inclusă într-o selecție a arhitecturii brutalist socialiste din Europa de Est
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Publicația britanică The Guardian, unul dintre cele mai cunoscute cotidiane cu orientare ideologică de stânga din lume, a prezentat recent o selecție fotografică dedicată clădirilor emblematice construite în perioada comunistă în Europa de Est și în spațiul ex-sovietic. Printre cele 12 ansambluri arhitecturale selectate din țări precum Armenia, Albania, Cehia, Estonia sau Rusia se numără și un obiectiv din România: Casa Tineretului din Câmpina.
Cuprins:
- Giganții arhitecturii comuniste, potențial turistic uriaș
- Casa Tineretului de la Câmpina remarcată pentru mozaicuri
- Cum a fost construită casa dedicată UTC-iștilor
- Cât a costat construcția Casei Științei de la Câmpina
- Cât a plătit tineretul comunist de la Câmpina
- Arhitecții
- Voluntarii
- Structura Casa Științei
- Laborator de propagandă și pregătire tehnică
- „Corpul hotelier” pentru socializarea tinerilor comuniști
- „Împodobirea” clădirii
- Cum au fost montate mozaicurile
- Hotelul închis și ștrandul tineretului în paragină
Giganții arhitecturii comuniste, potențial turistic uriaș
Materialul fotojurnalistic propune o radiografie vizuală a arhitecturii monumentale de tip brutalist-socialist. Articolul oferă o perspectivă asupra construcțiilor gigantice din beton și sticlă, majoritatea abandonate sau neîngrijite în prezent, prezentându-le drept mărturii culturale și urbane ale unei epoci recent apuse, cu potențial turistic uriaș.
Cele mai multe au ajuns într-o stare avansată de degradare, fiind „pedepsite” prin izolare și uitare fiindcă poartă amprenta ideologică a regimului care le-a ridicat.
Comunitățile locale le-au lăsat să se degradeze fără un plan clar de reabilitare și punere în valoare, deși arhitectonic sunt valoroase, potrivit experților.
Selecția realizată de publicația britanică plasează Casa Tineretului din Câmpina alături de obiective arhitecturale din blocul estic, reprezentative pentru rețeaua de ospitalitate de stat din perioada socialistă.
Listei i se alătură hoteluri și ansambluri de cazare prestigioase care au marcat istoria turismului și a vieții publice din perioada Războiului Rece. De pildă, Casa Scriitorilor de pe malul lacului Sevan, din Armenia, a funcționat ca un refugiu de creație pentru mari figuri ale literaturii și filozofiei mondiale, găzduindu-i pe Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir sau Osip Mandelștam.
Istoria altor structuri este cu atât mai spectaculoasă cu cât ascunde episoade intense de supraveghere politică: la Hotelul Viru din Tallinn, în Estonia, etajul 23 adăpostea un centru secret al KGB, folosit pentru spionarea turiștilor, jurnaliștilor și diplomaților străini cazați în clădire.
Casa Tineretului de la Câmpina remarcată pentru mozaicuri
În acest context internațional, ansamblul din Câmpina este remarcat prin dimensiunea sa artistică particulară pe care nu o regăsim în vestul Europei. Autorul articolului din The Guardian evidențiază în mod special mozaicul monumental de la parter și de pe fațadele clădirii.
Compoziția este atribuită artiștilor Spiru Chintilă, Titu Drăguțescu și Romeo Zamfirescu, reprezentând o amprentă vizuală specifică orașului Câmpina, în care sunt prezentate scene cu muncitori în hale industriale, dar și simboluri ale industriei de petrol.
Prezentarea din cotidianul britanic se limitează exclusiv la ansamblurile integrate în rețeaua turistică și de cazare a vremii. Sunt enumerate sanatorii balneare destinate muncitorilor, complexe olimpice gigantice sau structuri futuriste montane, unele dintre ele parțial salvate și reintegrate în circuitul turistic actual.
Cum a fost construită casa dedicată UTC-iștilor
Construcția clădirii din Câmpina a început în 1976, an din care datează și primele referințe oficiale din documentele vremii și din sintezele de monitorizare realizate de Radio Free Europe (RFE Monitoring Romania).
Proiectul a fost aprobat și bugetat inițial de Uniunea Tineretului Comunist (UTC), organizația politică responsabilă cu îndoctrinarea și mobilizarea tinerilor din Republica Socialistă România (RSR), ca parte a unui plan național de extindere a rețelei de spații.
În cadrul sintezelor transmisiunilor radio, RFE consemnează includerea orașului Câmpina pe lista oficială a centrelor industriale și urbane stabilite de UTC și Comitetul Central pentru construirea unei Case a Științei și Tehnicii pentru Tineret.
Documentul menționează alocările de fonduri și integrarea proiectului în planul cincinal de dezvoltare socio-culturală, subliniind rolul preconizat al acestor instituții în indoctrinarea, orientarea profesională și atragerea tinerilor muncitori și elevi în activități tehnico-științifice controlate de stat.
„Secvenţe din realizările organizaţiei UTC Prahova. Planul economic al organizaţiei, de 120 milioane lei, a fost depăşit prin lucrările efectuate de tineri obținându-se 145 milioane lei global.
Foarte mulţi tineri elevi şi studenţi au participat la recoltarea, sortarea şi depozitarea strugurilor, fructelor, legumelor şi cartofilor. În săptămâna record din agricultură au fost prezenţi pe câmp cca. 60.000 tineri din judeţ.
Între şantierele de muncă voluntară patriotică ale tineretului amintim pe cel al UTC-iştilor din Câmpina care construiesc o Casă a ştiinţei şi tehnicii într'o valoare totală de peste 18 milioane lei din care 3 milioane lei se vor realiza prin efortul propriu al organizaţiei orăşeneşti.
În perioada actuală tineretul prahovean continuă să muncească în timpul liber la strângerea şi depozitarea porumbului, la lucrări pe şantierele de investiţii”, se arată în documentul citat.
Cât a costat construcția Casei Științei de la Câmpina
Investiția totală de 18 milioane lei din 1976, reprezentând echivalentul a peste 9.000 de salarii medii de la acea vreme (o valoare raportată la puterea de cumpărare actuală de aproximativ 9,5 milioane de euro), subliniază anvergura pe care regimul a acordat-o acestui ansamblu arhitectural din provincie, Câmpina fiind printre puținele orașe care nu erau reședințe de județ, dar care au beneficiat de construirea unei astfel de clădiri multifuncționale.
Cel mai probabil, bugetul final alocat acestui proiect a fost mult mai mare, având în vedere că șantierul s-a deschis în 1976, iar ce se construise până atunci a fost serios afectat de cutremurul din martie 1977, fiind nevoie inclusiv de intervenția unei noi echipe de arhitecți.
Cât a plătit tineretul comunist de la Câmpina
Nota informativă din 29 octombrie 1976 retransmisă de Radio București și interceptată în rapoartele de monitorizare ale Radio Free Europe (RFE Monitoring Romania) are o valoare documentară excepțională cel puțin din două motive. Pe de o parte, este de notorietate că în discursul public și în presa din perioada comunistă, menționarea cifrelor exacte privind bugetele de investiții sau costul de execuție al clădirilor publice era o practică extrem de rară.
În acei ani, presa de propagandă punea accentul aproape exclusiv pe volumul de producție, depășirea planului sau pe realizările „mărețe”. Pe de altă parte, simpla mențiune că o sumă substanțială de 3 milioane lei urma să fie acoperită prin „efortul propriu” al organizației orășenești reflectă capacitatea imensă de mobilizare a Uniunii Tineretului Comunist dintr-un mic oraș cu 35.000 de locuitori.
Arhitecții
Conceptul inițial al clădirii a fost elaborat de o echipă de specialiști din cadrul Institutului de Proiectări Județean (IPJ) Prahova, coordonată de arhitectul Ion Dumitrescu în calitate de șef de proiect. Ulterior seismului devastator din 4 martie 1977, proiectul a fost reevaluat și adaptat noului plan de sistematizare și reconfigurare a centrului orașului Câmpina.
În această etapă de reorganizare urbană au intervenit arhitecții Călin Hoinărescu și Carmen Hoinărescu. Călin Hoinărescu avea ulterior să devină președinte al Uniunii Arhitecților din România (UAR) și este considerat un specialist de top în restaurarea monumentelor istorice.
În logica propagandistică a vremii, la ridicarea unui astfel de edificiu trebuia să participe întreaga suflare a comunității locale, de la elevi de școală generală și liceeni, până la studenți și ultimul muncitor din fabrici.
Voluntarii
În mod oficial, aceștia se ofereau „voluntar” să pună umărul pe șantier în timpul liber, prin așa-numita „muncă patriotică”. Această participare de masă nu reprezenta doar o modalitate prin care statul reducea costurile de execuție, ci și o strategie de cultivare a unui sentiment de apartenență și mândrie locală: clădirea nu era doar a statului, ci fusese înălțată prin efortul direct al întregului oraș.
„Constructorul principal era ICIM (n.r. - Întreprinderea de Construcții Industriale și Montaj) Brașov, secția Câmpina. În sprijinul lor, veneau la muncă patriotică UTC-iștii de la diverse întreprinderi din Câmpina, prin rotație. În afară de aceștia, erau soldații de la Unitatea Militară, actuală de jandarmi, care era unitate de securitate pe vremuri”, își amintește Florin Buda, fost director al Casei Tineretului din Câmpina, implicat la rândul lui, în perioada studenției, în munca voluntară pentru ridicarea clădirii.
Structura Casa Științei
Complexul, denumit atunci „Casa Științei și Tehnicii”, a fost gândit ca un organism multifuncțional ambițios. Clădirea includea o sală polivalentă principală, de 575 de locuri, destinată spectacolelor și proiecțiilor cinematografice, o sală de simpozioane de 150 de locuri, o bibliotecă tehnico-științifică cu două săli de lectură pentru 120 de cititori, precum și 13 săli special amenajate pentru desfășurarea a 24 de cercuri tehnico-aplicative.
Latura de recreere era completată de o popicărie automatizată cu 6 piste și afișaj electronic, o sală de gimnastică și balet, un bazin de înot exterior și o bază de cazare destinată grupurilor Biroului de Turism pentru Tineret (BTT).
„Concepţia organizatorică a Casei are la bază cointeresarea marilor întreprinderi din localitate în activităţile ce se vor desfăşura aici. Astfel, biblioteca va servi şi ca bază de informare şi documentare ştiinţifică şi tehnică pentru personalul acestora. Ele vor participa la dotarea bibliotecii şi vor sprijini achiziţiile de cărţi şi periodice, conform profilului industrial al oraşului.
De asemenea, cercurile tehnice şi aplicative îşi vor desfăşura activitatea cu sprijinul direct al întreprinderilor industriale din oraş. La rîndul ei, activitatea de informare şi propagandă tehnico-ştiinţifică va fi orientată spre problemele generale ale cunoaşterii ştiinţifice, cu prioritate spre cele din profilul industrial al zonei — metalurgie, construcţii de maşini, petrol, energetică etc”, se arată într-un amplu articol de propagandă dedicat construcției Casei Tineretului de la Câmpina și publicat în revista „Știință și Tehnică” ediția din aprilie 1982.
„La realizarea Casei s-a muncit în permanenţă, de la săparea fundaţiilor şi pînă la lucrările de finisaj. La acţiunile de muncă patriotică organizate aici au participat zilnic tineri din toate întreprinderile şi şcolile oraşului. Chiar unele lucrări ce cereau forţă de muncă, calificată au fost preluate de tineri. Aş menţiona în special partea de instalaţii, care a fost executată de tineri de la I.R.A. (n.r. - Întreprinderea de Reparații Auto) și Energopetrol”, mărturisea, pentru aceeași publicație, Veronica Baba, prim-secretar al Comitetului orăşenesc Câmpina al U.T.C.
Laborator de propagandă și pregătire tehnică
Complexul a fost conceput pentru a răspunde realităților demografice și industriale din Câmpina, oraș cu o populație extrem de tânără în epoca la care ne raportăm și o medie de vârstă în întreprinderi de doar 21–23 de ani, unde organizația UTC număra peste 13.000 de membri.
În acest context, Casa Științei și Tehnicii nu reprezenta un simplu spațiu de recreere, ci a fost gândită ca o continuare firească a mediului școlar și profesional, „un laborator de aplicare practică a cunoștințelor teoretice”.
„Iată de ce puternica organizaţie U.T.C. din oraş, care numără 13.000 de membri, a luat iniţiativa construirii Casei De Știinţă şi Tehnică a Tineretului. Căci Cîmpina este un oraş al tineretului, în marile întreprinderi de aici vîrsta medie a personalului este de 21-23 de ani. Există aici numeroşi elevi — viitori specialişti şi muncitori ai oraşului — care au nevoie de iniţiere şi educaţie tehnico-ştiinţifică. Există numeroşi tineri, cu cele mai diferite niveluri de pregătire tehnică şi ştiinţifică — ingineri, tehnicieni, maiştri, muncitori — care au nevoie de perfecţionare profesională, de informare şi documentare…” se arată în articolul citat.
Nu a fost doar o declarație propagandistică. În anii puțin rămași până la prăbușirea regimului din 1989, spațiile clădirii au găzduit cercuri de radioamatorism și aeromodelism, ateliere artă fotografică și cinematografie, muzică instrumentală și balet.
„Corpul hotelier” pentru socializarea tinerilor comuniști
Pe lângă spațiile dedicate educației și spectacolelor de propagandă comunistă, complexul includea și un corp hotelier - definit în documentele vremii drept bază de cazare destinată grupurilor Biroului de Turism pentru Tineret (BTT). Deși articolele de epocă nu precizează numărul exact de camere, mențiunile din presă confirmă că această secțiune era dimensionată pentru a găzdui simultan peste 150 de delegați, lectori și participanți la simpozioanele și taberele naționale de creație tehnică organizate la Câmpina.
„Veneau și delegații străine, îmi aduc aminte, în special din fostul bloc sovietic. Chiar îmi aduc aminte că mergeam cu UTC-ul la întâlniri cu tineretul din URSS. Mulți înțelegeau ce vorbeam (n.r. limba română), dar ei nu aveau voie să vorbească românește, doar în rusă. Deci s-a folosit (n.r. - hotelul) în perioada aceea, până în 1990, pentru grupuri. Dar nu avea încălzire. Abia după ce a fost preluată clădirea de către primărie, în perioada în care era primar Remus Micu (1996-2000) s-a cumpărat centrală termică nouă, trei cazane, s-a refăcut instalația de încălzire, plus apă caldă, tot.
Deci abia în 2000 s-a rezolvat problema încălzirii. Înainte, în holul mare se organiza discotecă, joia, sâmbăta și duminica. După discotecă, de frig ce era îngheța apa cu care spălam pe jos. Vă dați seama ce era acolo. Dar să știți că UTC-ul a băgat foarte mulți bani în Casa Științei. Erau instalații performante pentru acea perioadă. Erau în stare de funcționare chiar și mult după anii 2000. În sala de spectacole au fost organizate evenimente mari, inclusiv Cenaclul Flacăra”.
„Împodobirea” clădirii
Regimul comunist, deși preocupat de eliminarea oricărei amprente estetice considerate „burgheze” și de impunerea rigoriilor utilitariste, nu a renunțat cu totul la valoarea artistică a clădirilor dedicate clasei muncitoare.
Integrat într-o arhitectură sobră, mozaicul cu teme industriale și științifice a devenit o formă de manifestare plastică acceptată și chiar valorificată public. În paginile ziarelor de propagandă ale epocii, componenta artistică era evidențiată discret drept un element esențial de „împodobire a clădirii” și chiar erau menționate numele artiștilor.
„Iată, de pildă, lucrarea realizată recent pentru Casa de cultură a tineretului din Câmpina de un colectiv alcătuit din Titu Drăguțescu, Romeo Zamfirescu, Spiru Chintilă, Alexandra Drăguțescu și Rodica Hapagic. Este vorba despre două mozaicuri destinate să împodobească holul de la parterul acestei instituții, lucrări având o suprafață totală de peste 60 mp și abordând o tematică legată de viața și activitatea tineretului”, scria ziarul Contemporanul în ediția din 30 mai 1980.
Cum au fost montate mozaicurile
În realitate sunt patru mozaicuri, două la interior și alte două pe fața clădirii, fiind nevoie de doi ani pentru finalizarea lor. Fostul director al Casei Științei a explicat pentru Libertatea cum au fost realizate aceste lucrări de artă.
„Plăcuțele de mozaic au fost montate într-o sală de sport de prin București. Artiștii aveau un desen scara unu la unu, în culori, întins pe podeaua din sala de sport. Veneau și așezau toate plăcuțele de mozaic pe acel desen respectând culorile și desenul. Apoi aplicau clei de oase peste ele, lipeau hârtie deasupra, și se forma astfel un întreg. Apoi erau tăiate pătrățele de dimensiunile plăcilor de gresie de astăzi, numerotate ca la tabla de șah: A1, B7, coloane verticale, coloane orizontale etc.
Aceste plăci ca de gresie erau aduse la Câmpina de la București în niște lăzi și se aplicau apoi bucată cu bucată pe peretele clădirii. După ce era lipit tot, se spăla, era îndepărtată hârtia și apărea mozaicul. Cam doi ani s-a lucrat la mozaic, din câte îmi amintesc eu”, spune Florin Buda.
Mozaicurile de pe fațada și din interiorul clădiri reprezintă unele dintre cele mai importante exemple de artă monumentală socialistă din România. Cu toate că au o valoare incontestabilă de patrimoniu arhitectural și artistic, în urma consultării documentelor oficiale ale Institutului Național al Patrimoniului, aceste opere de artă monumentală, precum și clădirea care le adăpostește, nu au fost identificate în Lista Monumentelor Istorice (LMI) clasate la nivel național sau județean.
În absența acestui statut există riscul degradării ireversibile în cazul unor lucrări necorespunzătoare de reabilitare. Iar acest lucru se întâmplă deja. O porțiune importantă a mozaicului de pe fațada Casei Tineretului a început să se desprindă de perete.
Hotelul închis și ștrandul tineretului în paragină
Hotelul Tineretului, clasificat la o singură stea și aflat în administrarea primăriei, este complet închis de peste doi ani. A funcționat, până în 2023-2024, „pe avarii”, reprezentând cea mai ieftină opțiune de cazare din oraș, folosită preponderent pentru adăpostirea echipelor de muncitori detașați pe șantierele din localitate.
La rândul său, fostul ștrand al tineretului a devenit nefuncțional de aproape un deceniu, aflându-se într-o stare avansată de paragină. Curtea complexului a fost transformată de administrația publică locală într-o zonă de depozitare improvizată pentru deșeuri, în timp ce vegetația necontrolată a acaparat complet întreg spațiul exterior.
Consiliul Local al Municipiului Câmpina a aprobat succesiv studii de oportunitate și hotărâri pentru scoaterea la licitație publică în vederea concesionării atât a hotelului, cât și a terenului aferent ștrandului, de peste 3.600 de metri pătrați.
Prin decizii de Consiliu Local (Hotărârile nr. 81 și 82 din 2020 sau Hotărârea nr. 213 din 2022), s-au stabilit condițiile de concesionare pe o perioadă de până la 25-49 de ani, în încercarea de a atragere investitori dispuși să preia hotelul și ștrandul. Toate încercările au eșuat, motivul invocat de cei interesați fiind prețul solicitat de administrația publică și costurile prea mari necesare pentru reabilitarea clădirii.
The Guardian subliniază că toți acești coloși din beton, exponenți ai unei arhitecturi specifice exclusiv Europei de Est și spațiului fost sovietic, împărtășesc astăzi o soartă comună: ruina și abandonul.
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/p_Wk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2U4bU1CcVB3RzU2S2txdDk1ck1xVmdoQ05RTzgxYTg5U2sxemUwWE4uanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Raiul pe pământ! Cum arată casa cu 5 camere a Mirelei Vaida: Living cu perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 € [27 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
