Darwin a murit fără să poată demonstra. După 150 de ani, știința a confirmat bănuiala despre o plantă carnivoră
Urmărește Libertatea in Google Discover
În anul 1875, celebrul naturalist britanic Charles Darwin a publicat o lucrare dedicată plantelor insectivore, în care avansa o ipoteză îndrăzneață: anumite specii cu peri lipicioși pe tulpini nu doar că blochează insectele din greșeală, ci le ademenesc și le consumă activ.
Cuprins:
Marea bănuială a lui Darwin, confirmată de știința modernă
O plantă care părea complet inofensivă este acum cunoscută ca fiind carnivoră, iar Darwin bănuia deja acest lucru.
Celebrul naturalist a presupus că plante din genul Saxifraga au o dietă carnivoră, dar instrumentele tehnologice din secolul al XIX-lea nu i-au permis să demonstreze că acestea pot și digera prada, nu doar să o captureze.
După mai bine de 150 de ani, o echipă internațională de cercetători condusă de oameni de știință de la Institutul de Botanică din Kunming (Academia Chineză de Științe) a confirmat că intuiția părintelui teoriei evoluționiste a fost pe deplin corectă, relatează Xataka.
Studiul publicat în revista Nature Communications arată că specia Saxifraga candelabrum, care crește la altitudini mari în munții din sud-vestul Chinei, este o plantă carnivoră în toată regula.
Această mare descoperire a fost publicată la începutul lunii august și reprezintă o piatră de hotar în botanică ce ne-a făcut să realizăm că, deși credem că știm multe despre ceea ce ne înconjoară, există, de fapt, numeroase secrete.
O capcană mortală mascată în picături de rouă
Planta este acoperită de peri glandulari roșiatici care secretă o substanță extrem de lipicioasă. În cadrul analizelor de teren, biologii au observat că un singur exemplar matur de Saxifraga candelabrum poate prinde în capcană câteva zeci de insecte de mici dimensiuni, în special musculițe.
Pentru a îndeplini criteriile științifice stricte ale carnivorismului botanic, o plantă trebuie să îndeplinească trei condiții clare: să atragă prada, să o digere prin enzime proprii și să absoarbă nutrienții rezultați. Prin analize chimice, genetice și marcaj cu izotopi de azot, cercetătorii au demonstrat toate aceste procese.
Compușii aromatici ai plantei atrag musculițele, iar perii glandulari eliberează fosfatază, o enzimă digestivă care dizolvă țesuturile insectelor captive. Substanțele nutritive extrase sunt apoi folosite direct de plantă pentru creștere și dezvoltare în solul montan extrem de sărac.
Un detaliu remarcabil descoperit de cercetători este selecția naturală aplicată de plantă. Substanța lipicioasă este suficient de puternică pentru a prinde insectele mici dăunătoare, însă permite polenizatorilor mai mari să scape nevătămați, asigurând astfel și reproducerea speciei.
Confirmarea carnivorismului la genul Saxifraga deschide noi direcții în botanică. Oamenii de știință presupun că și alte specii din aceeași familie botanică ar putea ascunde mecanisme similare de hrănire, dovedind încă o dată că observațiile făcute de Darwin în urmă cu 150 de ani continuă să ghideze descoperirile lumii moderne.
Un reper genetic
Importanța acestei descoperiri depășește cu mult simpla bifare a unui punct de pe lista de sarcini rămasă de la Darwin; este vorba despre prima plantă carnivoră confirmată din ordinul Saxifragales, ceea ce extinde semnificativ arborele vieții din lumea botanică.
Însă ceea ce i-a fascinat cel mai mult pe biologi este constatarea unei convergențe genomice la scară largă. Comparând ADN-ul speciei Saxifraga candelabrum cu cel al altor linii celebre de plante carnivore, cercetătorii au descoperit că toate au ajuns la aceleași soluții biologice, deși au pornit de la drumuri evolutive complet independente.
Charles Darwin a fost un biolog și geolog englez, care a oferit o nouă perspectivă asupra diversității vieții de pe Pământ și a schimbat radical modul în care percepem locul omului în natură, prin idei care, în acea epocă, erau considerate profund revoluționare. Prin cercetările și scrierile sale, Darwin a pus bazele biologiei moderne și a provocat unele dintre cele mai importante dezbateri științifice și filozofice ale secolului al XIX-lea.
